5,013 matches
-
(nume real: Maria-Ioana Cantacuzino, n. 21 aprilie 1936, România - d. 23 iulie 2014, Maignelay-Montigny, Franța) a fost o scriitoare și fostă deținută politică, aflată în exil în Franța, unde a locuit din anii 1980 până la deces. este pseudonimul literar al Mariei-Ioana Cantacuzino, fiica aviatorului Constantin "Bâzu" Cantacuzino și a Ancăi Diamandi. Era nepoata prin alianță a lui George Enescu
Oana Orlea () [Corola-website/Science/299208_a_300537]
-
Anna de Noailles (nume de fată Ana Elisabeta Brâncoveanu, n. 15 noiembrie 1876, Paris - d. 30 aprilie 1933, Paris) , a fost o scriitoare și o poetă franceză de origine română, vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea. Ana Elisabeta Brâncoveanu s-a născut în familia boierească Brâncoveanu, dintr-o mamă de origine greacă si bulgară, Raluca Musuruș, căsătorită
Ana, contesă de Noailles () [Corola-website/Science/299209_a_300538]
-
și proză ori articole de popularizare a științei în „România literară”, „România liberă”, „Flacăra”, „Magazin”, „Magazin istoric” și „Telegraful român”. A purtat o bogată corespondență cu Dumitru Panaitescu-Perpessicius, cu poeta Otilia Cazimir, cu Gheorghe Eminescu, nepotul poetului Mihai Eminescu, cu scriitoarea Monica Lovinescu și cu Principesa Ileana, (Ileana a României), devenită Maica Alexandra. În 1967, Studioul Cinematografic București i-a achiziționat scenariul de film „Geniu sublim”, conceput cu doi ani înainte, care descrie viața zbuciumată a lui Mihai Eminescu, de la naștere
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
10 ani, întreprinde turnee în diferite orașe din Marea Britanie cu diverse ansambluri teatrale. În 1950, tânărul Pinter publică prima sa poezie. Se căsătorește în 1956 cu actrița Vivien Merchant, de care se desparte în 1980, pentru a se recăsători cu scriitoarea Antonia Fraser, fiica lordului Longford. În 1957 scrie prima sa piesă de teatru într-un act, ""The Room"" ("Camera"), în care descrie amenințările lumii exterioare în sfera intimă aparent liniștită a unui personaj, în spiritul teatrului lui Samuel Beckett, piesă
Harold Pinter () [Corola-website/Science/299259_a_300588]
-
Pearl Sydenstricker Buck (n. 26 iunie 1892, Hillsboro, Virginia de Vest - d. 6 martie 1973, Danby, Vermont), scriitoare americană, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 1938. ""pentru descrierile și dense și autentic epice ale vieții tărănimii chineze, precum și pentru capodoperele ei în domeniul biografiei"". S-a născut la Hillsboro, în Virginia de Vest, într-o familie de
Pearl S. Buck () [Corola-website/Science/299866_a_301195]
-
a apucat mai târziu de Bridge (jocul), unde a devenit maestru, apoi de studierea jocului Go (jocul). El a inventat Lasca, o variantă a șahului, în care piesele nu sunt luate de pe tablă, ci puse sub piesa care le cucerește. Scriitoarea Else Lasker-Schüler i-a fost cumnată, iar , este inrudit cu jucătorul de șah, Edward Lasker. În 1925 el publică Manualul de Sah al lui Lasker, faimos în cercurile de șahiști, pentru tonul filozofic întalnit în carte. Traducere
Emanuel Lasker () [Corola-website/Science/299899_a_301228]
-
de 80 de ani. Este în culmea carierei sale. Abordând acest subiect, pictorul ilustrează admirația să pentru antichitate, precum și anumite similitudini cu motivele orientale foarte la modă în secolul XIX-lea. Artistul a citit povestirea scrisă de Lady Montagu, o scriitoare engleză din sec. XVIII-lea, soția ambasadorului Mării Britanii la Constantinopole, în care aceasta descrie cea mai frumoasă baie turcească din oraș: "Erau acolo aproape două sute de femei care se îmbăiau (...). Doamnele erau tolănite pe divanuri acoperite cu perne și
Baia turcească () [Corola-website/Science/299288_a_300617]
-
adunate în decurs de 6 luni. Apoi trebuie verificată de Curtea Constituțională, iar dacă aceasta o aprobă, guvernul organizează un referendum prin care populația cu drept de vot decide dacă este de acord sau nu. La începutul lunii februarie 2016, scriitoarea Alina Mungiu a acuzat că inițiativa respectivă s-ar înscrie în linia acțiunilor de propagandă antioccidentală susținută de regimul lui Vladimir Putin. Campania a fost criticată de platforma România Curată, precum și de organizații neguvernamentale care apără drepturile persoanelor LGBTI, precum
Căsătorii între persoane de același sex în România () [Corola-website/Science/299302_a_300631]
-
și Rusia. Dostoievski este convins că Europa a devenit un continent muribund, și-a pierdut spiritualitatea și nu mai este un model demn de urmat pentru poporul rus. În 1861 Dostoievski o cunoaște pe Apollinaria (Polina) Prokofievna Suslova, o tânără scriitoare de douăzeci și unu de ani, care provine dintr-o familie de țărani emancipați. Între cei doi se înfiripă în scurt timp o iubire tumultoasă și chinuitoare. Imperativă, geloasă și intrigantă, Polina îi cere încontinuu lui Dostoievski să divorțeze de Maria Dmitrievna
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a fost descrisă de acesta într-o carte intitulată "Conversații cu James Joyce" ("Conversations With James Joyce"). Dintre americanii stabiliți în Paris, Joyce intră în contact cu poeții E. E. Cummings și William Carlos Williams, compozitorul avangardist George Antheil sau scriitoarea Gertrude Stein, care l-a urât și invidiat cu ardoare, fiindcă i-a luat locul ce i s-ar fi cuvenit, în fruntea modernismului. La 15 august 1920, Joyce, însoțit de Giorgio, ia cina împreună cu T. S. Eliot și pictorul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
la o serată. Ciocnirea celor doi maeștri ai prozei moderniste nu a fost însă foarte relevantă din punct de vedere literar: conform anecdotelor, cei doi ar fi discutat despre trufe, ducese sau cameriste. În același an, Joyce este intervievat de scriitoarea Djuna Barnes, care îi dedică un articol în revista "Vanity Fair". Atât ea, cât și prietena ei, Mina Loy, au schițat portretul irlandezului (vezi desenul Minei Loy aici; desenul Djunei Barnes se află mai jos sau aici). Alte două schițe
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
în 1908 în onoarea lui un banchet celebru la reședința sa din "Bateau-Lavoir", cu participarea lui Guillaume Apollinaire, care îi dedică o poezie, a pictorilor Georges Braque, André Derain și Marie Laurencin, apoi poetul Max Jacob, scriitorul André Salomon și scriitoarea americană Gertrude Stein. Primește cu plăcere vizitatori în atelierul său. Colecționarul german, Wilhelm Uhde îl vizitează cu regularitate, de altfel el a fost primul care a scris în 1911 o carte despre Rousseau. În 1907 pictează pânza intitulată ""Îmblânzitoarea de
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
Monogatari este o narațiune la persoana a treia care nu are un sfârșit, e o operă deschisă, în termenii semioticii lui Umberto Eco, mai bine spus o operă neterminata. Ea a fost tradusă în limba română în perioada interbelică de scriitoarea română Henriette Yvonne Stahl, care a folosit un intermediar franțuzesc, dar traducerea ei a ajuns doar la jumatatea poveștii. Restul textului își aștepta încă traducătorul din limba japoneză deși operațiunea de traducere e destul de dificilă, narațiunea fiind scrisă în japoneză
Genji monogatari () [Corola-website/Science/298872_a_300201]
-
(în limba georgiană: სვეტლანა ალილუევა, în limba rusă Светлана Иосифовна Аллилуева), (n. 28 februarie 1926 - d. 22 noiembrie 2011), cunoscută și ca Svetlana Iosifovna Stalina (limba rusă: Светлана Иосифовна Сталина), a fost o scriitoare, al treilea copil și singura fiică a lui Stalin. Allilueva a cauzat un scandal internațional în 1967 prin refugierea sa în SUA. La fel ca mulți dintre copiii demnitarilor sovietici de rang, Svetlana a fost crescută de o doică și
Svetlana Allilueva () [Corola-website/Science/298885_a_300214]
-
următorii 19 ani, ei și-au scris peste 700 de scrisori în care se resimte influența stilului lui Franz Kafka din „Scrisori către Felice” și „Scrisori către Milena”. Celan a purtat și o corespondență celebră și de valoare literară cu scriitoarea Nelly Sachs, viitoarea laureată a Premiului Nobel pentru literatură. Numit profesor de limba germană la École Normale Supérieure Celan și-a continuat activitatea de traducător. În 1955 a fost naturalizat cetățean francez. A trăit la Paris până la sinuciderea sa (s-
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
influența scriitorului Heinrich Laube, a adoptat ideile republicane ale mișcării "Jungen Deutschland" („Tânăra Germanie"), dar, după înfrângerea revoluției din 1848, este nevoit să se refugieze la Zürich în Elveția, unde rămâne 10 ani, până în anul 1858. Aici o cunoaște pe scriitoarea Mathilde Wesendonck, pentru care nutrește o adevărată pasiune și pe ale cărei versuri compune un ciclu de lied-uri. În aceste împrejurări se desparte de soția sa, Minna; mai târziu se va căsători cu Cosima, fiica lui Franz Liszt. Începând
Richard Wagner () [Corola-website/Science/297776_a_299105]
-
la ocaziile oficiale. 1783 primește ordinul: "Illuminatenorden" („Ordinul Iluminaților”) sub numele „Abaris”. Serviciile de guvern, relația deosebită cu Charlotte, și în același timp o aventură cu atractiva Corona Schröter și, eventual, paternitatea lui Auguste Böhmer (primul copil al nou căsătoritei, scriitoarei Caroline Böhmer), această viață nu era nici nobilă nici liniștită. Din producția literară a anilor petrecuți la Weimar sunt de menționat baladele "Der Fischer" („Pescarul”), "Erlkönig" („Regele ielelor”), poemele "Wanderers Nachtlied" („Cântecul nocturn al drumețului”), "Gesang der Geister über dem
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
sa. [[Fișier:Stendhal.jpg|thumb|upright| [[Stendhal]]]] Poeții romantici francezi din anii 1830 până în anii 1850 îi includ pe [[Alfred de Musset]], [[Gérard de Nerval]], [[Alphonse de Lamartine]] și bombasticul [[Théophile Gautier]]. [[George Sand]] a fost cea mai remarcabilă printre scriitoare, fiind figura centrală a scenei literare pariziene, fiind faimoasă atât pentru romanele sale, cât și pentru relația ei cu [[Chopin]] și alte figuri marcante ale societății. [[Stendhal]] este probabil cel mai apreciat romantic francez în zilele noastre din acea perioadă
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
Selma Ottiliana Lovisa Lagerlöf (n. 20 noiembrie 1858, Östra Emterwik, Värmland - d. 16 martie 1940) a fost o scriitoare suedeză, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură (1909) și prima femeie membră a "Academiei Suedeze" (1914). Opera sa posedă puternice tendințe moral-educative, cultivând trecutul legendar, conservarea valorilor perene, tradiția. A scris romane de factură epopeică, pline de
Selma Lagerlöf () [Corola-website/Science/297869_a_299198]
-
De mică a citit mult, cărți de aventuri pline de fantezie, "O mie și una de nopți", cărțile lui Walter Scott, povestirile lui "Andersen". Încă de la 15 ani a început să scrie versuri (nereușite) și și-a propus să devină scriitoare. Dorința de a-și face o situație și starea economică precară a familiei au determinat-o, în 1881, să plece la Stockholm, unde a urmat un an cursurile unui liceu pentru fete și trei ani cursurile "Școlii pedagogice". Din 1885
Selma Lagerlöf () [Corola-website/Science/297869_a_299198]
-
lui Nils Holgersson prin Suedia) (1907). Pentru deosebitele ei merite, Selma Lagerlöf a primit titlul de Doctor Honoris Causa și a devenit membru al Academiei Suedeze (1914). În 1939, Selma Lagerlöf a salvat-o de la exterminarea de către regimul nazist pe scriitoarea germană Nelly Sachs, care s-a refugiat la Stockholm. Selma Lagerlöf a decedat în 1940. [zh-min-nan:Selma Lagerlöf]
Selma Lagerlöf () [Corola-website/Science/297869_a_299198]
-
stilurilede la clasic la avangardă iarna pot apărea furtuni foarte puternice războaiele iugoslave pot fi considerate două serii de războaie succesive care au afectat toate cele șase foste republici iugoslave la sfârșitul vieții a devenit critică a filmului mut și scriitoare mișcări și instrumente de luptă contra invadării vieții private cu această ocazie este martorul unei crime comise în cimitir poeziile sale se caracterizează prin fantezie măiestrie retorică și eleganță stilistică era responsabil și pentru impunerea legilor misiunea a înlocuit panourile
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">o primească, cei din urmă au multe de zis la subiect. Cea mai mare parte din literatura despre dragoste renumită este scrise de bărbați. Un text despre iubire venit de la o femeie scriitoare trebuie să se depășească pe sine ca să nu fie considerat penibil, hiperemoțional, neimportant, și într-un final să fie oricum încadrat în sertarul cu ”literatura feminină”. Cert e că românele de dragoste scrise de barbati au cele mai multe cititoare femei. Aici
De ce să citești All about love, de bell hooks () [Corola-website/Science/296161_a_297490]
-
Alt membru al familiei, Mihail Anghelos Komnen Ducas, strănepotul lui Alexie I, a fondat în 1204 pe coasta Mării Ionice, alt stat, Despotatul Epirului, care mai târziu a trecut prin mai multe ocupații (sârbă, bizantină, latină și în sfârșit otomană). Scriitoarei Ana Comnena, fiica împăratului Alexie I, i se atribuie cunoscuta operă "Alexiada", care conține informații despre războiul cu pecenegii și cumanii, dar și despre istoria Dobrogei, aici fiind pomeniți conducătorii Tatos, Sacea și Sestlav. Împărații din această dinastie au fost
Dinastia Comnenilor () [Corola-website/Science/306994_a_308323]
-
la manifestele lui Bassov. În februarie 1918 a participat la crearea Partidului Național Democrat de dreapta. După 28 octombrie 1918 a devenit membru al Comitetului Serviciilor Armate. A lucrat ca oponent al președintelui Masaryk. În 1928 s-a căsătorit cu scriitoarea Zdenka Háskova. Viktor Dyk a călătorit foarte mult în străinătate. A vizitat Germania, Franța, Polonia, Lituania și Iugoslavia. Deși a murit în Iugoslavia, a fost transferat cu mare cinste la Praga și îngropat în cimitirul Olšanské. Opera Profilul autorului Viktor
Viktor Dyk () [Corola-website/Science/307013_a_308342]