5,379 matches
-
Cioaca Mare, mai sus de Piatră Olarului, s-au găsit fragmente ceramice aparținând primei vârste a fierului, datata istoric între anii 1000 și 300 î.h., fragmente ce aparțineau tracilor nordici, strămoșii dacilor de mai tarziu. La Fața Rusnicului un sătean a găsit, în 1967, un dinar imperial român de argint, bătut de împăratul Vespasian. La Margianova,în partea de V a satului se găsesc adesea ghiulele de piatră, dar nu se poate preciza concret cărei perioade aparțin: din timpul românilor
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
lungul anilor. Suprafață administrativă este de 9902 ha,așezată sub cupola timpului și al legendelor, din care 6103 ha sunt ocupate de păduri, iar aria locuibila este de 23.602 mp, așezată la 335 m altitudine. Ocupația de bază a sătenilor este agricultură materializata în cele 1080 ha de teren arabil, 1094 ha sunt reprezentate de fânețe, 2052 ha pășuni, 306 livezi de pomi fructiferi. Locuitorii sunt stăpâni pe 408 bovine, 3437 oi, 105 capre, 80 căi, 500 porci și pește
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
avea un rol de apărare. Ea a fost permanent loc de odihnă, de popas și de purificare a sufletului pentru cei din partea locului, dar și pentru drumeții care călătoreau de la București spre Dunăre. A fost construită pe deal, cum spun sătenii, in formă dreptunghiulară fără zid împrejmuitor, iar pe latura de nord și vest s-au aflat casele egumenești. Are un plan mononavat, fiind compusă, la început, din pridvor, pronaos, naos și altar, iar mai târziu s-au adăugat tinda cu
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
decăderea. Loturile de teren cu care au fost împroprietăriți primii locuitori, suprafețele agricole enorme ale proprietarilor locali, au permis buna dezvoltare individual-familială a întemeietorilor, amintind doar în treacăt că în 1888 trăiau în Valea Mare și Valea Rusului circa 1500 săteni, dar au creat premise favorabile și pentru acțiuni edilitate îndrăznețe- ca de pildă, înălțarea bisericii (1893), a primăriei (1896)[1], a școlii (1903)[2]. Date certe asupra statutului juridic al suprafețelor agrare de pe teritoriul comunei, datează din 1906, când se
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
XX, o modernă Stațiune pentru Mecanizarea Agriculturii, căreia îi erau arondate structurile agricole din toate comunele învecinate. După anii 70 ai secolului trecut, înăsprindu-se condițiile vieții la țară și încurajați de dezvoltarea industrială a marilor orașe, cei mai tineri săteni, sau copiii celor ce au rămas totuși în sat, au luat calea exodului, ușor-ușor localitatea Plevna suferind un proces de îmbătrânire și depopulare accentuate. Personalități ale satului Cu toate că populația locală era dedicată trup și suflet agriculturii, generațiile ce au urmat
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
de Telecomunicații Speciale, scafandru al trupelor speciale, judecător. Atrag atenția în mod deosebit, fiii satului ce au luat asupra lor „jugul Domnului” (slujirea clericală) și cei ce s-au remarcat la nivel național. Personalități religioase Un aspect important al religiozității sătenilor este evidențiat prin numărul important de clerici și slujitori bisericești, ce își au originea în Plevna (sau ai căror părinți sunt originari de aici), ce au exercitat slujirea în localitate sau prin vecinătăți: Preoți Pr Mihail Iacob (paroh la Zimbru
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
se realizeze. B. BISERICA DIN PLEVNA 1. Ctitori și hram Piatra de temelie („"biserica este de cărămidă, având piatră numai jos, la temelie”[1]") pentru lăcașul de rugăciune al noii comunități a fost pusă în 1887, aproape concomitent cu împroprietărirea sătenilor, fondurile bănești fiind colectate prin donații, taxe autoimpuse asupra pământului primit de la stat, prin liste de subscripții în parohie și în localitățile învecinate, grație ostenelii deosebite a enoriașilor pantahuzieri Niță Pasăre și Costea Popa Dimitriu dar și în localitățile comunei
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
și ceva dependințe în curtea bisericii, dar și o casă parohială pe terenul donat de Moise Nicolae Ene. Sfințirea locașului de cult se va face înainte de terminarea lucrărilor în data de 12 septembrie 1948. În seara de 11 septembrie 1948 sătenii aud pentru prima dată în localitatea lor sunetul de toacă și de clopot, moment trăit cu mari emoții de toată lumea.
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
cu o minoritate de penticostali (1,96%). Pentru 2,84% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Doicești făcea parte din plasa Dealul-Dâmbovița a județului Dâmbovița și era formată din cătunele Doicești, Dolani, Săteni și Gușoiu, având o populație totală de 1.628 de locuitori. În comună funcționa o școală. În 1925, comuna făcea parte din plasa Târgoviște a aceluiași județ și avea în compunere satele Doicești, Dolani și Săteni, cu 2.430 de
Doicești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301167_a_302496]
-
din cătunele Doicești, Dolani, Săteni și Gușoiu, având o populație totală de 1.628 de locuitori. În comună funcționa o școală. În 1925, comuna făcea parte din plasa Târgoviște a aceluiași județ și avea în compunere satele Doicești, Dolani și Săteni, cu 2.430 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a revenit la județul Dâmbovița, reînființat, iar satul Dolani a fost desființat și
Doicești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301167_a_302496]
-
raionul Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a revenit la județul Dâmbovița, reînființat, iar satul Dolani a fost desființat și inclus în satul Doicești, rămas astfel unicul sat al comunei, după ce satul Săteni a fost transferat comunei Aninoasa.
Doicești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301167_a_302496]
-
Bouleștii și Caloteștii.”, mărturisește domnul Ion Gheorghe Boulescu. Deși are în spate o istorie cu care multe localități s-ar mândri, apartenența administrativă fluctuanta a satului nu a favorizat-o. Astăzi, Mărginenii de Sus numără în jur de 1220 de săteni care rar se mai numesc Boulescu sau Calota, alte nume fiind mai frecvente: Giurea, Miron, Perșunaru, Stan, Ștefan, Zănescu, iar de monumentele arhitecturale ce cândva dominau regiunea, nu se mai știe nimic, fiind distruse sau adânc îngropate. Încet, încet, sătul
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
ACEST SFÂNT LOCAȘU S-AU RIDICAT DIN NOI ANUL 1861 KU OSÂRDIA ȘI KELTUIALA D-LOR PĂRINTELUI ARHIMANDRIT MACARIE EGUMENUL MĂNĂSTIRI APOSTOL ARSKE KONSTANTIN APOSTOL ARSAKE APOSTOL ARSAKE KONSTANTIN ANAGNOSTIE ADIKOSTAKE PETRE ANGELIKI DUCĂ ȘI KUAJUTORUL, DE MUNKA AL LOCUITORILOR SĂTENI SPRE ETERNĂ POMENIRE TUTUROR" Biserică inițială a fost din zid de cărămidă gros de 75 de centimetri, în formă de corabie, cu tavan din șipca și trestie, învelita cu șindrila. Construită după mari inundații, cănd satul era în mutare pe
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
celor patru evangheliști în câte un cerc, în "Naos", câte doi pe fiecare parte. Biserică veche a suferit în timp din cauza intemperiilor și a cutremurelor, lucru care a impus mai multe reparații și chiar modificări arhitecturale. În 1997, prin strădania sătenilor și a parohului, sub coordonarea preotului paroh Ioan Mușat, au început lucrările de subyidire, extinderea locașului, planșeu, acoperiș cu trei turle învelit cu tablă galvaniyată, lumina electrică și încălzire centrală. Pictură în stil neobizantin a fost realizată de Cornel Duță
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
2 km distanță spre partea de est, lângă satele Torcești și Umbrărești-vale. Odată cu mutarea cursului acestuia a fost pus în practică și un program de îndiguire, atât al malului estic, cât și al celui vestic. Lucrările au fost executate de către sătenii ce locuiau în satele poziționate de-a lungul Bârladului, mai exact:Salcia, Condrea și Siliștea. În ciuda eforturilor, și a muncii depuse de locuitorii satelor, în vara anului 2005 aceste bariere antropice au cedat în unele puncte și au permis apelor
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
București-Galați-Ivești-Tecuci-Iași. Din acceași perioadă era și o stație de poștalion. De prin 1890 Iveștiul a fost racordat la telefonie. Între anii 1930 și 1971, Iveștiul a avut o rețea proprie de radio. În perioada interbelică, a avut două ziare:«Vocea săteanului tecucean» și «Biruința săteanului » Din deceniului 8 al secolului XVIII, târgul Ivești a avut iluminat public. Din 1919 s-a introdus electricitatea. Așezarea deosebit de favorabilă, soluri bogată, resurse de materiale de construcții au atras oamenii care au creat în timp
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
era și o stație de poștalion. De prin 1890 Iveștiul a fost racordat la telefonie. Între anii 1930 și 1971, Iveștiul a avut o rețea proprie de radio. În perioada interbelică, a avut două ziare:«Vocea săteanului tecucean» și «Biruința săteanului » Din deceniului 8 al secolului XVIII, târgul Ivești a avut iluminat public. Din 1919 s-a introdus electricitatea. Așezarea deosebit de favorabilă, soluri bogată, resurse de materiale de construcții au atras oamenii care au creat în timp o viața economică locală
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
venirii în sat a familiei Lăzărescu din Iași, compusă din trei persoane: Eduard Lăzărescu, fost deputat și prefect de Iași, și două surori: Ema și Marița. Aceștia s-au hotărât să facă, cu cheltuiala lor și prin munca voluntară a sătenilor, școala, dispensarul, șoseaua și biserica. Biserica este în plan trilobat, cu pereții din cărămidă și fundația din beton, fără ornamentații exterioare. Acoperișul urmează forma zidurilor și are un turn în formă octogonală pentru clopote. În exterior, plafonul boltit este construit
Banu, Iași () [Corola-website/Science/301257_a_302586]
-
miilor de copii sărmani. În sat au rămas, pentru a continua munca de Sisif al mentorului lor, învățători ca: Stescu Maria, Stescu Dumitru, Aniculăesei C., Grosu C., ș.a., care au educat nu numai pe copii, ci și pe părinții acestora. Sătenii din Bădeni au luptat împotriva exploatării nemiloase a arendașilor și a boierilor. Astfel, ziarul Drapelul relata, pe 16 martie 1889, că la Bădeni „s-au întâmplat oarecare neregularități cu ocazia unei cercetări făcute de...subprefect...D-sa a fost amenințat
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
învoială agricolă. La 24 februarie 1907, aproximativ 300 locuitori din Bădeni s-au îndreptat spre curtea arendașului Fischer, cerând să li se „arendeze pământurile cu 25 de lei falcea”. Venirea inspectorului comunal la Bădeni nu a liniștit spiritele, ci, dimpotrivă, sătenii au declarat, potrivit ziarului "Epoca", din 27 februarie 1907, că dacă „nu vor fi satisfăcuți, își vor face singuri dreptate”. Tensiunile au continuat, autoritățile trimițând în zonă importante contingente militare( Regimentele 3 Roșiori, 7 Călărași, 13 Iași, ș.a.) care au
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
că dacă „nu vor fi satisfăcuți, își vor face singuri dreptate”. Tensiunile au continuat, autoritățile trimițând în zonă importante contingente militare( Regimentele 3 Roșiori, 7 Călărași, 13 Iași, ș.a.) care au înfrânt rezistența dârză a răsculaților. Pentru a marca eroismul sătenilor, în fața școlii din Bădeni a fost ridicat un monument pentru a aminti urmașilor numele celor care s-au jertfit pentru respectarea înțelegerilor și a drepturilor oricărei persoane, indiferent de starea socială.Problemele funciare au continuat și după răscoală, ziarul "Adevărul
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
zonă viticolă se află în apropiere, la Șorogari, sat care aparține tot acestei comune. În pădure încă mai trăiesc porci mistreți, lupi, vulpi, dihori, iepuri și căprioare, cele din urmă de multe ori fiind acuzate de distrugerea culturilor din preajma pădurii. Sătenii cresc vite, porci și păsări, iar unii dintre ei se ocupă cu apicultura. În afara satului a fost amenajată în jurul anului 1980, o crescătorie de fazani, care astăzi însă nu mai există. În vestul satului se află iazul Aroneanu, alimentat de
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
între femei și bărbați fiind aproape egal. Principala ocupație este agricultura, practicată de toți locuitorii cu ajutorul utilajelor moderne. Pe ogoare se cultivă porumb, grâu și floarea- soarelui, iar în grădini, tot felul de legume și zarzavaturi. Pe lângă agricultură, mulți dintre săteni au locuri de muncă în oraș. În anul 1879 a fost construită școala, care cuprinde clasele I- VIII. Ulterior a luat ființă și o grădiniță. În 1960 s-a construit căminul cultural în care au funcționat pe rând grădinița, școala
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
un ultim drum-anexă, spre biserică satului (ctitorita de vechile familii din sat și de actualul morar al satului, care a construit un prăznicar și a donat o stație de amplificare). Satul vechi se termină cu "câmpul", o platformă goală, unde sătenii înșiși mai duc caii la păscut. Tot aici, în pantă abruptă care face legătura dintre câmp și pădure este groapă de gunoi. Pădurea (în pantă mai lină) face legătura dintre sat și iazul Ezăreni. În Horpaz se practică în general
Horpaz, Iași () [Corola-website/Science/301285_a_302614]
-
abruptă care face legătura dintre câmp și pădure este groapă de gunoi. Pădurea (în pantă mai lină) face legătura dintre sat și iazul Ezăreni. În Horpaz se practică în general economia de subzistență, fiind astfel un sat cu funcție mixtă. Sătenii cultiva vită de vie în moșia din vatra și câteva dintre fructele și legumele necesare în gospodărie zilnic (roșii, mazăre, câteva rânduri de cartofi, morcovi, ceapă, bame, mărar, pătrunjel), pomi fructiferi (vișini, cireși albi în general și amari, caiși, gutui
Horpaz, Iași () [Corola-website/Science/301285_a_302614]