4,486 matches
-
și Helsinki. A debutat în 1963, la „Gazeta literară”. Colaborează sporadic la „Argeș”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, iar după 1989 la „Calende” și „Dreptatea”. În 1992 fondează, împreună cu un grup de profesori de liceu, editura și revista „Cuget, simțire și credință”, destinată prioritar școlii. După 1990 devine cadru didactic la Universitatea din Pitești și funcționar superior în Ministerul Educației și Învățământului. Nesomnul capodoperelor (1977), titlul cărții de debut, e o sintagmă semnificativă pentru critica lui G., aplicată marilor creații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
1863 egumen la mănăstirea Dragomirna, este numit, în 1874, arhimandrit diecezan și vicar. În 1877, a fost ales mitropolit al Bucovinei și Dalmației. B. publică în „Calendariul pentru Bucovina” din Cernăuți, în 1842, poemul religios Iordania. 1841 în Cernăuți, poezia Simțirile la mânecândă, două fabule - Flămândul motan, în care îi moralizează pe cei limbuți - și Cocoveica și vrabia, cu „parimiile” corespunzătoare. În calendarul pe 1844 îi apare traducerea unei ode a lui G. R. Derjavin, cu un conținut religios. În 1848
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
să-și exprime sentimentele; * învățarea cognitivă și experimentală: direct sau indirect, terapeutul încearcă sa-l învețe pe copil moduri diferite și adaptative de comportament; * practic: terapeutul încurajează copilul să folosească noul mod de gândire, noul tip de comportament și de simțire în activitățile zilnice. Astfel că putem spune că psihoterapia îi ajută pe copii într-o varietate de moduri, precum ar fi: primesc suport emoțional, își înțeleg sentimentele și problemele, își rezolvă conflictele cu alți oameni, încearcă noi soluții la problemele
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
demers este legitim, dar sortit eșecului. Povestea cu tâlc este modalitatea de a mustra spiritual. Omul aspiră, să discearnă Răul de Bine. Cât Răul există problema omului este raportarea la acesta. Realitatea Răului poate fi percepută în toate componentele personalității: simțire, voință, gândire. . Ființa umană are în karma ei, lupta cu Răul, pentru că numai omul, poate transforma, conștient și în deplină libertate, Răul în Bine, numai el poate găsi Binele potrivit, pentru orice situație. În permanenta și adevărata luptă cu Răul
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
veridicității. Tăceți, când nu puteți formula. b) Alegerea formei optime Povestea cu tâlc este modalitatea optimă, de a mustra sau de a sfătui. Ea ne duce în sfera spiritualului și se adresează ființei omenești întregi: trup, suflet, spirit, adică: voință, simțire, gândire. Când vorbim, nu totdeauna facem actul creator al înțelegerii iluminatoare, ce leagă de spiritual. Desacralizându-se, cuvântul devine câmp de acțiune pentru Lucifer. Nu toate informațiile, ce ne invadează, sunt veridice sau necesare. Terminologia alambicată a științei materialiste, abstractizarea noțiunilor
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
o poziție ambiguă: când îi cere o febrilitate de posedat, în stare să răscolească mulțimea de spectatori, când, în spiritul lui Diderot, postulează că un interpret trebuie să evolueze cât mai detașat de personajul său, să aibă, cu alte cuvinte, „simțirea simțirii”. Oscilația, și nu e singura, se explică nu numai prin umoarea de moment, ci și printr-un anume diletantism într-ale teoriei. O viziune de dramaturg pecetluiește opera lui C. În piesele sale se răsfrâng, cum e firesc, truvaiuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
poziție ambiguă: când îi cere o febrilitate de posedat, în stare să răscolească mulțimea de spectatori, când, în spiritul lui Diderot, postulează că un interpret trebuie să evolueze cât mai detașat de personajul său, să aibă, cu alte cuvinte, „simțirea simțirii”. Oscilația, și nu e singura, se explică nu numai prin umoarea de moment, ci și printr-un anume diletantism într-ale teoriei. O viziune de dramaturg pecetluiește opera lui C. În piesele sale se răsfrâng, cum e firesc, truvaiuri ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
spiritul cioranian înfrumusețînd-o, revitalizînd-o, împrospătînd-o, adăugîndu-i o săgeată agresivă și strălucitoare în tolba-i perfect proporționată. Trauma exilului a fost, prin urmare, dublă pentru cel care și-a mutat și trupul și sufletul într-un alt loc de trăire și simțire. Cioran a "ocupat" aproape samavolnic limba franceză, încredințîndu-i teribila misiune de a-i domoli dezmățul afectiv cu biciul spiritului. Reușita "publică" a fost totală o înțelegem, poate, și mai bine acum, la 100 de ani de la nașterea sa, cînd febra
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau faceți cum vă place. Poeziile lui Ienache sunt cvasi-lăutărești: Amărâtă turturea, Când rămâne singurea Căci soția și-a răpus, Jalea ei nu e de spus. Poetul adaugă oarecari comentarii: Dar eu om de naltă fire, Decât ea mai cu simțire, Cum poate să-mi fie bine?... Oh! amar și vai de mine! Iubirea e "laț" ori "magnit", iar femeia e un canar hrăpitor de inimi. Nota Văcărescului e o anume concizie sentențioasă care subjugă memoria: La o-ntristare Nu-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
celor doi "draci" care bat orele în turnul ceasornicului. Încolo orașul i se pare fără meșteșug "arhitectonicesc". Cadrele din Palatul Dogilor le măsoară cu stânjenul, Domnul din Milano e evaluat la "240 stînjini". Din pricina simplității, Golescu e în stare de simțiri mai proaspete în fața priveliștii lumii occidentale. Cu incapacitatea lui de a se analiza, el cade în extaze profunde la cele mai neînsemnate lucruri. Sunetul unor clopote se propagă în sufletul lui cu mari dureri lirice. "Au noao clopote - zice el
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a tăgădui Că moriu... de nu te-oi iubi... simulări de leșinuri și nebunii orientale și tot atât de occidentale (langueurs, défaillances, fureurs, transports), artificioase și simetrice: Simtu-te că vii? tremur peste fire; De te văz, mă pierd... și-mi ies din simțire. Gurița deschizi, ceriul se deschide; De mână mă iai, foc simt că m-aprinde!... În brațe mă ții, fulgeră văzduhul... La sînu-ți mă strângi, caz și îmi dau duhul!... De esența petrarchismului sunt lunga durată a iubirii înregistrată odată la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
meditația e total dialectică și cele mai dulci acorduri (mister al poeziei) răsună acolo unde fraza e mai sentențioasă: După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Printr-un fenomen de confuzie, caracteristic tranziției, Gr. Alecsandrescu va fi lamartinian și în același timp poet în gustul clasic. Gândul de a compune Epistole e stârnit de lectura lui Boileau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nici vântul nu-i întrece! Am tovarăși doisprezece Și la brâu patru pistoale. Ceea ce supără îndeosebi pe cititorul de azi este erotica lui Alecsandri cu dulcegăria ei prea cunoscută. Zamfira cu umedă "guriță", cu flori pe "sînișor" consultă luna asupra simțirii din "inimioară", când pasărea doarme cu capul "sub aripioară". Elena fusese o "frumoasă îngerelă cu albe aripioare", dătătoare de "plăceri încîntătoare" și "dulci sărutări". Doi flăcăi mușcă sânul a două fete și le sărută după numărul mărgelelor din salbă, apoi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe Maiorescu la concepția artei pure, și, dimpotrivă, l-a făcut precursor al tendenționismului sanitar al artei "sănătoase", scutite de "efeminarea scrierilor decadente". Termenii sunt întorși. În vreme ce după filozoful german arta e o condiție a purificării, după criticul român puritatea (simțiri "curate și alese", "nobleța de simțimînt") e o condiție a artei. Maiorescu nu cercetează structura operei de geniu, ci numai efectul asupra conștiințelor, și când un autor i se pare a avea "inima caldă" și a lăsa "impresia unei binefaceri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
3. așezarea criticii în marginile adevărului, adică descătușarea eide orice constrângere din afară. Aceste puncte dădeau un program negativ. Prin Convorbiri literare (1 martie 1867) se începe în același spirit o acțiune pozitivă în vederea unei literaturi de "sănătate sufletească", fără "simțiri meșteșugite". Aceasta era "direcția nouă". TH. ȘERBĂNESCU, N. SCHELITTI Însă întîia recoltă a "direcției noui" a fost săracă, limitată la o lirică scurtă și sentimentală, de pus pe muzică. Modelul era Heine. Poezia colonelului Th. Șerbănescu (1839-1901) este bombastică: În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
printre unelte demodate, Mașină cu-ntrebuințări uitate, Mai nebăgată-n seamă în giulgiul tău de praf Decât montgolfierii sau primul hidroscaf! Veritabila lirică e aceea cu rezonanță de violoncele, cu perspective de atlase, măsurată cu veacurile: În piața public-a simțirii noastre Răcnesc trompetele tembele, Dar unde-s visurile-albastre, Rănite vechi violoncele Care cântau în sufletele noastre? Deschideți iară vechile atlase; Pornim spre zările miraculoase, Dar nici un vers pentru contemporani! Și poate-așa din nou ne vom deprinde Să socotim cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Societatea Literar-Științifică și Societatea Literar-Socială „România” într-o nouă Societate Academică Social-Literară, după tratative purtate între octombrie 1870 și ianuarie 1871. Numele noii societăți a fost inspirat de Andrei Mureșanu, al cărui vers „Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri” a devenit și deviza ei. Imnul societății, compus de Ciprian Porumbescu pe versurile lui Andrei Bârseanu, a devenit ulterior cântec patriotic național (Pe-al nostru steag e scris unire). Prima ședință oficială a avut loc la 8 aprilie 1871, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
și pentru adaptarea mijloacelor de expresie la specificul limbii române: "Nicolae Bălcescu e dealtmintrelea o dovadă că limba românească pe vremea lui și-nainte de dânsul era pe deplin formată și în stare să reproducă gândiri cât de înalte și simțiri cât de adânci, încât tot ce s-a făcut de atunci încoace în direcția latinizării, franțuzirii și a civilizației "pomădate" a fost curat în dauna limbii noastre"238. Fără a se opune înnoirilor de pe terenul limbii, Eminescu critică "formele goale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
transformă în principii absolute cunoștințele însușite la studii în străinătate, fără a ține cont de specificul autohton, Eminescu pledează pentru măsură, în adoptarea "formelor străine", și pentru adaptarea acestora la profilul spiritual și la nevoile neamului românesc: Nu sunt acestea simțirile unor străini necunoscători de istoria țării? Nu s-au mulțumit a batjocori gloriile noastre naționale, au disprețuit apucăturile, deprinderile, tradițiunile, adică tot ce face dintr-un popor să fie el iar nu altul. Și au venit cu idei noi, cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nivelul problematicii și al mijloacelor de expresie specifice creației artistice și celei jurnalistice. Dincolo de finalitățile și specificul domeniului de cunoaștere și comunicare pe care îl slujește, limbajul politic relevă organicitatea scrisului eminescian prin dezbaterea unor probleme definitorii pentru gândirea și simțirea creatorului. Eludarea acestei dimensiuni a operei eminesciene nu poate decât să afecteze imaginea creatorului, pentru că, dincolo de potențialul semnificativ și specificul părților, miracolul este al întregului... Anexe Anexa 1. Adnotări clase semantice 1. injurii 2. social 3. familie 4. prieteni 5
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1958, p. 10. 540 Redau un fragment sugestiv pentru problematica raportului dintre convingere și persuasiune: Considerarea a ceva ca adevărat este un fapt al intelectului nostru, care se poate baza pe principii obiective, dar care reclamă și cauze subiective în simțirea celui care judecă. Dacă ea este valabilă pentru oricine, în măsura în care posedă rațiune, principiul ei este obiectiv suficient și atunci considerarea a ceva ca adevărat se numește convingere. Dacă nu-și are fundamentul decât în natura particulară a subiectului, ea se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adîncă, apă rece, vînătorul, cu care Însă poezia nu vine În contact În chip direct, ci prin intermediul unei fabule. CÎnd, la urmă, poetul se hotărăște să atace tema pe față: „Dar eu om de-naltă fire Decît ea mai cu simțire Cum poate să-mi fie bine?! Oh, amar și vai de mine!” el recurge la obișnuita interogație și la fel de comuna lamentație. Oh-ul de la urmă reprezintă un dublu refuz: de a asuma durerea și de a asuma (determina) obiectul durerii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Vede, oare, Alecu Văcărescu În Lucsandra sau Elenco un simbol de ordin religios, inaccesibil, neîntrupat? Fostul mare clucer nu-i departe de această confuzie. Sau nu-i rămîne necunoscută nici această convenție a poeziei medievale. Norocul lui că, „minte cu simțire”, nu stăruie În această direcție, se Întoarce repede la jertfa, robia, focul, lacrimile, ohtăturile sale. Rămîne, cu toată această risipă de jale, ceva nenumit, ceva ce nu poate fi exprimat. Este tema ascunsă a discursului construit printr-o recurență nebunească
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
latură morală. Idealul lui Alecu Văcărescu este ca frumosul să fie și bun, ca idealul grecilor și al esteticienilor kantieni. Iată În propozițiile lui tremurătoare și Împiedicate exprimarea acestui gînd: „CÎnd voi zice frumusețe, Voi și suflet cu blîndețe, Cu simțiri, cu isteciune Depărtat de-nșelăciune.” (s.n.) Frumusețea desăvîrșită, divină („care poate să numească / fitecine și cerească”) are, după acest improvizat filozof al erosului, menirea să „mîngîie”, să Îndulcească o vedere omenească și să sporească plăcerea privitorului. Faptul nu este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Marț, Baccu, Neptun, Minerva, Joii) și cheamă În ajutor simbolurile culturale reputate pentru a-și susține tema. Apare, dealtfel, o mică diferență Între a cînta și a scrie. Iancu scrie fără dificultate, dar cîntă greu. Asta vrea să spună că simțirea este Înaltă și vorbele n-o pot reprezenta cu fidelitate. Moft, Încă o dată, de poet care se preface că nu poate spune totul, că inspirația o ia Înaintea cuvintelor. Simptom, În același timp, al sensibilității preromantice pentru care imaginația este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]