6,509 matches
-
Înfige sfârâind În mare nu prea departe de locul unde ne aflam. Nu ne era frică, dar parcă Începeam să ne temem; ne-am strâns unul În altul fără să mai privim, așteptând ca ugerul negru al apelor să se reverse peste capetele noastre. Atunci mi-am dat seama că visez. (luni) Trebuie să separi impurul cotidian de abstracțiunile ce se ridică dintre interstițiile literelor diafane, ce ți se lipesc de ochi, de privire, de trup ca să te apere de corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viață, vibrează, pulsează, Îmi umple imaginea scrisului. Nu mă Întrerup din scris până ce nu curge tot ce s-a acumulat În mâna, În memoria mâinii ce se exprimă. Materia trăită trece prin sânge, se strecoară prin vârful degetelor și se revarsă În libertate. Auzul meu e Încordat să prindă toate zvonurile ce vin dinăuntru; când cineva rupe golul format, pronunțând cuvintele, dând adică stare de existență sonoră corpului meu, nu mai pot să scriu nimic. Mâna se strânge, se Închircește, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
palpitant precum „Călăul Leneș”. Aceste vorbe - și multe altele - zburau neîntrerupt prin mintea lui Malerick. Onorată audiență... Vorbea în mod constant către mulțimea imaginară de oameni (câteodată îi auzea aplaudând, râzând și chiar țipând de groazăă. Un șuvoi de cuvinte revărsându-se pe o intonație specifică spectacolelor de teatru și amfitrionilor lor din epoca victoriană. Acest tip de discurs era îndreptat către audiență cu scopul de a le oferi o idee generală despre trucul ce urma să fie pus în scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mi-ai spus cu ce te ocupi. E totuna cu a minți. - Mamă, sunt banii câștigați de mine! - Minciuna se plătește. Cu un efort destul de mare, își îndesă banii într-un buzunar al jeanșilor, bine ascuns de burta care se revărsa peste el. Ezită pentru o clipă. - Bine, îți dau 10 dolari înapoi. Dacă îmi zici ceva. - Ce să-ți zic? - Să-mi zici dacă l-ai văzut pe tatăl tău cu Tiffany Loam. - Nu știu. Cine e aia? - Hai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde al halatului care le ținea prizoniere, împungând prin deschizături și umflându-se pe la cusături, ca niște bule de poliester rozaliu. Tot coletul acela uman era înghesuit în spațiul din spatele tejghelei, revărsându-se pe la margini în valuri de grăsime, verde în carouri, de parcă biata fată fusese îndesată acolo la fel de brutal ca piciorul surorii vitrege în condurul de cristal. Avansând spre capătul benzii - mai era doar o femeie înaintea mea - am privit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
discordantă pe fundal. Când a revenit nu m-am simțit ușurată, ci enervată că-mi pierdusem vremea îngrijorându-mă, iar explicația lui perfect rezonabilă, cum că stătuse la coadă la o casă înceată, mi-a subliniat propria prostie. Mi-am revărsat asupra lui ușoara iritare, acuzându-l, irațional, că mă făcuse să mă simt neliniștită. Sunt melancolică uneori când mă gândesc la discuțiile noastre: cele mai multe dintre ele deveniseră o chestiune de înscris puncte invizibile și, câteodată, mă întreb când și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
iar cercelul ieftin sclipi o clipă pe suprafață înainte să fie împins adânc la fund, în vreme ce murdăria unsuroasă de pe mâna mea lăsă un cerculeț întunecat unde penetrase albul cremos al orezului. Urmară apoi bucățile ascuțite de oțel, iar orezul se revărsă la gura borcanului când am împins din nou cu degetul înăuntru, lăsând bucățile de lamă ascunse chiar la suprafață. Am pus capacul la loc, l-am închis cum fusese și am șters borcanul cu mâneca înainte de a mi-l pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din două maiouri suprapuse, la care adăugă niște balerini Chloe, foarte la modă. Pielea ei cu un bronz permanent datorită genelor, dar și lunilor petrecute pe plajele din Rio, contrasta plăcut cu albul topului din bumbac, iar părul i se revărsa frumos pe umeri. Își puse la mână un mănunchi de brățări din aur de diverse grosimi și alese o pereche de cercei mici, tot din aur, asortați. După trei sferturi de oră de când vorbise cu Gilles la telefon, Adriana trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de tablă de la Craven A ca niște fumători care s-au lăsat de fumat. Mulți Își expuneau rănile și diformitățile Înfiorătoare, dar, În după-amiaza aceea, nimeni nu-i observa. Mulțimile de refugiați din orașele și satele din jurul Shanghai-ului se revărsau În oraș. Căruțe de lemn și ricșe se Înghesuiau pe Amherst Avenue, fiecare Încărcată cu toată averea unei familii de tărani. Adulți și copii, cocoșați sub baloturile legate În spate, Împingeau roțile cu mîinile. Hamalii trăgeau de mînerele ricșelor, mormăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care aveau pe braț banderole cu zvastica aparținînd clubului Graf Zeppelin. Alungați de sirenele poliției, intrară În fugă pe poarta teatrului Cathay, cel mai mare cinematograf din lume, unde o mulțime de vînzătoare și dactilografe chinezoaice, cerșetori și borfași, se revărsau În stradă să vadă oamenii care veneau la spectacolul de seară. CÎnd coborau din limuzine, femeile Își plimbau fustele lungi printre cele două șiruri ale gărzii de onoare formate din cincizeci de cocoșați În costume medievale. Cu trei luni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lîngă hangare. Ghiulelele antiaeriene explodară deasupra lagărului, umbrele lor pulsînd ca bătăile unei inimi pe pămîntul alb. O ghiulea explodă cu o lumină palidă deasupra sălii de Întrunire, zguduind aerul. Praful căzu În cascade din acoperișul de ciment și se revărsă pe umerii lui Jim. Fluturînd manualul de latină, Jim numără zecile de explozii ale ghiulelelor. Oare piloții avioanelor Mustang știau că Basie și marinarii americani din marina comercială erau deținuți În lagărul de la Lunghua? Ori de cîte ori atacau aerodromul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care Jim le citise În copilărie. Chiar și morții erau Înfrumusețați, reflectînd ideea celor vii despre morți. Două avioane de luptă Mustang trecură pe deasupra capului lui, conducînd un Superfortress care venea dinspre vest cu ușile de la bombe deschise, gata să reverse cutiile Spam și revistele Reader’s Digest pe cîmpurile pustii. Vuietul dudui În pămîntul de la picioarele lui Jim, zguduind șirul de vehicule distruse. Jim lăsă În jos revista și observă că bărbați Înarmați alergau din tunelul de intrare al stadionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încă unul! Doamne! Dumnezeule! Ah, Doamne! Ah, Doamne! E o turmă Întreagă, acum, În stradă. O armată de rinoceri coboară bulevardul! Pe unde să ies, pe unde să ies? Dacă măcar s-ar mulțumi cu mijlocul străzii. Dar s-au revărsat și pe trotuar. Pe unde să ies, pe unde să plec?! O turmă Întreagă de rinoceri! Și se spune că este un animal simpatic! Fals, această concepție trebuie revizuită. Au dărâmat toate băncile de pe bulevard. Rinocerii! Rinocerii!” Aplauze, puternice, furtunoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În Mary Poppins, dar fu obligată să fie de acord cu el În privința lui Henry. Să-l bage pe bietul băiat la Închisoare părea o mare porcărie. Imediat după asta, mușcă din propria ei Maid of Honour și crema se revărsă. Sam se aplecă până la ea și o șterse cu șervețelul lui. — Te iubesc, de-adevăratelea, râse el. —Și eu te iubesc, răspunse ea. Pe cât de glumeț fusese schimbul de replici, Îi făcu să cadă pe gânduri. Ceva care era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mele, ale bunăstării mele, ale inimii mele. Apoi mi-am frecat mâinile una de alta până ce am simțit că iau foc. Casa de la mare era o construcție din anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă. O iasomie își revărsa parfumul amețitor peste pergola din fața bucătăriei, lângă un palmier înalt. În rest, grădina era aridă, împrejmuită de un gard din fier forjat, făcut din niște mici sulițe ruginite din cauza aerului sărat. Poarta, care la cea mai mică adiere de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mine, a mișcat și ea brațul, poate să mă ajute. În afară de sticla rece din frigider, am atins pe neașteptate, o parte din mâna ei, caldă, vibrantă. Mi-am pus berea aiurea, fără să fiu atent la ceea ce făceam, spuma se revărsă din pahar. Am făcut un efort să mă desprind. Aș fi vrut să rămân, mult dincolo de degetele ei. Pentru o fracțiune de secundă am simțit dorința de a-mi așeza fruntea în mâna aceea, pentru ca ea să susțină greutatea capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
da, de asta se clatină puțin. În seara aceea facem dragoste. Este mama ta cea care ia inițiativa, nu am văzut-o niciodată atât de îndrăzneață. — Ușor, șoptesc chicotind, ușor. Dar ea este mai puternică decât mine, are planurile ei. Revarsă peste mine o încărcătură de energie refulată, în noaptea aceasta sunt priza ei cu împământare. Este o farsă erotică pe care a învățat-o poate dintr-o carte sau dintr-un film. În noaptea asta a hotărât că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de rouă, cu ochii prădalnici pironiți în ceața solară, cu inima dormindu-i într-un dulce plictis la adăpostul pieptului călit în furtuni; împrejur, liniștea proiectată de îndepărtatele zvonuri ale pământului, iar acolo, sus, în vârful cerului, două stele gemene revărsând un balsam invizibil. Un țipăt strident sfâșiè liniștea, zicând: „La Correspondencia!“ Și Augusto întrezări lumina unei noi zile. „Visez ori trăiesc? - se întrebă el, trăgându-și cuvertura peste cap -. Sunt vultur sau om? Ce-o fi zicând ziarul ăla? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în Alameda ca să-și reîmprospăteze emoțiile cu priveliștea verdeții, să audă cum își cântă păsările iubirea. Inima îi înverzea și-n ea îi cântau, ca privighetorile, amintiri înaripate din copilărie. Era, mai presus de toate, cerul amintirilor cu mama sa, revărsând peste toate celelalte amintiri o lumină înflăcărată și dulce de iubire. Pe tatăl său abia și-l mai amintea; era o umbră mitică ce i se pierdea în cea mai distantă depărtare; era un nor însângerat de asfințit. Însângerat, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
gândi: „O să mă frigă cu mâna ei!“ Dar n-a fost așa. O mână albă și rece, albă ca zăpada și ca zăpada de rece, i-o atinse pe-a lui. Și Augusto simți că prin întreaga-i ființă se revărsa parcă un fluid de seninătate. Eugenia luă loc. — Și domnul acesta... - începu pianista. „Domnul acesta..., domnul acesta... - gândi fulgerător Augusto -, domnul acesta! Să-mi zică domn! E de rău augur!“ — Domnul acesta, fata mea, care, printr-o întâmplare fericită... — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
inertă în adâncul sufletului, incapabilă să se exprime; a apărut Eugenia, pianista, te-a scuturat și-a învolburat cu ochii băltoaca în care-ți dormea iubirea; ea s-a trezit, a țâșnit de-acolo și, fiind atât de mare, se revarsă pretutindeni. Când unul ca tine se îndrăgostește cu adevărat de o femeie, se îndrăgostește în același timp de toate celelalte. — Păi eu credeam că va fi cu totul altfel... Dar, în paranteză fie spus, uite ce brunetă! E noaptea luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
țin în loc timpul care trece, să imobilizez fugitiva zi de azi, să mă înveșnicesc sau mă nemuresc în sfârșit, deși eternitatea și imortalitatea nu sunt unul și același lucru. Iată-mă în fața acestor pagini albe, viitorul meu, încercând să-mi revărs în ele viața ca să continui să trăiesc, să-mi dau viață, să mă smulg morții de fiecare clipă. Încerc, totodată, să mă împac cu desțărarea mea, cu exilul eternității mele, cu desțărarea asta pe care vreau s-o numesc des-cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
despre ceva ce-ar fi putut fi și n-a fost -, amintirea mijloacelor ce ar fi putut fi folosite pentru fericire și care s-au pierdut în inerția dorințelor titanice respinse din interior fără a fi putut nici să se reverse în afară, care au minat sufletul cu nădejdi, neliniști, legăminte fără rod... și-apoi nimic.“ Mazzini era un exilat, un exilat al eternității. [Cum a fost, înaintea lui, Dante, marele proscris - și marele orgolios; proscriși și orgolioși au fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce le e străin au numit poezie; poetului i-au zis nebun până când l-au făcut să fie cu adevărat nebun; l-au dus la nebunie pe Tasso, au comis sinuciderea lui Chatterton și-a altora; au ajuns să-și reverse ura până și împotriva morților, Byron, Foscolo și alții, pentru că nu au mers pe drumurile lor. Să cadă disprețul asupră-le! Voi suferi, dar nu vreau să mă lepăd de sufletul meu; nu vreau să-mi fac rău ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Sau a trebuit să lași cuferele și cărțile în urmă? Erai doar cu un pas înaintea lui Hitler? Dar tot la țanc, ungur viclean ce ești. Pentru cei ca noi, care au venit după, a fost o altă poveste. Soarele revărsa lumină de pe un cer alb și trimitea scânteieri în apa unsuroasă a râului. Pescărușii țipau ca niște bătrâne nebune, fluierul vaporului despica aerul sărat și oamenii strigau unul la altul într-un Babel al limbilor. Chiar dacă nu puteai înțelege cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]