4,326 matches
-
expresivitate, mișcarea lui Schiff a devenit mai energică și nuanțată, implicarea generală punându-și amprenta și în paginile pline de poezie meditativă și în cele de anvergură, secvențele dansante având grație, astfel încât, în sfârșit, l-am “recunoscut” pe Schubert în Simfoniile nr. 1, 6 și mai ales în Simfonia nr. 8 Neterminata, a cărei construcție, într-un discurs cu acumulări gradate, izbucniri sclipitoare sau momente de lirism, a încântat, convingându-ne, încă o dată, că de fapt însuși compozitorul a gândit-o
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
și nuanțată, implicarea generală punându-și amprenta și în paginile pline de poezie meditativă și în cele de anvergură, secvențele dansante având grație, astfel încât, în sfârșit, l-am “recunoscut” pe Schubert în Simfoniile nr. 1, 6 și mai ales în Simfonia nr. 8 Neterminata, a cărei construcție, într-un discurs cu acumulări gradate, izbucniri sclipitoare sau momente de lirism, a încântat, convingându-ne, încă o dată, că de fapt însuși compozitorul a gândit-o doar în 2 părți - fiind primul care, desprinzându
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
care, desprinzându-se astfel de rigorile clasicismului, și-a permis să nu respecte structura “sacră” în 4 părți, anticipând astfel libertățile asumate de romanticii care i-au urmat. Iar ultima seară a alăturat, inspirat, două opusuri gândite în tonalități majore - Simfoniile nr. 3 și 9 -, subliniind seninătatea creatorului vienez în anii adolescenței (prima lucrare fiind scrisă în 1915, când avea doar 17 ani), apoi, în Marea simfonie, regăsindu-se toate suferințele și tristețile unei vieți prea scurte, sufletul său chinuit, dar
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
au urmat. Iar ultima seară a alăturat, inspirat, două opusuri gândite în tonalități majore - Simfoniile nr. 3 și 9 -, subliniind seninătatea creatorului vienez în anii adolescenței (prima lucrare fiind scrisă în 1915, când avea doar 17 ani), apoi, în Marea simfonie, regăsindu-se toate suferințele și tristețile unei vieți prea scurte, sufletul său chinuit, dar atât de sensibil, găsindu-și liniștea eternă chiar în anul 1828, când a finalizat partitura, ca un fel de “cântec de lebădă” înainte de a se stinge
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
de această dată, o versiune realizată cu profesionalism și cu un plus de emoție, purtând probabil amprenta lucrului direct cu Copland, iar bisul acordat i-a permis muzicianului nostru să prezinte o adaptare pentru clarinet a unei secvențe dintr-o simfonie enesciană, în care elevația sunetului, frazarea și căldura expresiei în cantilena plină de nostalgie au atras din nou aplauzele spectatorilor. Așteptat a fost și debutul tânărului pianist Teo Gheorghiu (român născut la Zurich, format la școala londoneză) pe scena Ateneului
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
și opțiunea interpretativă în asemenea pagini care cer, de asemenea, anvergură, frazare generoasă, desfășurări ample și, din nou, strălucire și poezie. Ar fi un experiment... Orchestra a acompaniat cu precizie și suplețe, în stilul adecvat, iar Aurelian Octav Popa în Simfonia clasică de Prokofiev a adus eleganță și acea ambianță senină cerută de lucrarea atât de îndrăgită de publicul dornic să asculte muzică bună în interpretări de calitate. Și totuși, încerc să-mi imaginez cum a sunat ansamblul care, condus de
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
de speranță am venit în Sala mare a Palatului. În prima parte am ascultat Concertul al doilea în si bemol major de Brahms, una din lucrările de culme ale artei pianistice. De fapt, marele edificiu sonor e mai degrabă o simfonie în care protagoniștii, pianul și orchestra, se înfruntă și se completează reciproc. În prima mișcare, solistul a desfășurat un discurs muzical în ansamblu, dar insuficient ca sonoritate, susținut cu expresivitate medie, fără pasiunea incadescentă în lipsa căreia muzica lui Brahms nu
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
destulă vigoare, niciun accent titanic n-a tulburat genul de „bună stare” muzicală pe care pare să-l cultive acest artist renumit al claviaturii, în momentul de În partea a doua a serii am ascultat o versiune bine lucrată a Simfoniei fantastice de Berlioz. Am urmărit în mișcarea de început conturarea și dezvoltarea ideii fixe a compozitorului, tribulațiile acesteia în „reverii și pasiuni”, admirând calitatea compartimentelor de suflători și ralizarea unei code admirabile ca sonoritate de ansamblu. Celebrul vals al părții
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
a sunat cu adevărat ca o orchestră mare. Ultima mișcare a adus ideea fixă transformată în chip grotesc, a impresionat prin caracterul inevitabil, eschatologic al motivului Dies Irae. Dirijorul Tugan Sokhiev a arătat că, împreună cu orchestra, are viziunea globală a simfoniei, forță de convingere, amplitudine. Publicul a răsplătit cu aplauze entuziaste performanța ansamblului, care a oferit cu generozitate, ca supliment, două momente orchestrale din opera Carmen de Bizet și un dans slav de Dvorak. Am încheiat seara muzicală cu sentimentul că
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
e cu atât mai mare, cu cât a reușit să învingă handicapul acusticii deficitare a sălii și sonoritatea neplăcută a pianului. E de reținut ca argument în acest sens frumusețea Intermezzo-ului de Brahms, oferit ca supliment. Așteptată cu emoție, Simfonia a doua în Re major de Brahms a fost lucrarea de rezistență pentru a confirma prestigiul orchestrei. În prima parte, Allegro non troppo, totul era pus la locul cuvenit, o bunăstare fundamentală, un confort s-a instalat ca mesaj dominant
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
din cauza tempoului rar, trenant, al temei inițiale. În finalul Allegro con spirito, am admirat expunerile generoase ale materialului tematic, intervențiile dramatice desăvârșit realizate ca tehnică individuală, pe compartimente și în ansamblu. Ca bis am ascultat cu încântare o mișcare din Simfonia a treia în Fa major de Brahms, plină de poezie nostalgică. O umbră de neîmplinire am avut și aici: mișcarea pra înceată nu a permis desfășurarea dinamică, pe deplin convingătoare a minunatei muzici. Mai presus de aceasta, însă, calitatea ansamblului
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
așteptat, o sărbătoare a calității. Ateneul Român a oferit din nou cadrul adecvat acestei formații engleze de elită și publicului venit în număr foarte mare, avid de a participa la o după amiază muzicală de excepție. La început am ascultat Simfonia nr. 10 pentru orchestră de coarde în si minor de Felix Mendelssohn Bartholdy, unul dintre marii artiști aniversați în 2009. Formația fără dirijor a dat o elegantă întrupare sonoră acestei bijuterii pline de freamăt și volubilitate. Ethosul tonalității de bază
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
atitudinea mai discretă, mai puțin sau deloc „de vedetă” a protagonistului. Obișnuiți cu tratarea grandioasă a repertoriului baroc și a celui clasic, putem fi frustrați de modestia atitudinii cu care servesc muzica acești artiști extraordinari. Seara s-a încheiat cu Simfonia „Praga” în Re major K.V. 504. Lucrarea exprimă bucuria deosebită a lui Mozart de a fi în mijlocul praghezilor care-l iubeau, fiind fericiți să-i primească muzica. Simfonia are trei părți, îi lipsește menuetul, de vreme ce dedicatarii praghezi nu prea agreau
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
cu care servesc muzica acești artiști extraordinari. Seara s-a încheiat cu Simfonia „Praga” în Re major K.V. 504. Lucrarea exprimă bucuria deosebită a lui Mozart de a fi în mijlocul praghezilor care-l iubeau, fiind fericiți să-i primească muzica. Simfonia are trei părți, îi lipsește menuetul, de vreme ce dedicatarii praghezi nu prea agreau acest dans, iar Mozart a dorit cu tot dinadinsul să le fie pe plac. Interpretarea a fost minunată prin spontaneitate, vitalitate și multe alte atribute care compun efectul
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
că instrumentul nu-i mai oferă destul. Atunci și-a propus să transgreseze limitele pianului solist și să-și aproprieze aparatul simfonic clasic, conferindu-i darurile rezervate înainte „regelui” instrumentelor. Am putea spune chiar că, într-un fel, a tratat simfonia ca pe o sonată mozartiană pentru pian. Dintr-o atare experiență, ambele părți au ieșit îmbogățite, iar ascultătorii au primit darul neprețuit al simplității fără zorzoane, al echilibrului și armoniei, așa cum cere cântarea în „dulcele stil clasic”. Lavinia COMAN
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
oaspeților urmând rețete firești: relevarea virtuozității orchestrei, a soliștilor ei, a prim dirijorului- director artistic, totodată pianist recunoscut internațional prin cariera de profil începută după câștigarea Concursului de la Geneva și a Concursului Van Cliburn. Fiecare nocturnă a fost încadrată de simfonii. Așadar, șase opus-uri, trecând astfel prin popasuri temporale (de la elemente de baroc târziu, la clasicism) ale îndelungului parcurs creator, 1759-1795, dedicat genului de compozitorul propus istoriei sub binemeritata emblemă de „părinte-patriarh al simfoniei”. În cea de a treia dintre
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
Fiecare nocturnă a fost încadrată de simfonii. Așadar, șase opus-uri, trecând astfel prin popasuri temporale (de la elemente de baroc târziu, la clasicism) ale îndelungului parcurs creator, 1759-1795, dedicat genului de compozitorul propus istoriei sub binemeritata emblemă de „părinte-patriarh al simfoniei”. În cea de a treia dintre simfoniile compuse înaintea intrării lui Haydn la curtea prinților Esterhazy, relevante pentru interpretare au fost concizia și finalizarea splendidului contrapunct al fugii - constituantă a părții finale. Cea de a 8-a, anunțând stilul clasic
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
Așadar, șase opus-uri, trecând astfel prin popasuri temporale (de la elemente de baroc târziu, la clasicism) ale îndelungului parcurs creator, 1759-1795, dedicat genului de compozitorul propus istoriei sub binemeritata emblemă de „părinte-patriarh al simfoniei”. În cea de a treia dintre simfoniile compuse înaintea intrării lui Haydn la curtea prinților Esterhazy, relevante pentru interpretare au fost concizia și finalizarea splendidului contrapunct al fugii - constituantă a părții finale. Cea de a 8-a, anunțând stilul clasic vienez, a pus în valoare și elementele
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
constituantă a părții finale. Cea de a 8-a, anunțând stilul clasic vienez, a pus în valoare și elementele de sorginte italiană evidente în Andantele rezervat exclusiv corzilor. Finalul cu program, subîntitulat „Furtuna”, a fost realizat cu forță sugestivă. În Simfonia nr. 45, unicat prin umorul construcției părții finale în care orchestranții părăsesc pe rând scena (în epocă, un protest față de întârzierea plății onorariilor), și efuziunile romantice și-au găsit locul; în cea cu nr. 67 s-au articulat momente de
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
cea cu nr. 67 s-au articulat momente de virtuozitate instrumentală; au beneficiat de solo-uri consistente flautul (instrumentist-Maestru!), vioara primă, violoncelul dar și...contrabasul, translat de la acompaniament în melodic. La rândul ei concepută cu program - finalul purtând titlul „Vânătoarea” - Simfonia nr. 83, des cântată datorită melodicii suple, ample, a oferit din nou orchestrei ocazia naturalizării sugestiilor - în care dealtfel se complace cu evidență. Ultima lucrare din ciclul londonez al simfoniilor, cea cu nr. 104, unitară, densă, a constituit prilejul unei
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
La rândul ei concepută cu program - finalul purtând titlul „Vânătoarea” - Simfonia nr. 83, des cântată datorită melodicii suple, ample, a oferit din nou orchestrei ocazia naturalizării sugestiilor - în care dealtfel se complace cu evidență. Ultima lucrare din ciclul londonez al simfoniilor, cea cu nr. 104, unitară, densă, a constituit prilejul unei construcții sonore solide, formele de lied (din Andante), de sonată (din final), fiind demonstrații de știință a redării travaliului contrapunctic. Sunt detalii care aduc satisfacții cronicarului, dar, emblematică pentru această
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
Instrumentiștii se ascultă între ei, se susțin, se concentrează instantaneu pe solistul ori compartimentul cu relief în polifonie, asigurându-i prioritatea sonoră. Este și meritul lui Zacharias, care a cultivat și individualitatea muzicienilor, promovarea lor în lucrări anume alese - asemeni Simfoniei concertante în Si bemol major pentru oboi, fagot, vioară, violoncel și orchestră realizată cu concursul lui Gyula Stuller (vioară, ton suplu, de „vrajă”, cu rotunjime mângâietoare), Dagmar Eise (fagotistă, precizie metronomică, bravură a execuției), Beat Anderwert (oboi), Joel Marosi (violoncel
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
Oslo Philharmonic, Swedish Radio Symphony Orchestra, Virtuozii din Moscova. Pe 8 septembrie, în cadrul festivalului George Enescu, Maxim Vengerov a apărut la pupitrul Filarmonicii George Enescu. Dorina Necula: Va fi a doua oară când veți dirija Filarmonica George Enescu. A fost Simfonia a V-a de Beethoven prima dumneavoastră alegere? Maxim Vengerov: Nu, dar până la urmă m-am gândit că ar fi foarte potrivită pentru deschiderea concertelor simfonice din festival, așa că am ales un program integral Beethoven : Uvertura Leonora, Triplul Concert
De vorb? cu MAXIM VENGEROV by Dorina Necula () [Corola-other/Journalistic/83599_a_84924]
-
V-a de Beethoven prima dumneavoastră alegere? Maxim Vengerov: Nu, dar până la urmă m-am gândit că ar fi foarte potrivită pentru deschiderea concertelor simfonice din festival, așa că am ales un program integral Beethoven : Uvertura Leonora, Triplul Concert și Simfonia a V-a. Mie îmi place această simfonie foarte mult, iar programul este unul solid. D. N.: Cum a fost colaborarea de anul trecut cu Filarmonica George Enescu? M. V.: Mi-a lăsat o impresie foarte bună. Am observat o atmosferă
De vorb? cu MAXIM VENGEROV by Dorina Necula () [Corola-other/Journalistic/83599_a_84924]
-
Vengerov: Nu, dar până la urmă m-am gândit că ar fi foarte potrivită pentru deschiderea concertelor simfonice din festival, așa că am ales un program integral Beethoven : Uvertura Leonora, Triplul Concert și Simfonia a V-a. Mie îmi place această simfonie foarte mult, iar programul este unul solid. D. N.: Cum a fost colaborarea de anul trecut cu Filarmonica George Enescu? M. V.: Mi-a lăsat o impresie foarte bună. Am observat o atmosferă foarte frumoasă în orchestră, o anumită demnitate în
De vorb? cu MAXIM VENGEROV by Dorina Necula () [Corola-other/Journalistic/83599_a_84924]