KorAP: Find »[drukola/base=trânti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...172 173 174 >

4,331 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

aflat. Îți dai seama! În acel moment, Saskia Își pliază telefonul cu un țac și se apropie de noi, radiind de fericire. — Am reușit! zice. M-au primit la Venetia Carter! — Vai, Saskia! E fantastic! Fata cu bluză petrecută turcoaz trîntește coșul cu hăinuțe drept pe piciorul meu și-și aruncă brațele În jurul Saskiei. — Scuze! adaugă veselă către mine, În clipa În care Îi dau Înapoi coșul. Dar nu-i așa că e o veste minunată? Venetia Carter! — Și tu ești la

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
se miște imediat, murmură Suze drept răspuns. Te cam bagă ușor În sperieți chestia asta. Mă simt de parcă am fi Într-o ședință de spiritism, iar verigheta o să Înceapă din senin să-mi spună numele unui mort, În timp ce fereastra se trîntește cu zgomot, Închizîndu-se, și o vază se face țăndări pe podea. — Hai că Începe! șoptește Suze În timp ce verigheta se pornește să se legene ușor pe panglică. Uite! — O, Doamne! zic cu un scîncet surd. Și ce zice? — Uite că se

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
În investiții familiale ȘASE Doamne, cît e deprimant. E a doua zi după vizita noastră la Venetia Carter, și eu sînt așezată la biroul meu din zona de recepție a departamentului de Shopping Personalizat. Jasmine, care lucrează cu mine, stă trîntită pe canapea. În registrul nostru de progrămări fluieră vîntul, telefonul nu sună nici să-l picuri cu ceară, iar locul e la fel de mort ca Întotdeauna. Mă uit În jur. Nici picior de client. Singura mișcare de pe etajul nostru e furnizată

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
promovat director de marketing În urmă cu o săptămînă, cînd predecesorul lui și-a dat demisia. Nu arată absolut deloc ca un om care se bucură de noua lui slujbă. — N-am avut nici un client de cîteva zile, le-o trîntește Jasmine. Parc-am fi la morgă. — Îhîm. Surîsul lui Eric devine o grimasă. — O morgă goală, vreau să spun, fără nici un mort, clarifică ea. E mai mort decît la morgă. Fiindcă, Într-o morgă, cel puțin... SÎntem cu toții perfect conștienți

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
gri, cu o pernă roz de dantelă și o cuverturică din petice. Suze se holbează la el, Îngrozită. — Bex, doar n-ai de gînd să-ți pui copilul În chestia aia! — Nu-i pentru copil, zic. E pentru shopping! Îmi trîntesc sacoșele Înăuntru și apuc de mînere. Așa mai da! Îl plătesc și, după ce reușesc s-o dezlipesc pe Suze de căruciorul hi-tech, ne Îndreptăm spre zona de snackuri și răcoritoare, trecînd pe lîngă multe standuri. Cumpăr o piscinuță gonflabilă, o

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
s-o dezlipesc pe Suze de căruciorul hi-tech, ne Îndreptăm spre zona de snackuri și răcoritoare, trecînd pe lîngă multe standuri. Cumpăr o piscinuță gonflabilă, o cutie cu un joc de construcție și un urs de pluș uriaș, și le trîntesc pe toate În și pe cărucior. Și Încă mai am o groază de loc! Pe bune acum, trebuia să-mi fi cumpărat un cărucior cu ani În urmă. — Mă duc eu să iau cafelele, spune Suze, cînd ne apropiem de

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
un final, fără să Întoarcă deloc capul. — Ăă, Îmi dreg glasul. Nu prea. Nu vrei mai bine să mergem să bem un ceai? OPT Suze și cu mine ne petrecem restul zilei Împreună, și e pur și simplu superb. Ne trîntim toate bagajele În Range Roverul uriaș al lui Suze, după care ea ne duce pe King’s Road și luăm ceaiul la un local foarte prietenos cu copiii, cu diverse feluri de sundae și tot ce vrei și ce nu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
privirea Într-a ei, sfidătoare. — Mult prea mare caz. — Dar... a făcut sute de poze cu ele, rîde uluită. Eram În stare să vorbim despre ele ore Întregi! — Ei, bine, mă rog, noi vorbeam despre ele toată noaptea! i-o trîntesc și eu. Despre cît de mare caz se face de ele, aiurea În tramvai. Mă joc, ca din Întîmplare, cu verigheta, asigurîndu-mă că diamantul inelului de logodnă licărește cum trebuie În lumină. Eu sînt soția lui. Și știu mult mai

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
tu. Ne ocupăm de ele și mergem mai departe. Poate că sînt mai stresat decît de obicei. Pur și simplu, am foarte multe pe cap. — Bine, ok, spun, Înmuiată. Du-te la duș. Pornește pe coridorul spre dormitor, iar eu trîntesc sacoșele În hol. Adevărul e că, după ce am petrecut toată după-masa cu mama și cu Janice, sînt destul de obosită. Poate fac și eu un duș, după ce termină Luke. Poate mă dau cu gelul revitalizant de rozmarin și fac niște exerciții

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
talent Înnăscut la demența asta nevinovată cu reciclarea ecologică. Poate Îmi fac și eu propriul meu buletin de știri online! — Ei, hai să lăsăm astea acum și să te servesc cu ceva, spun, turnîndu-i un pahar de vin și mă trîntesc pe scaun lîngă ea. Deci ce se Întîmplă? Nu mi-a venit să cred cînd mi-a zis Janice că te vezi cu Tom! Știu, spune Jess. Îmi pare rău, trebuia să-ți spun. Dar a fost atît de ... Amuțește

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Ajung la parter și ies cît pot de repede din hol, ignorînd strigătele lui Karen și Dawn, exact la țanc ca să-l văd pe Luke dispărînd În Mercedesul condus de șoferul companiei. Fac semne isterice unui taxi, mă urc și trîntesc coșul pe scaun. — Unde vrei să mergi, iubito? mă Întreabă taximetristul. Trîntesc ușa și mă aplec În față. — Vezi Mercedesul ăla? Înghit pentru a scăpa de nodul din gît. Ia-te după el. Nu-mi vine să cred că fac

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
strigătele lui Karen și Dawn, exact la țanc ca să-l văd pe Luke dispărînd În Mercedesul condus de șoferul companiei. Fac semne isterice unui taxi, mă urc și trîntesc coșul pe scaun. — Unde vrei să mergi, iubito? mă Întreabă taximetristul. Trîntesc ușa și mă aplec În față. — Vezi Mercedesul ăla? Înghit pentru a scăpa de nodul din gît. Ia-te după el. Nu-mi vine să cred că fac așa ceva. Îl urmăresc pe Luke pe străzile Londrei. În clipa În care

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
interesat, moment În care Încremenesc. Aud un scîrțîit, un zgomot ca de pași. Cineva tocmai coboară scările. Luke. El trebuie să fie. Doar că... a stat cam puțin, nu-i așa? — Ăă... vă mulțumesc foarte mult! O să mă gîndesc... Îi trîntesc În brațe clipboardul și ies În fugă din prăvălie, În stradă. Ușa vopsită maro din fața mea se deschide și mă pitesc repede după un copăcel. Îmi simt tot corpul Încordat de spaimă. SÎngele Îmi pulsează În urechi. Stai calmă. Orice

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și mi se ridică stomacul În gît. Am pe mine tricoul lui Danny. Mă uit În jos și Îl văd, limpede ca lumina zilei. E O OAFĂ ROȘCATĂ ȘI-O URĂSC Rahat. — Adevărul e că mi-e cam frig! Îmi trîntesc eșarfa la loc În jurul gîtului, chinuindu-mă să acopăr cuvintele. — Brrrrr! Mamă, ce țurțuri faci la ăștia. Nu vi se pare că e frig pentru anotimpul În care ne aflăm? — Ce scrie? zice Venetia cu o voce ușor schimbată. Pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
piele de vițel și-mi cîntărește din ochi silueta În halat de spital. — Te-ai Îngrășat destul de tare, Rebecca. Doctorița asta nouă e de acord? Vedeți? Vedeți cum e? Nici un „Ce mai faci?“ sau „Arăți excepțional“. — SÎnt gravidă, i-o trîntesc. Și se pare că o să am un copil destul de mare. Expresia lui Elinor nu se Îmblînzește. Nu exagerat de mare, sper. Bebelușii prea voinici sînt vulgari. Vulgari? Cum Îndrăznește să-mi facă splendida mea odraslă vulgară? — Mă rog. Eu una

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
am prins la faza asta. — Păi și eu unde să mă duc? zice bosumflată, luîndu-și mîna de pe tocul ușii. Nu știu! Du-te și fă-ți un masaj hot stone sau ce vrei tu! Da’ du-te de-aici! Îmi trîntesc valiza În hol și trec pe lîngă ea. Așa. Trebuie să mă mișc repede. Îmi deschid iute valiza, scot o fotografie Înrămată cu mine și cu Luke, de la nunta noastră și o pun la vedere, pe masa din hol. Așa

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
pozele Fabiei și le-am Înlocuit cu altele, cu mine și familia mea. Pe canapeaua din salon, am pus pernuțe cu inițialele „B“ și „L“. Peste tot sînt vaze cu flori. Am memorat conținutul tuturor dulapurilor din bucătărie și am trîntit chiar și niște post-it-uri pe frigider, cu mesaje de genul „Ne mai trebuie niște quinoa organic, scumpule“ și „Luke, nu uita - sîmbătă avem partida de Qi-gong cu prietenii noștri!“. Acum transfer rapid cîteva perechi de pantofi de-ai mei În

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Nu, mai bine vintage. O să spun că i-am găsit cusuți Într-un corset din anii ’30, pe care l-am cumpărat de la un vechi atelier meșteșugăresc de pe o străduță lăturalnică din Paris. Perfect. Deschid larg ușa de la intrare, Îmi trîntesc un zîmbet radios, cît toată fața - și Încremenesc. Nu sînt cei de la Vogue. E Luke. E Îmbrăcat În pardesiu, are În mînă valijoara de voiaj și arată ca și cum nu s-ar fi bărbierit azi-dimineață. — Ce-i prostia asta? zice fără

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
dulapurile construite artizanal ale Fabiei, căutînd ceaiul. Dumnezeule, asta cică e casa mea. S-ar zice că știu unde e ceaiul. — Încearcă-l pe ăla, zice Luke, În clipa În care eu deschid un bufet plin cu cratițe și-i trîntesc ușile cu putere, dar fără a face zgomot, dat fiind că e un bufet scump și bine făcut. — Ăla din colț? — A, da. Îl deschid și dau peste o cutie cu plicuțele de ceai. Le pun pe blatul mesei și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
clătite chinezești cu rață. De la supermarketul Waitrose, le fac chiar ei. SÎnt foarte bune! Deschide-ți cadourile! mă Îndeamnă Suze, bătînd din palme. Și pe urmă avem jocuri pentru petreceri. Hei, toată lumea să stea jos, Bex o să-și desfacă darurile... Trîntește toate cadourile, frumos Împachetate, Într-un morman În fața mea, apoi lovește cu furculița În pahar. — Așa, vreau să spun două cuvinte despre cadouri. Atenție! Toată lumea se Întoarce curioasă spre Suze, iar ea face o ușoară reverență. — Vă mulțumesc! Așa. CÎnd

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
În ochi. Jess a propus să facem noi niște lucruri. Și asta am și făcut. Au făcut lucruri? O, Doamne, sper că nu mi-au făcut cu toții fașe de șters copilul la fund! — O să Începem cu al meu. Suze Îmi trîntește În față un pachet dreptunghiular, și eu Încep să rup ambalajul argintiu ușor stresată. — O, măiculiță, respir lung cînd văd ce este. Uau. Nu sînt fașe pentru bebe. E o ramă foto splendidă, din lemn vopsit În culoarea untului, cu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
travaliu? mă cîntărește sceptic. Ce, nu mă crede? Ce tupeu pe capul ei. De ce-aș minți În legătură cu așa ceva? — Da, Îmi pun mîinile pe șolduri. Nasc. Aveți contracții regulate? mă provoacă tipa. — De ieri, la fiecare trei minute, i-o trîntesc. Și mă doare spatele, și am dat Întruna cu aspiratorul... și... de ieri mi s-a rupt apa. Așa. Să te văd acum dacă mai Îndrăznești să-mi spui ceva. — Înțeleg, zice ea ușor surprinsă. Păi... — Și o vreau pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Auzi, Paula, se poate ca travaliul să... o ia invers? o Întreb cît pot de firesc, străduindu-mă să-mi camuflez licărul de speranță. — Nu, rîde Paula. Deși uneori așa pare! — Ha ha! rîd și eu cu ea și mă trîntesc Înapoi pe perne, inhalînd aroma de sînziene, pentru stres. Mi-ar trebui un ulei esențial care să te ajute să spui lumii că nu naști și că se pot duce cu toții acasă. Bate cineva la ușă și Suze ridică privirea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
În gît. Destul de repede. Sigur că da! spune Paula, apropiindu-se iute. Îi trimit mesaj anestezistului. Ai fost o eroină că ai rezistat atît de mult, Becky. — ... ridicol... e ultimul epitet pe care Îl mai aud din gura Venetiei, care trîntește ușa În urma ei, plină de spume. — Ce vacă! spune Suze. O să le spun tuturor prietenelor mele gravide ce vacă e. — A plecat, mă sărută Luke pe frunte. S-a terminat. Îmi pare rău, Becky. Extrem de rău. — Nu mai contează, zic

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
zic. — Vai, Becky, draga mea. Felicitări. Tata mă strînge tare, tare la piept. Apoi se uită la pătuț, clipind mai des decît normal. — Măi măi măi. Bună, fată scumpă și dragă. — Uite niște haine pentru tine, Becky dragă, zice mama, trîntind pe scaun o sarsana uriașă de weekend plină de țoale. N-am știut ce vrei, așa că am luat și eu tot ce-am crezut... — Mersi, mamă. Desfac fermoarul și scot o jachetă groasă tricotată pe care nu am mai purtat

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]