5,950 matches
-
căzut când erau pe drum. Apropie cărțile de lumânare și rămase pe gânduri: 29 mai, azi este 29 mai 1703, se împlineau două sute cincizeci de ani de când a căzut Constantinopolul. Simți cum îi tremură fluierele picioarelor. Azi este Sfânta Teodosia. Suflă în lumânare și închise ochii. Se vedea mic, el era cel mai mic dintre toți. Stăteau înșiruiți după mărime în picioare, sprijiniți de peretele alb al chiliei de la mânăstirea Curții de Argeș, și l ascultau pe arhimandritul cu barbă lungă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care ațipise deschise ochii mari, marele spătar lăsă capul în jos și stolnicul nu-și putu reține întrebarea: — Cum? Voievodul se ridică de la locul său, se îndreptă spre fereastră să mai cerceteze orizontul. — Mâine o să fie căldură mare. Nu o să sufle nici o adiere. Nu putem porni spre București. Ard să ajungem la București, dar oamenii și caii sunt obosiți. În urma noastră, la Odrii a pornit să secere holera. Dacă până mâine seară dă Domnul să fim cu toții sănătoși, pornim la miez
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în avantpost în Valahia și observă tot ce se poate vedea, scrie, trimite mesaje ca să înțeleagă puterile creștine că trăiesc într-o iluzie periculoasă că Imperiul Otoman ar fi slăbit și că se va prăbuși de la sine. Del Chiaro își suflă zgomotos nasul și continuă lectura. „«Domnul au fost luminarea mea și mântuitorul meu», Psalm 26. Această scrisoare o închin întru înțeleaptă socoteală măriei tale, mă rog ca unui domn milostiv și iubitoriu de Hristos să o citești, când vei avea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până ce o lacrimă se anină de pleoapele-i încrețite de trecerea anilor. Atunci neica Mihai își lăsă capul în jos și căutându-se în mâneca largă a caftanului tivit cu blană scoase o batistă cu dantele subțiri franțuzești și și suflă zgomotos nasul, prilej pentru a-și șterge ochii. Nu aflase de scrisoare până acum, dar știa că ceea ce conține era adevărat. Din jilțul voievodal din fața lui, Brâncoveanul cu zâmbetul trist parcă-i spunea: „Ce făcuși, neică Mihai?” — Am vrut să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de când stătuseră cele patru zile în amăgitoarea libertate de la Vlah serai, gândea el, și azi era ziua lui taica, atunci fusese în iunie și azi este cincisprezece august, Sfânta Maria Mare, Adormirea Maicii Domnului. Pentru asta la București or să sufle în trâmbițele de argint. Or să sufle? Exista ceva ce nu putea să creadă. Din câtă turcească știa înțelesese că i-au cerut lui taica șaizeci de mii de pungi ca să l facă domn din nou. Când au venit să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
libertate de la Vlah serai, gândea el, și azi era ziua lui taica, atunci fusese în iunie și azi este cincisprezece august, Sfânta Maria Mare, Adormirea Maicii Domnului. Pentru asta la București or să sufle în trâmbițele de argint. Or să sufle? Exista ceva ce nu putea să creadă. Din câtă turcească știa înțelesese că i-au cerut lui taica șaizeci de mii de pungi ca să l facă domn din nou. Când au venit să le spună, citea turcul că taica s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ci mai ales al țării Întregi. Monumentele istorice, muzeele de diferite profile, casele memoriale, instituțiile de cultură și artă adună la un loc un tezaur care trebuie păstrat cu sfințenie. " Nouă ieșenilor, ne face mare plăcere să depanăm amintiri, să suflăm colbul vrem" și să scotocim În vechi hrisoave sau să săpăm cât mai adânc În istorie pentru a descoperi rădăcinile din care ne tragem seva. În cetatea lașului modern conviețuiesc Într-o perfectă armonie frumusețile și Înțelepciunea trecutului alături de vigoarea
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
lor scrutează orizontul pentru a descoperi orașul anunțat. Eforturi inutile! Nu se zăresc decât o plajă povârnită și noroioasă și două șure prăpădite. Se lăsa întunericul; bruma devenea mai puternică și se transforma într-o ploaie înțepătoare; un vânt înghețat sufla dinspre nord-est; pătrunși de umezeală, dârdâind, căzusem pradă unei uimiri imposibil de definit. Adevărul ne apărea în sfârșit întreg; o închipuire înșelătoare ne amăgise la Paris, dar era prea târziu pentru a da înapoi. Nu ne aștepta nimeni, nici măcar un
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fost un semn rău. La câțiva pași mai încolo izbucnește o furtună violentă; nori negri și groși, adunați brusc deasupra dealurilor, se ciocnesc deasupra capetelor noastre și produc un întuneric profund. Fulgerele, loviturile de trăsnet se succed fără de răgaz; vântul suflă cu furie; mari cantități de grindină și de apă înghețată ne inundă. Drumurile erau desfundate din cauza torentelor, roțile erau înfundate în noroi până la butuc, caii refuzau să-și facă datoria și nu ne scoteau dintr-un făgaș decât pentru a
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu există aici decât două anotimpuri, bine marcate, fără tranziție: cinci luni de iarnă, din noiembrie până în martie; șapte luni de vară, din aprilie până în octombrie. În această poziție geografică există o luptă constantă între cele două climate; când vânturile suflă dinspre nord vara, temperatura scade repede; când cele din sud sunt mai puternice iarna, dezghețurile bruște sunt o adevărată calamitate. Trebuie să fi suportat aceste tranziții atmosferice pentru a avea o idee despre ele. În Occident nu se știe ce
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să-i taie puțin beregata infidelului? Baba se ocupă de această treabă pentru unul sau doi ducați; nimic mai simplu. Nu e vorba decât de a introduce câteva picături de mercur într-un tub magic. Vrăjitoarea pronunță câteva cuvinte misterioase; suflă; metalul fluid pleacă în mici sfere imperceptibile și atinge victima la orice distanță s-ar afla aceasta. Mercurul intră prin pori; sângele se descompune curând; apar pustule morbide, și nefericita victimă moare în chinuri îngrozitoare. Doar dacă, bănuind venirea descântecului
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a fost găsit lângă castelul prințului. Tragedie și răzbunare. Dincolo de acestea, începe eternitatea. PAȘAPORT PENTRU SATAN Domnitorul trăia în pace și armonie cu familia sa și câțiva boieri apropiați dregători ai principatului, care știau de tot ce se mișcă și suflă prin acele locuri. Oamenii agiei trăgeau cu urechea în stânga și dreapta, iar când clevetirea era mai importantă, trimiteau olăcar la marele agă, care se ducea glonț la Domnitor cu fructele zâzaniei, trecând peste marele stolnic, care era mândru și înfumurat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
internat în spital. Aveam eu oase de romancier, cum îmi spusese Miron Paraschivescu, dar pe lângă oase un organism mai are și altele, care te pot părăsi... Mi-au făcut tot felul de investigații, m-au măsurat, m-au pus să suflu într-un burduf care îmi sorbea respirația (metabolism bazal), mi-au dat o ceașcă și la întrebarea mea, ce să fac cu ea, infirmiera, cinică, mi-a răspuns cu humor brutal: Mergeți dumneavoastră colea alături, în odaie și"... și a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
importante? spuse Dumitrică, cu glasul sugrumat de emoție. - Mă’, tu parcă ai fi Toma Necredinciosu’! Când Îți spun, Îți spun, ce dracu’, nu glumesc deloc! Trebuie să ne pregătim sufletește de drum! Aveți grijă, să nu vă pună necuratu’ să suflați un cuvânt pe la Vetele voastre...ă, ă, ă, pardon, nevestele voastre, nu de alta dar sunt În stare să spună la tot județul. Le facem surpriză. Să vezi ce bucuroase și mândre or să fie când ne vom Întoarce triumfători
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
PRONUNȚAT ACEST CUVÂNT, I-AR PĂREA RĂU PENTRU TINE. MARIN NU AVU CURAJUL SĂ RĂSPUNDĂ, IAR EDMUND SLATER CONTINUĂ CU O VOCE SCĂZUTĂ: \ EU CONDUC CERCETĂRILE ASUPRA CREIERULUI, CERCETĂRI CARE SE DESFĂȘOARĂ FĂRĂ ÎNTRERUPERE. AGENȚII MEI ȘTIU CĂ, DACĂ AR SUFLA CUIVA O VORBĂ DESPRE PROGRESUL CERCETĂRILOR NOASTRE, ȘI-AR ATRAGE ASUPRA LOR MOARTEA. TE SFĂTUIESC SĂ UIȚI CĂ A AVUT LOC VREODATĂ ACEASTĂ DISCUȚIE. LUI MARIN NU ÎI SCĂPĂ SERIOZITATEA AVERTISMENTULUI, TOTUȘI CONTINUĂ FĂRĂ SĂ EZITE: \ Vreau să știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
des, având de fiecare dată același sentiment. Nu găsise ce căuta și astfel riscase enorm fără să câștige nimic. HOTĂRÂT LUCRU, PIERDUSE NOAPTEA DEGEABA. În timpul micului dejun luat în compania dictatorului nu se întâmplă nimic deosebit. Nici unul din ei nu suflă o vorbă despre războiul din Jorgia. La scurt timp după aceea, Marin părăsi Curtea. În timp ce îndepărta masca lui Marin de pe fața și trupul lui Trask, recapitulă evenimentele serii precedente și reținu ca importante doar două întâmplări. Prima: Marele Judecător îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ceva mai frumos. În acel an se hotărâse să tocmească el lăutarii. Strânsese arvuna de la băieții din sat și se pregătea să dea drumul primei hore din Noul An. Frigul nici nu era simțit în aburii de vin fiert. Muzicanții suflau în alămuri care erau încălzite cu rachiu din plin. Flăcăii își lepădaseră de mult cușmele și sumanele și băteau zăpada înghețată. Fetele chicoteau pe la stogurile de fân atinse de zăpadă. Galbenul stins al fânului era învăluit de zăpada albă care
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mers în casa de la deal să își schimbe cămașa udă. Aprinsese o lumânare, ce îi ținea ochii deschiși și îi veghea pașii, și în timp ce trecea prin chiler, apoi prin sală și până în ultima cameră, vântul care o însoțea ascuns, îi suflă ușor lumina. Din vale se auzeau chiuituri și muzică. Picioarele ei ardeau a joc, dar aștepta să se schimbe. Inima ei ardea a dor, dar nu mai aștepta nimic. A lăsat lumânarea și și- a scos bluza, o lepădă pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și caru-i plin. Să te văd de acum cum ai să mai stai în car pe schini sau haragi, da’ să nu-i rupi. - Lasă că merg pe jos. - Ai să mergi și pe jos. Hai azi, nu le mai sufla atât în coarne, că tot nu o să-ți răspundă. Tata își iubea mult boii, ca de altfel toate animalele, însă nu ne lăsa se ne atașăm și noi mult de ele. - Că de, animale vin și se duc. Unde
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și tot norodul s-a pregătit de înmormântare, îngenunchind să-l cinstească pe Cel Drept. și a venit pe pământ zi de rugăciune și întuneric, întristare și suspin. Mare durere și tulburare. Nu mai era cald. Totul era răcorit și sufla vântul de scotea apa din inima pământului. Atunci, abia atunci, poporul s-a tulburat, s-au temut de răul lor. S-au primenit și au început a striga către Domnul. La strigătul lor a ieșit din pârăul mic un râu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ar strica să vorbească cu feciorul lui. ‘Poi și bătrânețile astea au o limită, iar ei mai au atâta de multă iubire de oferit. - Hai, măi omule, intră în casă, ce ai rămas așa? Barem trage ușa aia că îmi sufla vântul în foc. Bătrânul intră, vântul suflă cu putere, fulgii s- au îndesit, frigul își făcu loc înaintea lui în casă. Apucă clanța, dar o scăpă repede. Îl durea mâna. Ușa se trânti de perete și viscolul întră cu putere
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Poi și bătrânețile astea au o limită, iar ei mai au atâta de multă iubire de oferit. - Hai, măi omule, intră în casă, ce ai rămas așa? Barem trage ușa aia că îmi sufla vântul în foc. Bătrânul intră, vântul suflă cu putere, fulgii s- au îndesit, frigul își făcu loc înaintea lui în casă. Apucă clanța, dar o scăpă repede. Îl durea mâna. Ușa se trânti de perete și viscolul întră cu putere și nepoftit în casă, suflând în foc
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
intră, vântul suflă cu putere, fulgii s- au îndesit, frigul își făcu loc înaintea lui în casă. Apucă clanța, dar o scăpă repede. Îl durea mâna. Ușa se trânti de perete și viscolul întră cu putere și nepoftit în casă, suflând în foc. țața Tinca fugi să prindă ușa purtată de colo colo de vânt. Scârțâia ușor. O apucă și o împotrivi cu putere vântului. Trase de ea. Nu-i ieșeau la numărătoare copii. Lipsea unu’. Trase o haină pe el
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
amar și închise ochii. Socrii nu au scos nici un cuvânt. Își căutau de lucru. Varvara aprinse focul să puie de mămăligă. Își sterse lacrimile cu pestelca. Se mustră pentru ele. Le puse pe seama cenușii care ieșea din vatră când a suflat să ațâțe focul. Alte lacrimi nu știa că sunt și nu le putea face față. S-a ridicat și a pornit spre grădină cu o strachină în mână. Rupse câteva fruze de pătrunjel și două cozi de ceapă. Rămase apoi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
urmă de viață, când, deodată, de afară se auziră strigăte. Copii îmbrăcați în burnusuri, învârtindu-se ca sfârlezele, țopăind și bătând din palme, alergau în jurul mașinii, care înainta acum pe o stradă lungă, cu case scunde. Intrau în oază. Vântul sufla și aici, dar zidurile opreau firișoarele de nisip, care nu mai întunecau lumina. Cerul rămânea însă acoperit. În mijlocul țipetelor, autobuzul se opri, cu un scrâșnet puternic de frâne, în fața arcadelor de lut ale unui hotel cu geamuri murdare. Janine coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]