14,383 matches
-
se amestecă cu dorințele și idealurile noastre, un joc Între cerințele vieții și posibilitățile noastre, din punct de vedere practic, și o continuă luptă de a depăși aceste limite ale vieții, În plan ideal. Prin natura sa contradictorie, persoana umană tinde continuu să depășească limitele pe care i le impune viața și să o facă conform cu aspirațiile sale. Această tendință face ca adesea, Între individ și viață, să apară situații tensionale, conflicte sau chiar obstacole care nu pot fi depășite. În fața
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
spiritele care pun pe primul loc datoria, ca imperativ al oricăror acțiuni umane. Libertatea devine un mijloc prin care persoana Își poate exercita datoriile, ca acte de conștiință morală. Aceste persoane cultivă valorile morale ale binelui, ca virtuți către care tinde și pe care dorește să și le interiorizeze, cu care vrea să se identifice. dă Spiritele mistice, Înclinate către devoțiune, sunt cele care corespund valorilor sacrului, ale sfințeniei, orientate către lucrurile divine, către Dumnezeu. Aceste persoane aspiră continuu către viața
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Dacă ne raportăm viața la un sistem de valori pozitive, și dacă aceste valori, la rândul lor, se raportează la un arhetip suprem, atunci angoasa vieții va fi Înlocuită de speranță, care ne deschide. Această deschidere oferă certitudinea către care tindem toți: Non omnis moriar. 33 SEMNIFICAȚIA DESTINULUI Cadrul problemei Ori de câte ori gândim sau vorbim, din punct de vedere psihomoral, despre persoana umană, ne raportăm la câteva teme esențiale legate de aceasta, și anume: ființa, ca nucleu al existenței omului, determinismul, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Poate chiar, mai exact spus, o dimensiune a acesteia, și În nici un caz ceva dincolo de ea. Din acest punct de vedere, destinul devine analizabil și inteligibil. El face parte din natura umană, ca una din dimensiunile acesteia. Ideea de fatalitate tinde să fie dizolvată. Destinul se Înscrie În seria valorilor spirituale ale vieții, ca o dimensiune de ordin moral a persoanei umane. A avea un destin fericit sau un destin nefericit este un atribut al individului, o trăsătură a sa, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
faptul că gândesc, iar În conștiința mea Îmi reprezint atât lumea, cât și existența universală, supraordonată, care o include, descopăr că eu, ca om, am o situație privilegiată: sunt În lumea finită care mă Înconjoară, dar În același timp, aspir, tind permanent către eternitatea care ne cuprinde. În acest moment, mă descopăr ca fiind și aici În lume, dar și dincolo de ea. Sunt o ființă empirico-transcendentală, așa cum spune M. Foucault. Acest paradox Îmi dezvăluie faptul că eu, ca om, ca persoană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
realitatea acestei lumi să fie unica și singura realitate. Dincolo de realitatea acestei lumi trebuie, În mod necesar, să mai existe și o altă realitate, o realitate pe care noi nu o cunoaștem și nu o putem cunoaște, dar către care tindem permanent”. Ea este realitatea spiritului. Persoana umană se afirmă prin căutare, o căutare care-i anulează neliniștea dată de natura sa contradictorie, din care Însă vrea mereu să evadeze, Înțelesul acestei căutări aflâdu-se În Însăși natura ei. Orice căutare este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Nesocotirea acestora este admisă doar într-un singur caz: când ele ar fi contrare omeniei. Căci, atât în nuvele, cât și în romane, S. se relevă drept un hotărât apărător al altruismului. Amalgam de trăsături bune și rele, personajele sale tind, mai toate, către eliberarea de interesele egoiste, pentru dobândirea armoniei sufletești. Ideea l-a urmărit și în alt roman, Din bătrâni (I, 1902; Premiul „Ion Heliade-Rădulescu” al Academiei Române; al doilea volum Manea, 1902). Ca urmare a interesului constant pentru istorie
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
presus de toate, lasă Dieta În grijă să te aibă, Căci mai toate acțiunile sănătoase de ea depind; După eforturi poți bine deznădăjdui Trecutele imprudențe să răscumperi; De aceea, la acest lucru din nou mă-ntorc, Așa cum frecventa repetiție câteodată tinde Să-ntipărească mai puternic un adevăr În minte, Și să-i lege respectarea de practica noastră. XXIII Câteva cuvinte Încă, și-apoi voi termina - Să ia aminte omul la legile naturii noastre; În fiecare muritor de sub soare, Efectele sunt consecința
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
p. 35 n. 1. 168. Cf. JA, 1835, cu observațiile ulterioare ale lui E. Jacquet. Astăzi există o mai bună percepție a cercetărilor de arheologie Întreprinse În India și În Orientul Mijlociu de către non-englezi, Într-o perioadă În care dominația engleză tindea, treptat, către cunoscutul apogeu. Dacă primul savant european care scrie o introducere În budismul indian Îi va rezerva un loc și lui Honigberger (cf. ediția postumă Eugène Burnouf, Introduction au bouddhisme indien, Paris, 18762), aceasta se datora deja interesului orientaliștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Înlătura nici măcar din haloul afinității pentru diferite forme de coincidentia oppositorum, adică pentru „salvarea” tuturor acestor trăsături Într-un fel de hartă exhaustivă. Pentru că azi putem distinge mai limpede propensiunea concomitentă pentru diferitele asceze și diferitele orgii spre care Eliade tindea necontenit, rezervoarele lui fiind deopotrivă contradictorii și afine. De altfel, În Jurnalul portughez scrie răspicat că e lipsit de ambiție, că e „inuman distanțat de aptitudinile și opera” sa1. Înclin să cred că nici oina nu o juca preponderent după
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să se întâlnească, să se înfrățească prin scris gândurile celor de la Nistru cu cei de la Tisa, cei din Hotin cu cei de la Mare și din Pind”, periodicul propunându-și „să arate tuturora forța intelectuală și gradul de cultură către care tinde tineretul” și să împlinească un rost educativ. Primele numere sunt tematice: Literatura religioasă, Pindul, Despre literatură. Publică versuri Leonida Secrețeanu, Demostene G. Nolla, George Meniuc, Pavel P. Belu, Petru Sfetca, Mircea Georgescu, proză trimit Mihail Lungianu, Aurel D. Bugariu, George
SBUCIUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289527_a_290856]
-
contemporane. Savoarea paginii provine din afirmații aluzive ori aparteuri ironice. Interesat de fenomenul literar, nu doar de autori, S. lansează sarcastice discursuri împotriva „literaturii futile”, fără valoare, „false”, cu subspeciile ei, dintre care „critica futilă” e „cea mai periculoasă”, întrucât „tinde fie să o inventeze, atunci când nu există ca literatură autentică, fie să existe, ea însăși, cu mijloacele literaturii futile”. Corupția critică (a scrie despre un scriitor sau a nu scrie dintr-un interes anume), „parazitismul cultural”, uzanțele culturale festiviste și
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
oportunist în beneficiul propriei cariere, ceea ce se vede clar din versurile apărute în S. Aparținând, adesea, unor poeți autentici, dar dispuși la compromis, textele au, în prima fază, o turnură proletcultistă vădită, pentru ca mai târziu, în a doua etapă, să tindă spre un militantism prosocialist și patriotard, iar în cea de-a treia să cadă cu totul în mrejele cultului personalității. E vorba de poeți din toate generațiile, de la cei afirmați înainte de ultimul război mondial sau imediat după (Miron Radu Paraschivescu
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
la Studioul Cinematografic „Al. Sahia”, iar din 1973 la „Flacăra”. Debutează la „Astra” în 1967, iar prima carte, microromanul Eternitate locală, îi apare în 1973. Umorist dotat cu vervă și cu o capacitate de a observa modul în care limbajul tinde să recreeze imaginea realității, S. izbutește să dea în Eternitate locală și în Solfegiul biruinței (1983), roman scris în colaborare cu Oprea Georgescu, o adevărată comedie a limbajului de lemn al epocii comuniste. Cea dintâi scriere folosește tehnica flashbackurilor în
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
-mpartă./ Cine-mi cere prețul?/ Eu leg cărări...”. Se remarcă totodată o îndulcire a rostirii lirice, preferința pentru pastelurile anotimpurilor, dar se păstrează tonul confesiv tare, expresionist („Dați-mi cuvinte/ Să nu mă pot ucide/ Niciodată în ele!”), care, paradoxal, tinde să evite autobiograficul și să scoată din registrul sentimental ceea ce este specific feminității. Poate că o insuficientă exersare a formulelor prozodice tradiționale subminează această intenție și de aceea expresia, modernă, pare genuină. Roman al satului bănățean, Călina (1982) recompune lumea
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
îmbrățișează, racordând totul la un punct fix de observație, un număr enorm de fapte și destine. Ideea care stă în spatele acestor evaziuni, neobișnuite în proza românească, este simplă: istoria timpurilor moderne este contagioasă, un fenomen apărut într-un punct geografic tinde să se universalizeze, faptele izolate se leagă între ele ca lichidul în vasele comunicante. Totul este interdependent, și a trăi în afara acestor determinări este imposibil. Delirul ar putea fi definit ca istoria a trei tineri care iubesc aceeași femeie în
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
un epic al ideilor), noțiunile curente de fericire, iubire, existență, autoritate, putere, familie trec prin mintea unor indivizi care exercită profesiuni intelectuale (filosofi, scriitori, istorici) și fac din speculație bucuria existenței lor. Această latură este puternică și seducătoare, totuși romanul tinde să fie mai mult decât atât. El își asumă problemele mari ale unei istorii complicate, personajul central trece prin mai multe medii sociale și, direct sau indirect, trăiește evenimentele importante ale epocii. Un roman politic, așadar. Cel mai iubit dintre
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în încăierarea ce urmează (bătălia are loc în cabina unui teleferic), îl împinge pe Pencea în prăpastie. O crimă involuntară, a doua (Petrini omorâse, în detenție, un torționar care își pusese în gând să îl extermine) în viața filosofului. Romanul tinde, aici, spre senzațional (o situație asemănătoare se întâlnește în Intrusul), dar senzaționalul este scurt și, ca în literatura lui Dostoievski, nu are alt rol decât să radicalizeze pozițiile și caracterele în narațiune. Petrini ajunge la închisoare și, în așteptarea procesului
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
și de a regăsi punctul de echilibru între vocația unui realism frust, neînduplecat în observarea aspectelor crude, de o cruzime inocentă (vocație ce s-a manifestat cu o violență triumfătoare în nuvelele de debut) și preocuparea dobândită, din ce în ce mai pronunțată și tinzând să acopere tot orizontul operei, pentru viața conștiinței morale: de a păstra, în condițiile unei literaturi acut deliberative, ceva din decizia aspră, din violența primei sale naturi. LUCIAN RAICU E din ce în ce mai greu să ne închipuim literatura română fără Marin Preda
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
reprezentative, general valabile. În recenzii, cronici, însemnări critice, portrete literare comentatorul dă romanului un loc central, find genul care, adâncind analiza vieții prin înscriere în istoria trăită, în economic, ca și prin incursiunile în psihologia de neam și în inconștient, tinde să cuprindă totalitatea omenescului. Privilegiind, cu sinceritate, „obligația de conștiință” în artă și pe scriitorul luptător social, cronicarul știe să prețuiască, alături de Émile Zola („unul din acele glasuri articulate ale omenirii”), de Romain Rolland, Maxim Gorki, André Malraux sau Constantin
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
prozodica; or, sistemul construit de el va anticipa metodă care aplică analiza cantitativa unui obiect definit anterior prin judecată de valoare. Așa cum s-a observat, „format pe o bună cunoaștere a limbajului poetic și a celui muzical, demersul său estetic tinde spre o metafizica a ritmului ca principiu de universalitate” (Ion Marcos). S. interpretează limbajul liric ca fiind separat de cel științific, „reciproc ireductibile”: „specifică unuia este omonimia infinită, tipică pentru celălalt este sinonimia, echivalentă, posibilitatea substituirilor”. Notația numerică a silabelor
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
real este profund și fără soluție. Omul ar fi condamnat să trăiască pe pământ, unde are parte numai de durere și suferință. Simbolul acestui etern condamnat e Werther (eroul lui Goethe), căruia S. îi dedică o lungă poezie. Dar individul tinde către eliberarea din această stare, tentativa, zadarnică, fiind făcută de dragul unui ideal. Acest tip uman ar fi întruchipat de Faust, căruia îi consacră, de asemenea, versuri. După „crude îndoinți”, căutând salvarea în vis și visare, poetul crede că moartea e
SKELITTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289714_a_291043]
-
specializat în igiena mintală și recuperarea bolnavilor psihic. Acțiunea de igienă mintală a Centrului se axează pe problemele de profilaxie, ce constau din următoarele aspecte: profilaxia primară, care vizează prevenirea apariției unor boli psihice; profilaxia secundară, care cuprinde măsurile ce tind să scurteze evoluția clinică și să diminueze consecințele bolii psihice; profilaxia terțiară, având ca scop readaptarea socială sau recuperarea complexă, familială, socială și profesională a deficientului psihic. Postulatul de la care pleacă orice acțiune de igienă mintală îl constituie faptul că
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
comunicare”. Formarea personalității din punctul de vedere al igienei mintale trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: a) existența unui model uman pozitiv, pe care individul să-l imite și să-l interiorizeze, văzând în el o valoare cu care tinde să se identifice; b) modelul uman trebuie să exercite o influență activă, stimulantă, asupra individului în formare; c) acțiunea modelului uman trebuie să fie centrată pe formarea identității tânărului, oferindu-i acestuia un model de sensibilitate, de gândire și comportament
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și aspirațiile fiecăruia; stimularea unei „motivații profesionale” pozitive, care să dezvolte interesul, capacitățile creatoare și să răspundă așteptărilor individului respectiv; evitarea eșecurilor, a situațiilor de izolare sau de conflict profesional, a rutinei și automatismului sau a stereotipiilor în muncă, ce tind să ducă la insatisfacții; pregătirea viitorilor profesioniști, în vederea unei activități de factură concurențială, care să conducă la „selecția” și promovarea celor mai bune „performanțe” în activitatea profesională, fapt ce va genera decalaje de ierarhie valorică-profesională între indivizii prestatori ai aceleiași
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]