4,770 matches
-
ar fi prea nepotrivit așezat În chiar inima Bucureștilor și lângă un mare liceu de băieți, cum era liceul Lazăr; așa cum nimeni, dar nimeni, domnilor moraliști și moralizatori, nu se alarma când aceste femei, trăind voluptuos În marginea societății, se scăldau, În capoatele lor afriolante și sub privirile amuzate ale mahalagiilor de treabă, prin mijlo cul străzilor inundate În toiul ploilor de vară. Tot din același spirit prea liberal al moralei timpului, maha laua noastră atât de deocheată era Împănată cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Fanache a apărut și el cât ai zice pește. Din prag, l-a privit atent, rapid, cu coada ochiului pe primul-secretar (care era așezat la biroul său masiv, undeva în partea stângă a încăperii), să vadă în ce ape se scaldă acesta, cât de groasă e treaba. Ce-a constatat nu a fost în măsură să-l liniștească. Dacă, de obicei, Fanache era acceptat de Gârmoci ca egal al său, ba chiar, adeseori, tacit, acesta îi dădea mână liberă șefului Securității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nimănui, adicătelea puteau s-o ocupe ei fără nici o grijă. Nu le păsa nici la ce folosea potopul de apă din lac, la irigații, la alimentarea cu apă a orășelului, la vreo hidrocentrală, important e că aveau unde să se scalde și că le pica și câte-un pește fără cine știe ce chinuială. După ce a tras ultima înghițitură din sticla cu băutură care le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar ne oprește să ne descălțăm, zicând că-i tare frig și putem răci. Spun măicuței că, pe lângă ajutoarele din America, i-am adus niște mesaje înregistrate pe casete audio. Mesajele au fost ascultate de măicuța cu emoție și ochii scăldați in lacrimi, mai întâi cuvintele prof. Ioan Alexa care a spus: “Stimată doamnă Ilașcu, mama eroului nostru! în prezent se află la noi domnul Constantin Chirilă, care ajută cu efortul său să vină la dumneavoastră aceste lucruri. Familia Ioan și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
din avînt Într-o oarecare măsură, Însă pădurile virgine sînt atît de fascinante pentru spirite ca ale noastre, Încît impedimentele fizice și toate acele forțe În formare ale naturii nu au făcut decît să-mi stimuleze dorința. Zilele au trecut, scăldate În monotonie. Singura formă de divertisment era jocul de noroc, de care oricum nu prea ne puteam bucura, din cauza situației noastre economice. Următoarele două zile au trecut fără să se Întîmple nimic notabil. Călătoria ar fi durat În mod normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pentru întoarcerea unui păcătos; acesta a fost un elev de-al său pe vremea când era profesor la seminar și acum era departe de casa Domnului, fiind târât de sfaturile prietenilor răi. Păcătosul nostru începe a plânge, ochii lui erau scăldați de lacrimi... Simțea că acela pe care îl iubea așa de mult episcopul era tocmai el. Cuprins de indignare pentru viața sa destrăbălată se spovădui. Apoi repară scandalul dat printr-o Sfântă Împărtășanie și printr-o viață creștinească. Ceru iertare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
stâncă, și îți scriu după o zi de muncă de unsprezece ore. Soarele încălzește încă (ziua de muncă a început la patru și jumătate dimineața, iar acum este de abia ora cinci după-masă). Briza mării adie. E bine! M-am scăldat până acum numai de două ori, căci prea trebuie să mergi departe în larg ca să ajungi cât de cât la o adâncime mai decentă și, cu toate acestea, niciodată apa n-a depășit adâncimea până la piept. Timp de două zile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am citit cu ani în urmă acest cuvânt întru totul potrivit. și, corespunzător, vântură-rele au ajuns băgătorii-de-frică. Mai trebuie spus că lucrau temeinic și că erau bine plătiți pentru asta. știu că azi mulți dintre vânturătorii-de-rele pur și simplu se scaldă în inocență civilă. Norocul meu, dar și al lor deopotrivă, căci au ajuns mai „civili“ nu prin efortul lor de a înțelege lucrurile, ci pentru că vremurile sunt mai civile, măcar că ei au încercat să împiedice venirea lor. Iar acum primesc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
activitate ce mi se potrivea ca fracul alb unui corb. Încep deci să-mi fac colecții de fișe pe domenii și pe cuvinte cheie, după "metoda Patapievici", cea care mă fascina în Politehnică, atunci când îi citeam cărțile pe faleza Dunării scăldată în soarele blând de primăvară. "O trăsătură de caracter a oamenilor puternici este aceea de a nu pierde din cauza unei neglijențe oarecare ceea ce au dobândit ca preț al curajului lor. Ei pot ceda ceva celuilalt doar dintr-o nevoie urgentă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vederi. Bașca faptul că la începutul lucrului am semnat (noi, doi studenți amărâți), un contract de "confidențialitate" în care ne angajam ferm să nu citim sau să "divulgăm" date din dosare. Ne găsim la nivelul -2, undeva sub un pavaj scăldat de soare al burgului lui Calvin. Clădirea are șapte etaje la suprafață și trei sub pământ, dacă ar fi să cred butoanele de la ascensorul numai nichel și oglinzi. Colegul meu de lucru mă provoacă la diverse subiecte de discuție. La
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de forță a esenței. Binele întoarce și celălalt obraz, încercând să convingă, în timp ce răul se mulțumește, sardonic sau ironic, să învingă" (H.R. Patapievici). Îmi aduc aminte de minunata după-amiază de primăvară din ultimul an de facultate din Galați, când citeam scăldat într-o lumină dulce, pe malul Dunării, Zbor în bătaia săgeții. Aveam impresia că încep să înțeleg că fac parte dintr-o generație care nu și-a spus ultimul cuvânt, lumea era plină de promisiuni. Parcă și berea ignobilă din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și preoți iezuiți uitați prin jungla asiatică de 40 de ani și care acum apar, în fine, la televizor. Dacă stau să mă gândesc bine, este prima oară când văd un iezuit la televiziunea franceză! Un amestec neobișnuit, grotesc, totul scăldat în dulcele sos de ketchup umanitar. Bănuiesc că banii colectați astfel, odată ajunși în Thailanda, vor fi utilizați pentru reconstrucția hotelurilor de lux de pe plajă, destinate occidentalilor obosiți, în căutare de plăceri de tot felul. Se va relansa industria turismului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu puteam comunica, nu știam să mă joc cu ceilalți copii, ba chiar mă speriau țipetele și zbenguielile lor - am mai vorbit de onania mea spiri tuală în ceea ce privește joaca. Totul îmi era străin, totul era amenințător. Plângeam toată dimineața, mă scăldam în plâns, ceea ce mă făcea antipatică și îngrijitoarelor, și copiilor. O scenă mi-a rămas în amin tire. Mi s-a dat într-o zi o minge uriașă de cauciuc, s-o împing prin parc. Mă văd și acum împin
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu bonete albe, îngenuncheate în stradă, care se închinau și-și făceau întruna cruce. Pentru o fracțiune de secundă, m-am întrebat dacă nu cumva nimerisem în cer. Zile întregi, nu am putut intra în camera cu cioburi și cărți scăldate în cafea neagră. Aveam impresia că era bântuită de duhuri. Și astăzi privesc masca africană cu puțin respect amestecat cu teamă. Când șterg praful, pe ea o șterg prima, cu gesturi delicate, aproape mângâioase. Într-adevăr, după felul în care
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și a disprețului și a amărăciunii.“ (România Muncitoare, nr. 97-98/aprilie-mai 1961) „Antologia aceasta pe care ne încăpățânăm s-o alcătuim în paginile României Muncitoare devine, pe zi ce trece, mult prea neîncăpătoare pentru valurile de rușine în care se scaldă scriitori din Republica Populară Română. Vorbim, bineînțeles, de acei scriitori care și-au arvunit conștiința și s-au pus cu trup și suflet în slujba depravării oficiale. Fapta lor de mârșăvie fără capăt nu e răscumpărată - în peisajul moral al
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
viața poporului român, de destinele întregii umanități.“ („Răspundere majoră pentru destinele umanității“, România liberă, 22 septembrie 1983) „O țară străveche Are nevoie întotdeauna De-o inimă tânără. O țară de munți Are întotdeauna nevoie De-o frunte înaltă. O țară scăldată de apele mării Are întotdeauna nevoie De priviri ce străpung depărtările. O țară scăldată de apele mării Are întotdeauna nevoie De-o șir-a spinării ce nu se încovoaie. România, vatra mea milenară. Inima tânără, Fruntea înaltă, Privirile tale pătrunzătoare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
22 septembrie 1983) „O țară străveche Are nevoie întotdeauna De-o inimă tânără. O țară de munți Are întotdeauna nevoie De-o frunte înaltă. O țară scăldată de apele mării Are întotdeauna nevoie De priviri ce străpung depărtările. O țară scăldată de apele mării Are întotdeauna nevoie De-o șir-a spinării ce nu se încovoaie. România, vatra mea milenară. Inima tânără, Fruntea înaltă, Privirile tale pătrunzătoare Poartă numele simplu Moștenit din părinți, Din piatră, din râu, din câmpie, Nume de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
armele atomice și cu hidrogen. Oamenii cinstiți de pe fața întregului pământ - sutele și sutele de milioane de oameni reprezentând însăși conștiința curată a lumii - au ascultat cuvintele de pace ale Uniunii Sovietice ca pe un glas al acestei primăveri virginale, scăldată în lumină, împodobită cu cei mai frumoși dintre toți cerceii: mugurii. Încă o dată, Uniunea Sovietică întinde deasupra întregii lumi ramura de măslin a păcii...“ („Uniunea Sovietică, scutul primăverii“, Scînteia tineretului, 8 aprilie 1958) Nerușinarea pură și simplă a lui Eugen
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spunem? - Veșnicie solară, nu, lumina ta-i mai vie decât e nimbul soareluiă Cuvânt nu-i încă scris, lumina ta s-o-ncapă Partidul este cerul tot răsfrânt într-un inel neturburat de apă!“ („Discobolul“, Ramuri, 15 februarie 1971) „Scânteietor, scăldat de soare, piscul, în purpură de steaguri viu scăldat, a fost îndemn peste furtuni și viscol să fie-al revoluției soldat cine-i mai bun, mai vrednic, mai viteaz și-o flacără a fost dintre femei, un suflet mare-ncununat de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ne-aflăm-n ianuar, când îi privim portretul iradiind a jar. Curg râurile molcom, se iscă o văpaie, oricând din balsamul zilei desprind pe chipul Lui nemuritoare semne săpate în statui și le adun cum raze pătrund biruitoare în patria cea nouă scăldată-n nimb de soare.“ („Omul nemuritor“, Contemporanul, 22 ianuarie 1982) „A fi revoluționar în truda vie A bobului zvârlit cu asprul har, A scoate minereu, a sta ca-n glie La fluviul de oțel curgând prin jar, Ea răspunde țării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de construcție socialistă, îmbogățirea și perfecționarea stărilor de conștiință la nivelul prefacerilor constructive ale României socialiste.“ („A gândi în spirit revoluționar“, România literară, 19 mai 1988) TECȘA Ionel „Cunoaștem un bărbat cum altul nu-i ca pâinea într-un lan scăldat de vară, măsoare se Unirea-n vârsta lui, destinul tot prin el ni se măsoară.“ („Simbolul României“, Scînteia, 24 ianuarie 1984) TEODORESCU Ecaterina, rectorul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ „Pentru strălucitul strateg al partidului nostru, era izvorâtă din popor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mai mare al comunei noastre, aproape de două ori mai mare decât cele două hotare din sus, are și pământul cel mai bun, dar în privință de izvoare cu apă e mai sărac decât cele două din Sud. Atât că-l scaldă râul Bâlea pe granița cu Oprea. Când ne apucam de cosit în Copriniș, locul de fânețe de către Arpașul de Sus, trebuia să-ți duci cu tine apă în ulcior din fântâna de acasă și dacă o gătai trebuia să te
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cam plinuță, care se lăuda că a fost violată de mai mulți - și că i-a făcut plăcere -, dar că e încă virgină, că are himenul elastic) m-a întrebat de ce nu fumez și eu. Eu am început s-o scald, iar ea, ca să mă ajute, mi-a zis : „Vrei să zici că ești un tip sportiv ?“. „Da - am prins eu din zbor - sînt un tip sportiv.“ Mi se păruse o rezolvare fericită. Era o chestie să fii un tip sportiv
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
înspre mare. Își recunoscu părin tele, harnic ca de obicei, și nu putu să-și stăpînească admirația - se scula în fiecare dimineață atît de de devreme !... Se apropie să-l vadă mai bine. Tatăl stătea nemișcat, iar fața îi era scăldată în lumina roșie a răsăritului. Mai înotă puțin încoace și-ncolo, apoi își luă seama. „Trebuie să mă feresc de undița tatei“, își zise și se îndepărtă, apucînd-o spre țărm. Înainta cu viteză, speriat puțin de ce ar fi putut să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mare“, dar aceștia sînt mici, nu atacă omul și, oricum, nu se întîlnesc pe litoralul nostru. Ca în orice angoasă însă, argumentele raționale nu au nici o putere. Mie mi-e frică în continuare de rechini, chiar dacă ar fi să mă scald într-un lac de munte. La mare, deși pot să înot kilometri întregi fără nici o problemă, prefer să nu mă duc prea în larg și fac tot timpul ture paralel cu țărmul. Dar, chiar și așa, nu spun ce fiori
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]