8,805 matches
-
au extins către alte zone ale celor omenești și neo menești. Unele sunt de o ambiguitate aparte, ca atunci când e vorba de ceva nebunesc, terifiant. Altele, grație modului în care apar, tind să se elibereze de orice accepțiune comună: incomprehensibil, straniu. Conduc uneori dincolo de ceea ce apare cu sens și fără sens, ca atunci când privesc ceva realmente paradoxal. La limită, termenul poate semnifica prezența unui mister, în accepțiunea religioasă a cuvântului. Astfel de accepțiuni, mai rare sau mai greu de sesizat, pot
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în paginile unor scrieri de o neașteptată libertate. De exemplu, când scriitorul latin folosește acest termen ca să reia grecescul átopon, semnificația avută în vedere nu este cea comună. Gestul socratic, știm bine, le apare absurd celorlalți. Dar mai ales paradoxal, straniu. Nu e simplu de înțeles de ce ar căuta cineva, în discuțiile sale, mai ales situații aporetice, fără nici o ieșire. Aveau destule motive cei vechi să-l socotească átopos, nicicând la locul său. La fel s-a spus însă și despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lui Tertulian ne spune că „tocmai absurditatea dogmei este cea care îndeamnă la acceptarea credinței, așa cum imposibilitatea îi garantează certitudinea“. Criteriul adevărului l-ar oferi de această dată absurditatea însăși, ceva ce apare imposibil minții omenești. O astfel de interpretare, stranie și originală, nu ar fi exclusă pentru vremea lui Tertulian. Numai că, adaugă Gilson, e greu de crezut că un învățat creștin, deși orator admirabil, ar fi asumat absurditatea drept criteriu al adevărului.<ref id="148">Cf. Pierre Bühler, „Tertullian
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
patimi sunt necesare celui care caută o cale (V, 3). Așadar, în această nouă perspectivă - să spunem soteriologică - este asumată o logică mult diferită de cea a lui Marcion. Însă cum ajunge Tertulian la unele formulări neașteptate, de-a dreptul stranii? Vorbindu-i direct lui Marcion, preia intenționat unii termeni ai acestuia și îi aduce într-o altă logică. De pildă, dacă Marcion consideră că moartea Domnului este nedemnă de El Însuși, îi va spune că tocmai acest fapt nedemn îi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vorbește și să-l scoată din cercul înțelegerii sale. Însă efectul acestor cuvinte nu se oprește aici, în spațiul vorbirii cu celălalt. Ele deschid către ceea ce, în ultimă instanță, se arată ca atare paradoxal. Altfel spus, evenimentul Întrupării nu este straniu doar pentru cei care îl văd nedemn de Dumnezeu. Nu înseamnă nebunie doar pentru cei sceptici sau neîncrezători. Ne amintim ce se spune în I Corinteni: înțeleptul să se facă nebun dacă dorește să fie cu adevărat înțelept („Dacă i
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în contradicție șocantă cu logica celui opus. Nu caută să spună că faptul nebunesc devine credibil prin chiar nebunia PARADOX ȘI NONSENS 157 lui. Nu frumusețea gratuită a unor antinomii îl atrage acum. De altfel, înainte de a rosti acele propoziții stranii din V, 4, vorbește despre sensul edificator al Întrupării. Reia apoi, în enunțuri lapidare, adevărul de credință (Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a înviat din mormânt). Îl reia în așa fel încât să valoreze ca paradox
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
paradoxului. Uneori îl caută cu ardoare, știe să-l cultive ca atare. Face acest lucru mai ales când simte nevoia să se înțeleagă altfel pe sine. Socrate, așa cum este știut, se re feră adesea la sine ca la o făptură stranie, asemeni unor mon ștri din vechile mituri, precum Typhon, sau asemeni unui om căruia 164 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 162. „i-a fost de la natură hărăzit să se împărtășească din cine știe ce soartă zeiască“. Acest fapt îl determină să aban
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
189 196. potrivit a evita opoziția pe care sensul și lipsa de sens o întrețin. Iar dincolo de ea poate fi întâlnit nonsensul ca atare, însă nu în accepțiunea logică a cuvântului. De această dată, nonsen sul apare în simplitatea sa stranie, deopotrivă strălucitor și teribil. Ultimul schimb de cuvinte dintre omul simplu și păzitorul legii pare să suspende orice morală, orice interpretare sigură. Nu lasă loc unui sens clar și distinct. Însă nici simplei lipse a sensului. Nu găsim o referință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de enunțuri au fost socotite potrivnice sensului în genere. Însă termenul absurdum, cum știm, poate desemna atât ceea ce apare potrivnic sensului, cât și ceea ce nu se supune unor criterii obișnuite ale sensului. Poate desem na, de exemplu, ceea ce este realmente straniu. Sau, într-o altă privință, ceea ce este în sine incomprehensibil, eventual mirabil, minunat. Nu ar trebui confundate aceste accepțiuni, mai ales că ele pot privi atât unele moduri omenești de expresie, cât și ceea ce este străin acestora. Aș dori să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nebunesc 9, 30, 78 (n. 62), 92-93, 145-146, 156- 157, 172; opus posibilității sensului 7-8, 100-101, 121, 127, 129, 138 (n. 137), 191; scandalos 30, 35, 37- 38, 42, 53, 102, 146 (n. 146), 147, 150, 151 (n. 151), 158-159; straniu 9, 31, 35, 43, 46, 61, 69, 74, 88, 129, 145, 164, 190, 191; tainic sau misterios 10, 145, 147, 193 (n. 199); transgresiv Index rerum 202 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE față de sfera sensului 8, 142, 163 (n. 161
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
25, 27, 46, 52, 72, 113, 133 134, 150, 184-185, 192 limite ale ~ (vezi „limită“) interval 61 (vezi și „distanță“) Irrweg (cale falsă) 49, 50 Î întâmplare ~ în sens comun 13, 16, 74, 75, 87, 124, 132, 133, 176, 192 ~ stranie sau absurdă 31-33, 35-41, 44, 121, 128- 129, 131, 154-155, 172, 180- 181, 182-187 ~ și destin 31, 35-42, 183- 184, 187 Întrupare 92, 146-158, 161- 164, 173 înțelegere 21, 25, 84, 85, 136, 157, 170-171, 175 circularitate a ~ 130 limite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
intenție“) sensus communis 77 „se spune“ 28-33 simbol, simbolism 26-27, 29 (n. 16), 33, 44, 84, 135, 142 singularitate 19, 32, 39, 46, 104, 181 speculativ (mod de a privi) 10, 15, 18, 54, 59, 83, 94 speculum mentis 49 straniu (stranietate) 7, 11, 16, 18, 24, 33, 38 (n. 22), 39, 41-43, 45, 65, 71, 104, 116, 155 ~ sau absurd 9, 31, 35, 43, 46, 61, 69, 74, 88, 129, 145, 164, 190, 191 (vezi și „absurd“) ~ ca átopon 145
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
absurde, eventual libere în privința sensului. Nu le numim întotdeauna astfel, dar sesizăm, de pildă, că se sustrag ușor înțelegerii obișnuite. La limită, ajung de neconceput pentru mintea omenească, fiind în stare să scandalizeze gândirea însăși. Apar uneori de-a dreptul stranii, ca dintr-o altă lume. Aduc în față tocmai limitele comprehensiunii și ale exprimării noastre, generând atunci paradoxuri insolubile. Nu îmi propun o cartografie a celor străine sensului, lucru probabil cu neputință de realizat. Însă voi căuta să revăd modul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
comune. Sau ceva profund ambiguu, ca și cum ar ascunde o dublă natură (vorbindu-se, ca în paginile lui Pascal, despre om ca o făptură terifiantă). Deopotrivă, când se are în vedere ceva inefabil și incomprehensibil în sine. Sau ceva cu adevărat straniu, cum ar fi golirea de orice semnificație a lumii trăite, nimicul acesteia. La limită, termenul poate semnifica locul unui mister, o taină. În astfel de cazuri, distincția elementară dintre cele cu sens și cele lipsite de sens poate să ajungă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întâmplări mai ciudate. Nici doar la acele propoziții, idei sau experiențe care ne apar deodată incomprehensibile. Multe situații pe care le socotim comune lasă uneori să se întrevadă ceva cu totul necomun. Și multe dintre întrebările noastre pot să apară stranii, precum cele cu privire la existența proprie și lumea în care trăim. Înainte de orice, probabil, întrebarea cu privire la rostul existenței noastre. Or, acestea sunt străine sensului în cu totul alt mod decât cel propriu unor dezastre și întâmplări nefericite. Nu apar astfel în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aparent mai nesigură sau mai estompată. Și devine sesizabil ceea ce în primă instanță nu se vede, de pildă caracterul lor echivoc, o anume dedublare pe care o suferă. În unele cazuri, sesizabilă devine latura lor simbolică, ireală. Sau acel element straniu sub care întâmpină bunul simț, paradoxul insolubil pe care îl aduc la vedere. Să fac aici o mențiune, în absența căreia s-ar putea înțelege altceva din ceea ce voi aduce în discuție. Vorbind despre cele absurde, nu am în vedere
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
idei metafizice, indiferent cărui timp aparțin ele. Cu aproape orice viziune speculativă sensul comun al celor existente e lăsat în urmă. Sau e pus în discuție, denunțat în vechile sale pretenții. În locul unei lumi familiare ni se descoperă deodată ceva straniu, „o lume pe dos“ (Hegel). Iar cele cu sens până atunci apar deodată insignifiante, străine sensului comun. Cum neașteptat se exprimă Cicero, . Mai târziu, Wittgenstein pare să-l confirme, căci multe întrebări și propoziții filozofice îi apar lipsite de sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
într-un enunț de felul: „timpul se extinde“). Alteori însă ea ne reține mai mult decât am crede și ne tulbură profund. Este ceea ce se petrece în fața unui poem ce amână la nesfârșit sensul univoc, deși te atrage în lumea stranie a cuvintelor sale. Acestea se îndepărtează enorm de uzul lor obișnuit, precum în versul eminescian: (Scrisoarea I ). Însă, de această dată, tocmai astfel e posibil un alt mod de a privi lucrurile. De aceea, mai potrivit ar fi să vezi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
urmă conturul aspru sau insuportabil al celor de primă instanță. Dar se poate vorbi totuși despre ceva elementar, de primă instanță? Să vedem în acest sens un alt caz, o narațiune ce merită atenția interpretului de astăzi. De exemplu, întâmplarea stranie a unui vechi grec, Erostrates. S păstrat bine în memoria colectivă o dată anume, noaptea de 21 iulie 356 î.Hr. În acea noapte, un om care se considera singur și neștiut a incendiat minunatul templu al Artemisei din Efes. Așa se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu ochii trupului. Ceea ce „se spune“ dobândește atunci o existență similară celei fizice: cunoaște o dată când s-a petrecut, un loc precis, efecte vizibile, o reacție sensibilă a celor de față. Exact ca în cazul lui Erostrates, al cărui chip straniu s-a adâncit deja în inconștientul celui care, astăzi, suferă de anonimat. Dar se poate spune despre cineva dintre noi că este străin acestui simțământ și, deopotrivă, orgoliului care-l însoțește? 4. Întâmplări stranii. Borges Atunci când e vorba de lumea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cazul lui Erostrates, al cărui chip straniu s-a adâncit deja în inconștientul celui care, astăzi, suferă de anonimat. Dar se poate spune despre cineva dintre noi că este străin acestui simțământ și, deopotrivă, orgoliului care-l însoțește? 4. Întâmplări stranii. Borges Atunci când e vorba de lumea sensului, logica simplă ce operează cu două variante se dovedește ușor inutilă. Ceea ce întâlnim în viața de toate zilele - fapte, dispute și povestiri, atitudini - nu se distribuie în două categorii: cu sens și lipsite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
urmă afirmație nu e în vreun fel ultima, un nume ultim. Aș observa aici că tetralema negativă lasă în urmă granița dintre cele cu sens și cele lipsite de sens. Mai ales prin ultima lemă, aduce în fața bunului simț ceva straniu: nici „nici sens, nici nonsens“. Te obligă să faci un pas înapoi, ca să-ți regăsești măcar provizoriu un punct de sprijin. În același timp, poate să descopere un cuprins uluitor, minunat, mai ales când o întâlnești într-o narațiune pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la fel de enigmatic și ultimativ ca și aceasta. Drumul printrun astfel de labirint nu seamănă deloc celui care te lasă să alegi, la nevoie, fie o direcție, fie alta. În ambele situații descrise de Borges, omul are în față ceva realmente straniu. Probabil că fiecare resimte, în felul său, prezen ța unui dincolo. Însă nimic nu mai lasă posibilitatea de a fi înțeles, nu mai este nici timp și nici loc pentru așa ceva. După ce închei lectura acestei povestiri, vezi că ai ignorat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
hârtie, Borges face o trimitere în subsolul paginii: „Aceasta este predica rostită de un preot. A se vedea paginile anterioare“. În consecință, revii cu încredere la paginile anterioare. Ce afli de fapt acolo? O altă povestire și un alt labirint straniu. Povestirea se intitulează Abenjacán El Bojarí, mort în labirintul său, fiind însoțită de un motto, un verset din Coran, XXIX, 41: „... seamănă cu păianjenii care își țes pânza“. Versetul spune de fapt că acela care își caută un alt oblăduitor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
trăi sub numele regelui, iar regele se poate vedea fără nume. În fața morții, însă, nu este nici una, nici alta, este ceva și totuși nu este. Ce doresc să spun în cele din urmă? Povestea fiecăruia dintre cei trei regi este stranie. Așadar, nu neobișnuită, ci dea dreptul stranie. Primul dintre ei ridică un labirint fără nici o posibilitate omenească de salvare. Al doilea descoperă un labirint halucinant, deșertul însuși. Iar al treilea își află întrun labirint complicat refugiul vieții sale. Cu fiecare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]