5,274 matches
-
aceasta devenind un sat aproape pustiu. Prin anul 2000 au sosit aici câțiva cetățeni belgieni și francezi care au investit în case de vacanță și pensiuni, astfel revigorând zona din punct de vedere turistic și cultural. Haholii sunt ortodocși de rit vechi ce respectă calendarul rusesc iulian, însă locuitorii din Letea, deși haholi, folosesc ambele calendare, iulian și gregorian; implicit, și sărbătorile sunt aniversate de două ori. Aceștia sunt urmașii cazacilor zaporojeni care s-au refugiat aici la începutul secolului al
Letea, Tulcea () [Corola-website/Science/301848_a_303177]
-
minorități sunt cele de ucraineni (10,44%) și ruși lipoveni (1,14%). Pentru 5,12% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,51%), dar există și minorități de ortodocși de rit vechi (3,04%) și romano-catolici (1,33%). Pentru 5,12% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La început nu se cunoștea precis data înființării acestui sat, pentru că refugiații ucraineni s-au stabilit răzleț în această regiune. Stăpânirea otomană a
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
dintre datinile stramosesti, care acum abia mai licaresc printre amintiri. Astfel că, potrivit spuselor vârstnicilor satului, în tinerețile lor de odinioară, se adunau cu mic cu mare, fete și băieți să vestească Nașterea Domnului. Ajunul Crăciunului, care era întotdeauna pe rit vechi, începea cu ornarea felinarului special construit pentru colindat. Acesta este de formă octogonală ale căror laturi sunt din sticlă iar scheletul prezintă o frumoasă dantelarie metalică. În centru, se află un dispozitiv ce permite introducerea unei lumânări groase. Acest
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,58%). Pentru 3,24% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,61%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (4,81%). Pentru 3,24% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Șușița a județului Putna și avea în compunere satele Chețcani, Frecăței, Movilița și Trotușanu, având în
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,64%), cu o minoritate de romi (3,23%). Pentru 3% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,3%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (2,88%). Pentru 3,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Zăbrăuți a județului Putna și avea în compunere satele Răcoasa, Gogoiu, Mărăști și Verdea, cu 2162
Comuna Răcoasa, Vrancea () [Corola-website/Science/301893_a_303222]
-
25%), dar existau și minorități de mozaici (0,05%), romano-catolici (0,7%) și ortodocși (7,0%). Satul Climăuți a devenit un centru important al rușilor staroveri din Bucovina. În anul 1846 a fost înființată la Fântâna Albă Mitropolia Creștinilor de Rit Vechi. În această localitate există două biserici de rit vechi (lipovenești):
Climăuți, Suceava () [Corola-website/Science/301941_a_303270]
-
romano-catolici (0,7%) și ortodocși (7,0%). Satul Climăuți a devenit un centru important al rușilor staroveri din Bucovina. În anul 1846 a fost înființată la Fântâna Albă Mitropolia Creștinilor de Rit Vechi. În această localitate există două biserici de rit vechi (lipovenești):
Climăuți, Suceava () [Corola-website/Science/301941_a_303270]
-
Caracal. La răscoala din martie 1907 au participat efectiv având în frunte pe Spiridon, preotul satului, și cei doi învățători Alex. Voinescu și Andrei Nicolaescu. Primul și al doilea război mondial au primit tributul comunității Brastavățu. Specific pentru Brastavățu sunt riturile funerare. ""Oamenii din Brastavățu continua să trăiască după reperele mentalității tradiționale, continuă în același timp să trăiască după sistemul valorilor sentimentale"". (Cristina Mihaila - ""toate sunt cu rostul lor"" - sensul spiritual al riturilor funerare din satul Brastavățu.). Personalități plecate din rândul
Comuna Brastavățu, Olt () [Corola-website/Science/301953_a_303282]
-
primit tributul comunității Brastavățu. Specific pentru Brastavățu sunt riturile funerare. ""Oamenii din Brastavățu continua să trăiască după reperele mentalității tradiționale, continuă în același timp să trăiască după sistemul valorilor sentimentale"". (Cristina Mihaila - ""toate sunt cu rostul lor"" - sensul spiritual al riturilor funerare din satul Brastavățu.). Personalități plecate din rândul brastăvicenilor și cu care se mândresc aceștia sunt: George Stancu Predețeanu, Octavian Iorgu Ocoleanu, Stefan Oprescu, Crăciun Pătru, Gheorghe Dachin, medic și scriitor, al cărui nume îl poartă biblioteca din comună. Intrarea
Comuna Brastavățu, Olt () [Corola-website/Science/301953_a_303282]
-
arheologice, precum o secera de bronz cu buton, un celt de bronz cu plisc și cu corpul de secțiune ovala, un fragment de picior de vas de lut, datate la sfarsitul epocii bronzului., În punctele la Cremenis, Cânepiști și la „Ritul Jii” (viei) au fost descoperite, în anii 1846-1847, mai multe obiecte din epoca română, cuprinzând: un capitel de coloană, cărămizi cu ștampila Leg. V Macedonica, țigle, fragmente ceramice și un inel de aur;, toate pledând pentru existența pe teritoriului satului
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
de Villon, profesor de drept canonic la Sorbona și capelan la biserica Saint-Benoît-le-Bétourné; n. 1431, Paris - dispărut în ianuarie 1463) a fost unul dintre marii poeți ai Franței Evului Mediu. A absolvit Universitatea Sorbona (la vremea respectivă, academie ecleziastică de rit catolic), ca Bacalaureat (B.A.) și Maestru (M.A.) al Facultății de Arte, în 1452, la vârsta de 21 de ani. Nu sunt cunoscute nici un fel de date despre viața și activitatea sa în perioada 1452-1455. În 1455, la vârsta
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
mâinilor pentru ordinele minore (hirotesie) și impunerea mâinilor pentru ordinele majore (hirotonire). Cei care au primit ordinele minore nu sunt considerați clerici în aceeași măsură în care sunt considerați cei care au primit ordinele majore. În trecut, Biserica Catolică de rit latin avea patru ordine minore și ordinul subdiaconal ca ordin major, care le erau conferite candidaților la preoție "pro forma", înainte de a ajunge diaconi. ordinele minore și subdiaconatul nu erau considerate sacramente, și ca urmare a Conciliului Vatican II, au
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
de episcopii anglicani nu sunt valide datorită formei în care sunt administrate. Cu toate acestea, preoții și episcopii anglicani care se convertesc la catolicism sunt de obicei hirotoniți sau consacrați imediat, pentru a fi valizi. În tradiția Bisericii Catolice de rit latin, ordinele sacre nu pot fi administrate împreună cu sacramentul căsătoriei, decât până la primul nivel (diaconatul), cu aprobarea episcopului și numai în cazul în care persoana care cere acest lucru rămâne diacon permanent. În tradiția Bisericilor Catolice răsăritene și în Biserica
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
și canonica, si anume Bisericile de riț latin, care formează Biserică Română, și alte Biserici de riț oriental, sau Biserici Orientale, care au fost recunoscute prin Decretul Conciliului Vatican ÎI despre Bisericile Catolice Răsăritene "Orientalium Ecclesiarum", ca ""biserici particulare sau rituri"". În teologia catolică, comuniunea Bisericii Catolice se realizează prin comuniunea Bisericilor particulare, de riț latin sau oriental, cu Episcopul Romei, care este considerat capul vizibil al Bisericii. Bisericile particulare aflate în comuniune cu Episcopul Romei constituie Sfântă Biserică Română (Sanctæ
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
, în riturile creștine, veșmânt liturgic purtat în principiu de către creștini în timpul slujbei în care primesc tainele de inițiere creștină, iar în mod uzual de toți clericii, îndeosebi la liturghie. Cuvântul românesc vine de la denumirea grecească στιχάριο ("stixhárion"), de la στείχω ("stéixho" = “a pune
Stihar () [Corola-website/Science/299621_a_300950]
-
secolul IV, clericii vor purta stiharul ca haină în viața de toate zilele, pentru a fi recunoscuți de către laici, urmând ca treptat să fie rezervat folosinței în cult, până în ziua de astăzi. ul este veșmântul peste care se îmbracă celelalte. Ritul armean, fiind pneumatocentric, va înlocui, pentru diacon și pentru clericii inferiori, stiharul alb cu dalmatica roșie, simbol al Duhului Sfânt. De aici se vor inspira bizantinii, introduind dalmatica de orice culoare. Latinii vor păstra și stiharul alb, căreia vor adăuga
Stihar () [Corola-website/Science/299621_a_300950]
-
de orice culoare. Latinii vor păstra și stiharul alb, căreia vor adăuga dalmatica bizantină colorată, pentru arhidiaconi, păstrând stiharul intact pentru toți ceilalți clerici. Slavii au mers mai departe, colorând chiar stiharul preoțesc, dar această folosință rămâne străină tuturor celorlalte rituri. Un număr însemnat de comunități occidentale conferă stiharul chiar și membrilor unui cor bisericesc.
Stihar () [Corola-website/Science/299621_a_300950]
-
următoarele: În Bisericile răsăritene, ungerea cu mir se face, după o rugăciune de invocare a Duhului Sfânt, asupra diferitelor părți ale corpului, fiecare ungere fiind însoțită de formula "Pecetea darului Duhului Sfânt" (gr. Σφραγὶς δωρεᾶς πνεύματος ἁγίου). În Biserica catolică, ritul esențial este ungere cu sfânta crismă pe frunte, făcută cu punerea mâinii și însoțită de cuvintele: " Primește pecetea darului Duhului Sfânt". În ritul bizantin, mirul este oferit împreună cu botezul. În ritul romano-catolic, în cazul botezului copiilor, deoarece se cere administrarea
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
ungere fiind însoțită de formula "Pecetea darului Duhului Sfânt" (gr. Σφραγὶς δωρεᾶς πνεύματος ἁγίου). În Biserica catolică, ritul esențial este ungere cu sfânta crismă pe frunte, făcută cu punerea mâinii și însoțită de cuvintele: " Primește pecetea darului Duhului Sfânt". În ritul bizantin, mirul este oferit împreună cu botezul. În ritul romano-catolic, în cazul botezului copiilor, deoarece se cere administrarea lui de către episcop, mirul este oferit separat de botez, de obicei, la vârsta priceperii, după prima împărtășanie (în cazul botezului adulților, cele trei
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
Sfânt" (gr. Σφραγὶς δωρεᾶς πνεύματος ἁγίου). În Biserica catolică, ritul esențial este ungere cu sfânta crismă pe frunte, făcută cu punerea mâinii și însoțită de cuvintele: " Primește pecetea darului Duhului Sfânt". În ritul bizantin, mirul este oferit împreună cu botezul. În ritul romano-catolic, în cazul botezului copiilor, deoarece se cere administrarea lui de către episcop, mirul este oferit separat de botez, de obicei, la vârsta priceperii, după prima împărtășanie (în cazul botezului adulților, cele trei sacramente ale inițierii se acordă, totuși, împreună). Legat
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
50, iertarea efectivă a păcatelor. Comunitatea din Qumran nu a fost singura comunitate iudaică care a prezentat similitudini practice față de botezul creștin în privința pocăinței, a curăției exterioare, a purificării interioare și a îndemnului spre înnoirea vieții. Și esenieni au cunoscut rituri asemănătoare. Spălările rituale au fost făcute în numele lui Dumnezeu și aveau loc în mod regulat, din câte se poate presupune astăzi, erau chiar zilnice Riturile botezului din comunitățile iudaice a putut fi efectuat de oricine și nu necesita o mărturisire
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
curăției exterioare, a purificării interioare și a îndemnului spre înnoirea vieții. Și esenieni au cunoscut rituri asemănătoare. Spălările rituale au fost făcute în numele lui Dumnezeu și aveau loc în mod regulat, din câte se poate presupune astăzi, erau chiar zilnice Riturile botezului din comunitățile iudaice a putut fi efectuat de oricine și nu necesita o mărturisire publică. Totuși, prima dintre aceste spălări rituale reprezenta includerea oficială a unui novice în comunitatea respectivă. În Talmud este prescrisă obligativitatea unei spălări rituale mikweh
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
efectuează spălarea. Deoarece Josephus Flavius folosește termenul βαπτισμός doar pentru botezul lui Ioan și nu pentru spălările rituale efectuate de sectele amintite de el se poate deduce că chiar din acea perioadă s-a văzut o deosebire esențială între aceste rituri. Primul botez, care este menționat în Noul Testament, este botezul lui Ioan. Ioan a primit titlul de "Botezătorul" din pricină că boteza lumea. Botezul efectuat de Ioan avea loc în apa Iordanului și presupunea o mărturisire a păcatelor și o pocăință interioară având
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
iniția ecumenismul. Până în 1999, orice persoană născută în Suedia era înregistrată automat drept membru al Bisericii Suediei. În 1999 și, oficial, la 1 ianuarie 2000, o dată cu ruperea Bisericii de către stat, fiecare e liber să-si aleagă cultul. Biserica suedeză foloseste ritul suedez. În timpul reformei, atari au vrut o preluare a învățăturii și practicii anglicane. Totuși, episcopii au considerat ritul anglican drept prea calvinist. De aceea, practica sacramentală suedeză își are propriile trăsături. Trei taine sunt săvârșite: botezul, pocăința, euharistia. Liturghia se
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
1999 și, oficial, la 1 ianuarie 2000, o dată cu ruperea Bisericii de către stat, fiecare e liber să-si aleagă cultul. Biserica suedeză foloseste ritul suedez. În timpul reformei, atari au vrut o preluare a învățăturii și practicii anglicane. Totuși, episcopii au considerat ritul anglican drept prea calvinist. De aceea, practica sacramentală suedeză își are propriile trăsături. Trei taine sunt săvârșite: botezul, pocăința, euharistia. Liturghia se săvârșește des, ba chiar zilnic în anumite mănăstiri și parohii. Biserica suedeză săvârșește si celelalte cinci ierurgii care
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]