5,519 matches
-
cronologic al romanului tradus în România de la origini până la 1989, sunt instrumente indispensabile de lucru în domeniul filologic pentru traducători, critici literari, istorici literari, lingviști, sociologi, naratologi, care au un punct solid de pornire pentru studii despre evoluția romanului, istoria receptării critice, concurența spațiilor culturale, repertoriul de teme, motive și forme narative, perspective comparative sau sociologice. Zeci (dacă nu sute) de teze de doctorat își pot avea punctul de pornire în aceste dicționare. Ele sunt baze de informație, surse de idei
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
Nimic nu pare să fi neutralizat ceva din substanța operei unui scriitor cu care realizăm constant procese de identificare, fie și numai într-o anumită dimensiune a ei. În orice caz, nu se poate vorbi despre un adevărat vid de receptare a operei lui Caragiale. Eventual putem discuta despre cosmetizarea din vremea totalitară, dar și așa nu se poate afirma că am traversat vreun timp fără Caragiale. Astăzi cu atât mai puțin. Este ceea ce-l atrage pe Angelo Mitchievici, care adună
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
aproape o lună în urmă și am ezitat să-l propun spre publicare din mai multe motive. Cel mai important dintre ele ar fi acela că eram foarte curios să văd cum vor evolua comentariile de pe facebook, ce nivel de receptare are personajul care face, iată, atâtea valuri. Lucrurile s-au precipitat, însă, aș putea spune dramatic, în ultimele zile. Andra Ponomarenco a expus în holul Parlamentului, la invitația unei doamne senator, iar televiziunile au sărit din pantofi, pentru că așa ceva nu
Un caz de pictură virală by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5137_a_6462]
-
cu momente de asimilație, rejectare și corijare, de schimbări periodice ale percepției. Avem a face cu "mutația valorilor", proces care "aduce la zi" creațiile trecutului, curățindu-le de scoriile conformismului, activîndu-le latențele, organizîndu-le și ierarhizîndu-le altminteri: Există o dinamică a receptării ale cărei manete se află (și se vor afla mereu) în prezent. Operele intră în umbră și revin în lumină succesiv, în măsura în care în spațiul lor există zone apte de a fi reconfirmate". Deși operează sintetic, neocolind generalitățile inevitabile, sistematizările de
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
în plin ev romantic. Cu toate astea, povestea, de găsit, pînă nu demult, poate și acum, în manualele de școală, despre salonul revoluției, în care, mișcat de versurile lui Mureșanu, Anton Pann se ridică să le cînte, spune ceva despre receptarea lui dincoace de modernitate. El este în primul rînd compozitorul și cîntărețul, cel care a mezaliat cîntările bisericești cu motive folclorice, adică supraviețuiește pe côté-ul romantic al artistului care a fost, și al epocii pe care o reprezintă. Imaginea unui
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
națiuni.... Citită în această cheie, biografia și opera lui Grigore Vieru consună cu aspirațiile națiunii pe care a reprezentat-o. Calitățile și slăbiciune caracterului său se suprapun peste cele ale poporului din care a făcut parte. De aici pleacă și receptarea cu totul extraordinară antumă și postumă a operei și personalității sale. El a stimulat orgoliul masei, a crezut în superioritatea națiunii sale. Or, orgoliul colectiv este un motor care pune popoarele în mișcare. Un popor lipsit de încredere în destinul
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
receptate ezitant, cu excepția unor admiratori constanți, cum ar fi Dan C. Mihăilescu, Tudorel Urian ș.a.? Cum se face că abia după 15 ani ai câștigat "pariul cu tine însuți și cu critica", după expresia lui Daniel Cristea-Enache? Bineînțeles, anvergura acestei receptări m-a bucurat foarte mult și, banal spus, mi-a dat mai multă încredere în forțele proprii. În general, am scris fără să aplec foarte mult urechea la ceea ce a spus critica despre mine, considerând că dincolo de realizarea propriu-zisă, romanele
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
imaginând diverse scenarii pot să mă exprim mai bine, pot să mă cunosc mai bine, pot să fiu eu însumi. Este un punct de vedere oarecum paradoxal, dar mi-l apăr și nu mă dezic de el. întorcându-mă la receptare, am fost mirat să văd că oameni din generații diferite mi-au înțeles cartea și au apreciat-o. Pornind de la Bianca Burța-Cernat, care-i foarte tânără, Serenela Ghiteanu, sau Eugenia Țaralungă, și până la Dan C. Mihăilescu, trecut de 50 de
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
cosmică în care trăim. Încă o dată, așa cum spune Daniel Cristea-Enache, simt c-am câștigat un anumit pariu, ceea ce la vârsta mea de 50 de ani și un pic e bine. Evident, dacă de la prima carte mă bucuram de o asemenea receptare, aceasta cu 15 ani în urmă, poate că și viața mea ar fi curs altfel. Aș fi fost, poate, prea de timpuriu împăcat cu mine însumi, prea mulțumit, m-aș fi uitat prea des în oglindă și-aș fi spus
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
2000, când publicarea memorialisticii, a jurnalelor și eseurilor sale îl readuce în atenție. E greu de spus dacă recuperarea s-a produs în întregime sau doar parțial, iar problemele pe care le pune editarea operei sale îngreunează și mai mult receptarea. Căci, dacă unele dintre operele postume sunt încheiate și definitivate (editorului rămânându-i să reproducă fidel textul și să îi atașeze cuvenitul aparat critic), altele sunt vizibil neterminate sau nedesăvârșite. Nu în ultimul rând, arhitectura interioară pe care Petre Pandrea
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
nu-și putea explica cum un om de vîrsta lui poate să se miște atît de energic pe treptele podiumului. Dacă unul din simptomele bătrîneții este încetineala, atunci Mihai Șora nu a atins acest prag fiziologic. Judecat după gradul de receptare a operei, se poate spune că omul Șora e mai cunoscut decît cărțile sale. Îl știm din ce am auzit despre el și nu din ce-am citit din el. Celebritatea lui nu este una livrescă și auctorială, ci una
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
despre cărțile lui. Aici nu e vorba de o lacună a unui volum cu adevărat exemplar prin antologia contribuțiilor conținute și prin scopul pe care îl are - elogierea unui intelectual - , ci de o obișnuință pe care o arătăm cu toții în receptarea lui Șora: ne gîndim la seninătatea omului, nu la conținutul operei. În fond, cărțile nu i-au fost citite decît cei care l-au întîlnit în carne și oase, și care au putut păstra, deschizîn-du-i lucrările, imaginea vie a autorului
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
cu memorie. Mă refer la literatura autentică. Iar aceasta întotdeauna reușește să se impună. Prin temele abordate, primele dumneavoastră romane ar putea fi considerate semnale de alarmă care avertizează asupra unor probleme grave din societatea spaniolă actuală. A existat o receptare, un ecou în acest sens? Nu știu. Eu mă limitez să lansez mesajele. La urma urmelor, noi scriitorii sîntem ca și naufragiații: scriem mesaje pe care le lansăm în aceste sticle care sînt cărțile, cu speranța că cineva ar ajunge
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
importante, ambele, pentru consolidarea poziției lui Pavel Dan în canonul istoric al literaturii noastre, ele nu mai puteau alimenta, însă, circulația contemporană a operei. Ediția lui Aurel Podaru își propune să suplinească și acest gol și sper că, dacă și receptarea critică va fi pe măsură, opera lui Pavel Dan va beneficia de o repunere în circulație, acum, când criteriile de piață fac dificilă supraviețuirea literară chiar a unor scriitori actuali. Ediția este alcătuită din trei volume. Primul cuprinde prozele din
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
și cum o cere filologia, Aurel Podaru valorifică, unde este cazul, contribuțiile celor doi editori anteriori, Cornel Regman și Nicolae Florescu. Ambii, critici și istorici literari consacrați, ale căror ediții din 1965 și, respectiv, 1976 au constituit trepte importante în receptarea operei lui Pavel Dan. În special ediția lui Nicolae Florescu, intitulată Ultimul capitol, a atras atenția asupra „continentului scufundat” pe care-l reprezintă prozele lăsate de autor în paginile revistelor și pe arhiva ineditelor sale. Aurel Podaru a preluat, acolo
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
Nicolae Florescu, semnalându-le prob prin n. C. R. și n. N. F., ca și pe cele ale unei alte editoare, Ileana Ghemeș (semnalate prin n. I. Gh.). Și studiul introductiv semnat de Andrei Moldovan, la rândul lui, inventariază câteva dintre etapele receptării operei lui Pavel Dan (ignorând însă cordial orice contribuție de dincoace de munți, chiar și articolul din Dicționarul general al literaturii române sau capitolul scurt, dar pregnant, din Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism, a lui Dumitru Micu
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
seriei Gabriela Adameșteanu, reproșul pe care-l aduc frumoaselor ediții de Opere alcătuite în lunile din urmă de Polirom vizează laxitatea aparatului filologic. Rătăcite între două calupuri epice într-o consecuție nici măcar veridică și complet lipsite de mostre concludente ale receptării, Poveștile domesticirii amoroase par a fi fost nu trunchiate, dar aranjate, sau mai bine zis împachetate la bunul de tipar, cumva ad usum delphini.
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
prin cunoaștere". Oricum, regimul emoțional al contactului cu creațiile trecutului e pus sub semnul întrebării. Să admitem și noi că e nu de puține ori diminuat. Ce e de făcut? N. Manolescu acordă o parte largă în Istoria sa "istoriei receptării critice". Și nu doar dintr-un scrupul "de onestitate", prin consemnarea meritelor unor predecesori, ci și dintr-un motiv formulat, fără ocol, astfel: "mai cu seamă în cazul unor opere de care ne despart secole, lectura ori relectura textelor oferă
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
vigilent al comentatorilor faptul ca atare de a nu trece sub tăcere bibliografia critică. Ar fi fost și greu, dat fiind că, specie didactică la origine, istoria literaturii, indiferent de originalitatea ei, n-a făcut de obicei caz de istoria receptării. A receptării critice, vreau să spun. Problema mea, cînd am repus în drepturi critica de dinainte, n-a fost doar una morală, de onestitate, aș zice, a recunoașterii meritelor unor precursori. A fost și una științifică. Remarcasem, parcurgînd atît operele
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
comentatorilor faptul ca atare de a nu trece sub tăcere bibliografia critică. Ar fi fost și greu, dat fiind că, specie didactică la origine, istoria literaturii, indiferent de originalitatea ei, n-a făcut de obicei caz de istoria receptării. A receptării critice, vreau să spun. Problema mea, cînd am repus în drepturi critica de dinainte, n-a fost doar una morală, de onestitate, aș zice, a recunoașterii meritelor unor precursori. A fost și una științifică. Remarcasem, parcurgînd atît operele, cît și
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
unor opere de care ne despart secole, lectura ori relectura textelor oferă mai puține satisfacții istoricului decît aceea a comentariilor critice, concomitente ori succesive, acceptabile sau depășite, contradictorii sau asemănătoare. Cu alte cuvinte, băgasem de seamă că refacerea procesului de receptare continuă să ne intereseze și atunci cînd operele înseși ne apar desuete sau, pur și simplu, moarte estetic. E. Lovinescu punea această constatare la baza teoriei lui asupra mutației valorilor estetice. Mi-a trebuit un timp ca să mă conving de
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
mai lungă și mai sigură decît arta. Nouăzeci la sută din autorii care fac obiectul analizelor lui Sainte Beuve din Lundis-uri, de exemplu, au fost dați uitării. Paginile criticului despre ei se citesc încă, și cu ce bucurie! Iar cînd receptarea e urmărită sistematic, istoria literară reușește să devină mai palpitantă decît simplul comentariu, din unghiul de astăzi, al operei. Nu vreau să relansez disputa din jurul lui Eminescu. Dar nu mă îndoiesc că, nu peste mult timp, poezia lui va avea
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
să se tragă numaidecît de aici concluzia că arta are o viață mai scurtă decît critica. în definitiv, n-avem destule dovezi în sprijinul ei, dat fiind că, în ce privește, critica există abia de cîteva secole. Problema mea era capitolul de receptare din istoriile literare. El lipsește, spuneam, din toate. Motivul lipsei fiind tradiția didactică a unor astfel de lucrări ori orgoliul de a fi original al autorilor lor, rezultatul e că istoricii literaturii își retează cu mîna lor o bună parte
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
lui Alecsandri, publicată în Convorbiri literare în 1868, inclusă în ciclul Pasteluri. Sînt cunoscute controversele în jurul acestei poezii - care a fost considerată de critici "grațioasă" sau (mai des) artificială, supărător de convențională. Opinia criticii nu a influențat probabil prea mult receptarea textului, foarte popularizat prin școală, și care și-a sporit circulația prin punerea pe muzică. în Limba română, în 1940, Sextil Pușcariu scria: "moda dictează și azi, cum a dictat și mai înainte. Aproape toate fetițele născute în anii din
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
informație de tipul literatura română în zece lecții, e senzația că originalitatea argumentației și inovația sunt abandonate în schimbul generalizării așezate, molcome. Nu același lucru se întâmplă cu interpretarea pe care ne-o propune Cornel Moraru: Titu Maiorescu - monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Aula, Brașov, 2003. Nici că se putea o întâlnire mai fericită între două spirite atât de asemănătoare. Adesea, citind cele scrise despre Maiorescu, ai senzația că autorul monografiei își face autoportretul intelectual. Când spune despre discursul cultural “revigorat
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]