6,548 matches
-
din interior. Fără coadă de lemn, toporul n-ar fi putut distruge pădurea. Elementele care s-au lăsat înșelate, cumpărate și care au pus mai presus de interesele și viața națiunii lor, interesele și viața personală, sunt vinovate de actele trădării și uciderii fraților lor. Și astăzi se poate vedea pe viu realizarea idealului talmudic iudeo-masonic. URSSul nu este decât un mic exemplu, o primă experiență a ceea ce înseamnă Guvern mondial. Zeci de națiuni subjugate și dirijate de la Moscova, unde în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
i-l împrumute măcar pentru câte o noapte. Dar Rozin răspundea cu o tăcere sfidătoare, iar paltonul încălzea peretele Jilavei de un an de zile. Prin morse ne parvenise știrea că fuseseră puși în libertate oameni - cei condamnați pentru înaltă trădare. Eram nedumeriți. Atunci, într-o zi, Rozin fu chemat cu bagajul afară. Avea dreptul să creadă că va fi eliberat, întrucât pedeapsa lui era de înaltă trădare. Grăbit, și-a strâns lucrurile de pe prici; coborând, s-a întins să-și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ne parvenise știrea că fuseseră puși în libertate oameni - cei condamnați pentru înaltă trădare. Eram nedumeriți. Atunci, într-o zi, Rozin fu chemat cu bagajul afară. Avea dreptul să creadă că va fi eliberat, întrucât pedeapsa lui era de înaltă trădare. Grăbit, și-a strâns lucrurile de pe prici; coborând, s-a întins să-și ia paltonul Când l-a desprins din cui, căptușeala de vatelină a căzut grămadă; dintrânsa o colonie de șoricei a împânzit camera și alergau buimăciți pe priciuri
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
întindă spre nelegiuiri mâinile lor. Cei trimiși la Gherla erau caracterizați în scriptele ofițerului politic mistici, ideologi și intransigenți. Asupra lor acționau slugile celui nevăzut ca să nu rămână nimeni curat. Dacă vor mai ieși vii din temniță, conștiința dezertării, a trădării, a crimei nu-i va îndreptăți să ridice ochii și să cuvânte în numele idealului creștin. Conștiințele trebuiau compromise. Dar diavolul și slugile lui văzute au fost înfrânți printr-o nouă mărturisire: la Gherla și Aiud. Am vorbit cu un grup
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu i-a socotit pe antisimiști nelegionari, ci le-a cerut servicii; din poziția de legionari au colaborat cu Securitatea și cu statul comunist, compromițându-se definitiv. Păcătoșii nu se îndreptățesc cu păcatul lor. Dar aceștia se îndreptățesc cu păcatul trădării ca și cu o virtute. Dacă ar fi rămas în unitatea de ascultare, n-ar fi avut curaj dușmanul să ne lovească așa cum ne-a lovit. Acțiunea dusă împotriva hoardelor bolșevice cotropitoare a fost inițiată, organizată și purtată de Horia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
deținuților politici. Înaintaseră la București un exemplar, iar altul luase calea spre graniță. Își înaintaseră cererile de demisie motivând că nu pot îndeplini ordinele inumane cerute de administrație împotriva celor închiși. Toți au fost arestați, anchetați și judecați, acuzați de trădare și colaboraționism cu dușmanii poporului și ai clasei muncitoare. Procesul avusese loc la Alba Iulia în prezența delegațiilor de milițieni din toată țara, de la toate penitenciarele, spre exemplu. Sentința nu se pronunțase, dar fuseseră schingiuiți și aruncați în aceleași celule
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în acest context, și nici măcar Descartes sau Voltaire. Sub imperiul obligației menționate mai sus, pentru un istoric consacrat, a nu-și asuma un rol politic, a se retrage în Turnul de Fildeș de dragul obiectivității abstracte ar fi fost adesea echivalentul trădării. Voia oare Iorga ceva nou? A avut oare posibilitatea de a alege? Iluminismul a dus la Revoluția Franceză, la libertate, egalitate și fraternitate. Dar s-a ivit și o altă idee: naționalismul. După războaiele napoleoniene, care au familiarizat restul Europei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
acest lucru este considerat drept rațiune de stat, răsturnare a alianțelor, politică reală sau drept un "plan măreț", o mare lovitură diplomatică sau (cel mai rău) drept "flexibilitate". Dacă o națiune mică luptă pentru supraviețuire, acest lucru este considerat drept trădare, lașitate, oportunism, lipsă de curaj etc. În Transilvania, după cucerirea provinciei în dauna Imperiului otoman, habsburgii i-au lăsat practic pe români pe mâna grofilor unguri. Ce a însemnat acest lucru pentru români a fost limpede pentru viitorul împărat Iosif
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
față de evrei. Avea relații de prietenie excelente cu ei (chiar și cu evreul marxist, Dobrogeanu-Gherea și cu mulți alți evrei, istorici bizantinologi etc.) Drept dovadă, în perioada sa antisemită, ziarul lui anunțase triumfător că Dreyfus era nevinovat: Nici vorbă de trădare", și îl considera pe colonelul Piquart drept "un caracter nobil"35. Lui Iorga îi plăceau cel mai mult evreii sefarzi. Avea totuși cuvinte aspre despre emigranți, pe care îi numea Mahalaua (un cuvînt de origine turcă cu sensul de "pleava
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de la discipolii săi mai puțin dotați tot atît cît cerea și de la el însuși: respectarea principiului și a disciplinei, plus loialitatea și supunerea. Mulți își băteau joc de "Apostolomania" lui Iorga atunci cînd cerea acceptarea șefiei lui și considera drept trădare orice nesupunere. Nu era modest și nu considera că ar avea motive să fie. Celebru pentru vanitatea sa, lingușitorii lui erau la mare cinste, din păcate, Iorga îi aprecia pe lingușitori mai mult decît pe prietenii săi sinceri care aveau
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mișcarea "sămănătoristă" condusă de el. Cu cîteva zile mai înainte publicase un articol în "Epoca", un articol intitulat O rugăminte, care, cu un ton autoritar, considera reprezentarea unei piese în limba franceză pe scena Teatrului Național drept "un act de trădare spirituală față de Patrie și națiune"164. În ziua de 13 (ziua spectacolului), Iorga a ținut o cuvîntare în fața studenților, după care a plecat acasă. Studenții însă s-au adunat în fața Teatrului Național și au încercat să oprească reprezentația. Piesa jucată
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
al Dunării, la Turtucaia, o înfrîngere care a costat-o scump. Dunărea era sub stăpînirea navelor de război fluviale austro-ungare. Iorga nu a avut niciodată vreo îndoială asupra judecății sau a rezultatului luptei. Atunci cînd ungurii au acuzat România de trădare, el a replicat: "Grofii de la Budapesta vorbesc despre trădare". Și a dat următorul răspuns: "Vom lua Transilvania; e a noastră!" Un ziar românesc din Brașov (după recucerirea orașului) numea România "hiena războiului". Iorga considera că "singurul răspuns posibil" la acest
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
-o scump. Dunărea era sub stăpînirea navelor de război fluviale austro-ungare. Iorga nu a avut niciodată vreo îndoială asupra judecății sau a rezultatului luptei. Atunci cînd ungurii au acuzat România de trădare, el a replicat: "Grofii de la Budapesta vorbesc despre trădare". Și a dat următorul răspuns: "Vom lua Transilvania; e a noastră!" Un ziar românesc din Brașov (după recucerirea orașului) numea România "hiena războiului". Iorga considera că "singurul răspuns posibil" la acest fel de jurnalistică nu putea fi decît "plutonul de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Grecia și chiar și în Bulgria. În 1924, guvernul a scos în afara legii Partidul Comunist. Nu prea mulți etnici români au vărsat lacrimi, chiar dacă, măsura respectivă încălca principiile democrației. Pentru cea mai mare parte a etnicilor români, comunismul însemna înaltă trădare; Partidul Comunist Român a trecut în ilegalitate, avînd circa o mie de membri și nu a constituit niciodată un partid important în perioada interbelică. Printre membrii lui se aflau puțini etnici români, dar, în schimb, un mare număr aparținînd așa-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
participe la Congresul Internațional AntiSemit, pe care rasistul ungur Gyula Gömbös și T. Eckhardt îl convocaseră în capitala Ungariei. Ținînd seama de relațiile ungaroromâne, participarea la acest congres al românilor (chiar dacă sfidînd sistemul liberal al lui Brătianu) pare să frizeze trădarea și este atît de greu de crezut pentru autorul cărții de față încît acesta a ajuns să se îndoiască de validitatea surselor sale maghiare. El confirmă totuși participarea lui Cuza și a tînărului Moța, pe baza corespondenței acestuia din urmă117
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ca să nu mai vorbim de soluții constructive. De altfel, aceste confruntări nu erau singurele cărora trebuia să le țină piept. În cele din urmă, Iorga, politicianul istoric care considera orice aflat sub nivelul unei poziții politice drept o "dezertare, o trădare a cauzei", a devenit între 1931 și 1932, în împrejurări foarte nefericite, șeful unui guvern. Nu avea să fie cea mai bună șansă pentru el ca să dovedească că-și poate sluji țara. Situația nefavorabilă a contribuit în foarte mare măsură
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
chiar dacă nu mai primea nici un vot. Locul în Senat îi era acordat automat; era ascultat cu respect, întrucît, la urma urmei, era "Învățătorul națiunii". A continuat și războiul Stere, cerînd Senatului în 1934-1935 să-l judece pe acesta pentru (presupusa) trădare comisă în timpul Primului Război Mondial 139. Între timp, Legiunea cîștiga teren. Metoda Legiunii era acum, conform spuselor lui Codreanu, "acțiunea tăcută". Iorga continua să se opună Legiunii, referindu-se cu dispreț la ea cu termenul de "Codrenii" (Corneliu Zelea Codreanu, frații acestuia
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
voia să sprijine Legiunea o putea face chiar și cu titlul anonim 14. Legiunea a dominat Congresul Studențesc Român din aprilie 1936 de la Tîrgu Mureș. În timpul acestui congres au fost înființate Echipele morții, menite să răzbune prin "acțiune directă" orice trădare sau nedreptate făcută Legiunii. Nu se dădeau îndărăt de la nimic. Cîteva săptămîni mai tîrziu, un fost lider legionar, Mihai Stelescu, a încercat să divizeze mișcarea legionară. În timp ce acesta zăcea pe un pat de spital, zece studenți români legionari, toți membri
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
au deschis ușa și Iorga a ieșit înconjurat de ei. Ultimele lui instrucțiuni adresate doamnei Catinca au fost: "Ai mare grijă de hîrtiile mele pentru proiectul istoriei universale!" Iată-ne deci în fața tragediei. Un bărbat viteaz și puternic, care bănuia trădarea și era psihologic gata oricînd să înfrunte moartea pentru convingerile sale, a ieșit înconjurat de membrii Echipei Morții, pentru care el reprezenta stîlpul regimului corupt al lui Carol și principalul vinovat pentru întemnițarea și asasinarea liderului lor, iubitul lor Căpitan
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și pe Madgearu. Așa cum își amintea Sima, ucigașii păreau să fie într-o stare de transfigurație. Un fel de calm ca de pe celălalt tărîm se oglindea pe chipurile lor. Boeru s-a exprimat în termeni mistici în legătură cu răzbunarea Căpitanului, cu trădarea lui Iorga și a lui Madgearu și cu pretinsul ordin al lui Codreanu de a fi răzbunat. A vorbit și despre "cei douăzeci de ani de suferință și persecuții¨ pe care Legiunea fusese nevoită să le îndure. Sima s-a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și inteligente. Și, într-adevăr, pentru moment, eram mulțumit de ea. Desigur, nu i-am povestit totul, cel puțin în legătură cu planurile mele imediate. Eram animat în acele momente de un spirit atât de desăvârșit machiavelic, încât nu aveam sentimentul unei trădări discutând astfel despre Hartley cu primejdioasa, agera Rosina. O „duceam“ pe Rosina și, când era necesar, propria ei inteligență inventivă o înșela. Mi se părea interesant faptul că Rosina își amintea perfect de momentul când farurile mașinii ei mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un bar discutând despre mine, numai că atunci n-o să vă mai pese dacă v-a văzut cineva. — Charles, Charles! — M-ai dezamăgit, i-am spus în continuare lui James. Nu te-aș fi crezut niciodată capabil de meschinărie sau trădare, niciodată nu m-aș fi gândit că ai să te lași târât în asemenea mocirlă. E o perversă și banală stupiditate omenească, de care tontul de mine și-a închipuit că tu nu poți fi atins. Te-ai purtat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i chiar atât de ușor, pe cât ne închipuim, să iubești un mort. Pe de altă parte, există suferințe și mijloace care înfrâng mult mai ingenios iubirea. Oare, în cele din urmă, am s-o pierd total pe Hartley din pricina unei trădări sau a unei înșelăciuni din partea ei, care o să-mi prefacă iubirea în ură? Voi începe să văd în ea o vrăjitoare rece, lipsită de suflet, inumană? Simțeam că niciodată nu s-ar putea întâmpla așa ceva, și lucrul ăsta îmi apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
englezești. Acum am impresia că, o dată cu moartea lui James, a pierit și ceva din mine, ca o bucată dintr-un pod smulsă de puhoiul inundației. Mi-a încolțit în minte o viziune cu totul nouă asupra celei de-a doua trădări săvârșite de Hartley și, de fapt, și asupra celei dintâi. Cred că, parțial, mi-a fost sugerată de James. Când Hartley mi-a mărturisit că simțise nevoia să se „ocrotească“ gândind că eu o urăsc și o condamn, a adăugat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că, prima oară, ruperea ei de mine însemnase un act teribil și extrem de greu, în fond trădase existențele noastre contopite și jurămintele de etern devotament. „Trebuia să plec în felul acesta, era singura cale, n-a fost ușor.“ Oare șocul trădării se reverberase de atunci întruna în mintea ei, asemenea exploziei originare a universului? Dar din moment ce nu a existat nici un prilej de a-și defini sentimentul, cum ar fi putut ști exact ce simte, și anume dacă era vorba de șoc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]