5,679 matches
-
Ghica luaseră un caracter de iritație de care fuseseră lipsite până atunci. Necuviințile lui Rukman erau întrecute numai de blândețea și răbdarea Domnului; acesta întinzând consulului mâna, în public, muscalul îndrăzni să-i refuze pe a sa, retrăgând-o după spinare. ... Acei care urmăresc cu băgare de seamă mersul lucrurilor în această țară văd în acest incident neprevăzut o urmare a sistemului de desconsiderare a Domnului, ce s-a adoptat spre a face guvernul lui imposibil. Acuma există certitudinea că membrii
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
nu împarte mîncarea cu ceilalți Ciosvîrtă = deținut încrezut, dar desconsiderat de ceilalți. Similar: figurant Clenci = încurcătură. Similar: belea, tărășenie, îmbîrligătură Coardă = prostituată. Similar: fleoarță, fufardea, acadea, amazoană, balerdă, chiftea, crăiță, dalilă, ambilușcă, jagardea, libelulă, matracucă, papiță, taxatoare, teleleică, vrăbiuță Cocoașă = spinare, spate Cofetărie = closet, budă. Similar: umblătoare, vecinul Costică, tron, zero-zero Colțan = gardian. Similar: cuc, daraban Conducte penale = macaroane. Similar: misugei Coroi = frică. Similar: morcovi Dinte = ciudă. Similar: oftică, parapon, cui, boală, pizmă Drojdie de bere = spermă. Similar: sămînță, clei, zmac
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o mînă de nisip... Iar e bine-n pușcărie/ pentru cel care nu știe/ apă este cîtă vreți/ și-n găleți și pe pereți... Iar e bine-n pușcărie/ cum e mierla-n colivie/ pîinea de la ceai se-nmoaie/ și spinarea de bătaie/ Iar e bine-n pușcărie/ în celulă-s frați o mie/ n-ai nevoie nici de bani/ timp de 20 de ani". Iar regimul draconic din unele închisori e atît de dur încît a ajuns să fie subiect
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
întorc, îl văd. E un bebeluș mare. Enorm. Mai degrabă un bebeloi decât un bebeluș. Stă într-un scaun special, pentru bebeluși. Tatăl lui e chiar în spatele meu, stăm spate-n spate. Dacă mă mișc un centi metru, ne atingem spinările, așa că încerc să înțepenesc pe scaun. Îmi întorc ușor ochii spre stânga. Văd un cuplu. El și ea. Amândoi au pielea foarte neagră. Amândoi se uită în gol. În fața ei, pe masă, zace un cocktail violent colorat. Ea nu-i
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
el. În lumina palidă a nopții, moșneagul parcă zâmbea, parcă își râdea în barbă. Venea dinspre el un sunet straniu, ca un nechezat de mânz. De la podul de lemn, din care nu mai rămăsese aproape nimic, am încălecat amândoi pe spinarea umedă de ploaie și transpirație a calului și am pornit pe râu în jos spre podul de piatră. Credeam cu tărie că apele învolburate, sau moșneagul, n-au avut timp să-l doboare. Se lumina de ziuă. Podul se arcuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
început nu-l mâna tare să nu-i pună sângele în mișcare iute și deodată. Mârțoaga alerga hărțuită în toate părțile și nu-i plăcea deloc, de parcă găsea fără rost efortul ei. Atunci stăpânul îi arse o biciușcă usturătoare pe spinare, încât calul săltă în două picioare, necheză puternic, se îndreptă în galop spre un colț al curții, se întinse ca un arc și sări ușor peste gardul nu prea înalt din nuiele de răchită. Îndată ce se văzu în ulița goală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lor. În față, la doi kilometri, se contura dealul scund, ondulat unde se afla via noastră. Depărtarea mă neliniștea. Ne-am așezat pe marginea unui șanț și priveam încordați în toate părțile; drum lung și înainte și înapoi. Simțeam pe spinarea mea oboseala, setea și căldura toridă. Mă gândeam că cineva ne-ar putea salva: tata se întorcea acasă prin locul acela, seara târziu. Stăteam cu capul între genunchi privind un mușuroi de furnici. Nu e rău să fii furnică, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sprijinită de vitrină și cu urechea lipită de perete, ascultând parcă ceva dinlăuntrul său, Ion încerca să găsească un răspuns. Tot căutând un înțeles, adormi (în somnul lui se făcea că urca Dealul Mare din preajma satului lor cu sapa în spinare, dar nu reușea să ajungă pe culme, acolo unde se înălța un stejar uriaș cu rădăcinile groase înfipte adânc în pământ). Ce faci, Ioane? auzi prin vis, apoi simți o zguduitură în umărul drept. Deschise ochii, ridică capul buimac de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Țintuit la dușumea, căzut ca un bolovan aruncat, așteptai cu nerăbdare apăsătoare să intre în vorbă cu tine. Ea s-a plimbat tăcută prin fața ta, apoi a ieșit. Lovitura a fost năprasnică, te-a străfulgerat un fior rece pe șira spinării. Gândul îndoielnic, tulburat a făcut să uiți să te ridici, deși vârtejul fusese năvalnic. Hârțoagele s-au risipit, galbenul lor pal a împânzit încăperea. Ea a intrat din nou și a zis: Șeful a cerut dosarul acela! De astă dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
timp am stat acolo privind aiurea, n-am văzut decât un biet pescar ce pescuia niște pești cât palma unui copil de grădiniță. Cobora repede pe râu în jos, bălăcindu-și picioarele, lansând firul undiței unde pești argintii mișunau cu spinările lor mici, sclipitoare. Aici lipseau cam multe, mai ales fetele și băieții ce săreau de la trambulină, apoi se apucau de fotbal, de o miuță, și jucau până venea înserarea. Dacă soarele ardea prea tare, se retrăgeau la umbra copacilor seculari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
absolute: Superioritatea „trestiei gânditoare” constă în perseverența cu care își urmează idealul în concretizarea lui viitoare, chiar dacă aceasta ar impune sacrificiul suprem, sau ar genera o serie de transformări morfologice ale eului. Prezența trecătoare a celor doi Pescari, purtând pe spinare câte o bârnă, este o proiecție simbolică a omului ce-și poartă povara vieții absurde tocmai prin repetabilitatea nesfârșită a semnului răstignirii, care uniformizează individul: De ce întâlnesc mereu aceiași oameni? - S-or fi îngustat lumea până într-atâta?”, devalorizându-l
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
capului ca sabia lui Damocles, împiedică năzuința de fericire să-și atingă țelul. Laitmotivul din Răscoala, țelul tuturor năzuințelor și totodată piedica în calea fericirii, este pământul. Acel pământ care, dincolo de valea Teleormanului, „se încovoia prelung și lin ca o spinare uriașă de țăran”. „Pământurile” stăpânite de Popescu-Ciocoiul, colonelul Ștefănescu, Gogu Ionescu, Nadina și familia Iuga, generalul Dadarlat, Ioniță Rotompan, Lache Grădinaru, Cosma Buruiană, dar nu de țărani. Astfel, „caracterul simfonic al acestui roman, spiritul savant al orchestrației lui literare” , poate
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
la poalele ei dinspre oraș, unde apa, nezăgăzuită încă de maluri, se răspândea pe albia lăbărțată în nenumărate șuvoaie mai mari sau mai mărunte. Soldatul, în izmene și gol de la brâu în sus, se așeza pe fundul apei mici, cu spinarea în amonte, ca să-l izbească valurile, a căror spărtură mă stropea, făcându-mă să scot țipete de plăcere proaspătă, iar pe mine, gol goluț, mă prindea între picioarele lui, așezat și eu ca dânsul, cu spatele lipit de pântecele lui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
însoțindu-i cu entuziasm. M-au luat și la un concert de vioară Enescu, în sala Operei. Din loja noastră l-am ascultat cu evlavie pe geniul geniilor, cum mi se părea atunci, un geniu care își încovoia deja binișor spinarea bolnavă („cocoașa“ lui mi se părea un atribut al genialității). Cred că a interpretat și o sonată de Brahms. Dar vioara a devenit pentru mine curând un motiv de chin, de nervi și lacrimi. Tata ținea neapărat să învăț instrumentul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mi-au lipsit ticurile: să-mi rod unghiile, să-mi încârlionțez cu disperare câte o șuviță de păr, să tresar din umeri ca și cum m-ar jena haina sau mi-ar fi căzut sub guler și s-ar fi lăsat pe spinare o muscă moartă - ticuri care, din fericire, totuși n-au fost simultane, ci s-au succedat, fiecare vârstă cu al ei - unul dintre cele mai stranii fiind să-mi fac, sacadat, nenumărate cruci fără să observe lumea). Profesorul de muzică
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nici amator de plăceri cinegetice, nici măcar față de natură n-a arătat vreodată înclinație. În război, era totuși cât pe-aci să-și lase un picior sau poate chiar viața în haosul de la Turtucaia, dacă nu l-ar fi cărat în spinare, cu riscul propriei vieți, din locul unde zăcea plin de sânge și fără cunoștință, ordonanța lui credincioasă, iar din pădurile din preajma frontului de la Mărășești nu-și amintea decât de întâlnirea întâmplătoare cu regele Ferdinand, pasionatul botanist, care culegea acolo feluri
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a dus în capitală, de unde s-a întors cu un vagon întreg de cosmetice franțuzești și garderobă de curtezană, spre stupoarea și amuzamentul nostru, poate nu și al bietului maior, care va fi gustat și el din biciușca exersată pe spinarea ostașilor armatei române. De când ne-am instalat aici, în caracterul meu s-a produs o remarcabilă transformare: m-am intelectualizat brusc, încetând să caut prieteni și devenind extrem de singuratic, iarăși spre îngrijorarea părinților mei, care mă îndemnau acum să fac
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și meditații amoroase, când mi-a prevestit cu satisfacție că peste un an nu vor mai exista decât publicații îngrijite de stat, că periodicele și editurile vor înceta să mai aparțină particularilor - m-a trecut un fior rece prin șira spinării, simțind că e vorba de moartea culturii -, spun drept însă că nu l-am crezut; a doua oară, pe o alee a parcului Herăstrău, când devenise autor de volume eseistice privind cultura și istoria Americii Latine (era ambasador în concediu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de a mă afla iar, cumva, lipit de el, cu preocuparea permanentă să nu las să se vadă, prin îmbrăcămintea sumară, cât de excitat sunt. Poziția cea mai bună era să fim cocoțați amândoi pe capra de sărituri ca pe spinarea unui cal, eu în spatele lui, fără nici o dorință de mai mult, de copulație (căci nu știam că între bărbați este posibilă). K. accepta fără probleme jocul acesta plin de tainica lui gravitate, dându-mi sentimentul că se complace, că participă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
poetului care a dus la poem. E seducător să te joci, însă mai ai nevoie de pricepere și de muncă. Când poemul nu-ți reușește, e un semn că degetele au luat-o razna, în loc să tragă după ele brațul, măduva spinării, ființa întreagă. Când nu-ți iese ceva, ești tentat să lași totul baltă și să încerci ceva mai simplu, ceva cu care să mergi la sigur. Așa se face că găsim în poezie rima perfectă, metafora impecabilă, formele fixe, comparațiile
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
După zece ani, în Analele Societății Regale de Filosofie s-a mai găsit loc pentru o altă comunicare a lui Hall, pentru o a doua disertație a acestuia. În această lucrare, Hall a lansat o altă ipoteză, după care măduva spinării repre-zintă doar un etaj al reflectării reflexe, a cărei unitate funcțională este arcul reflex. Această disertație s-a făcut prin referire la date de fiziologie și clinice prin care s-a susținut că funcționarea creierului respectă același principiu reflex ca
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
din partea lor l-au condus pe Hall ca, peste câțiva ani, într-o lucrare cu titlul Studii despre sistemul nervos, să meargă mai departe și să își consolideze ipoteza inițială. După el, cele două coarne, anterioară și posterioară ale măduvei spinării, reprezintă doar două elemente funcționale net distincte ale aceluiași arc reflex pe de o parte nervi senzoriali și pe de altă parte nervi excito-motrici. Din păcate, terminologia sa încă insuficient elaborată, în multe privințe neșlefuită, trebuia să se supună la
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
într-un lanț mecanic sever de activități nervoase; pe de altă parte, existau o serie de alte funcții cărora nu li se putea acorda încă o localizare anatomică. Funcționarea primei părți a fost localizată anatomic la nivelul centrilor din măduva spinării; în ceea ce privește cea de a doua parte, el a cutezat să o situeze la nivelul etajelor superioare din creier. Ipoteza schemei lui Hall a fost considerată relevantă și clară și s-a impus în timp în fața numeroaselor contraargumente de diferite feluri
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de măsură comună în evaluarea diversității formelor de viață din natură. Se clatină de asemenea concepția până atunci împărtășită cu privire la funcționarea reflexului. În acord cu vechea accepțiune asupra circuitului impulsului nervos, acesta era limitat doar la structura anatomică a măduvei spinării. Aici se închidea arcul reflex formulat de Bell și Mangedie. În conformitate cu noile progrese realizate, circuitul neuronal a fost extins spre nivelul instanțelor aflate la etajele superioare ale nevraxului, la cel al encefalului și în final al scoarței cerebrale. Reprezentant de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
nevraxului, la cel al encefalului și în final al scoarței cerebrale. Reprezentant de referință în acest sens a fost Ernst Pflüger (1829-1910), fiziolog german. Această ipoteză a fost formulată și dezvoltată în cartea sa cu titlul Funcțiile senzoriale ale măduvei spinării, lucrare care a apărut în 1853. După teoria reflexului de până atunci, se puteau explica doar reacțiile nerv-mușchi. Acestea însă erau prea puțin reprezentative pentru ansamblul relațiilor adaptative ale organismului cu mediul înconjurător. Reflexul interpretat în acest cadru îngust, mecanicist
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]