5,887 matches
-
acest giudeciu, egsistându mai mulți locuitori cari au căruțe cu cai ce sunt bune de requisiționat pentru Serviciul Armatelor Române dar fiindcă după informațiunile pe care le avem, Încă din trecut unii din acei locuitori și tocmai acei cari au trăsuri mai bune, au fugit cu ele (subl.ns.)”. Nesigur pe viitoarea captură numită pompos „requisiție”, subprefectul dădea, totuși, unele indicații prețioase subalternului cu galoane de comisar șef: „Vă Însărcinez pe Dvs. ca mult mâine 2 curentu să vă transportați În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aduna”. Rezoluția polițaiului fusese una aproape tristă, de vreme ce era nevoit să ia și drumul ruralului: „Se va proceda la Îndeplinirea delegațiunei”. Culmea norocului sau poate mai mult datorită elementului - surpriză, Gheorghe Alexandrescu chiar a reușit să captureze câteva trăsuri, Întocmind, gospodărește și un tabel pe care Îl vom reproduce imediat: „Lista cu locuitorii ce au trăsuri bune de requisiționat din comuna Râșești. 1) Gheorghe Mistrianu; 2) Nastase Vasilache; 3) Gheorghe Profiri; 4) Ionu al lui Marinciu Dănilă; 5) Gheorghe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Se va proceda la Îndeplinirea delegațiunei”. Culmea norocului sau poate mai mult datorită elementului - surpriză, Gheorghe Alexandrescu chiar a reușit să captureze câteva trăsuri, Întocmind, gospodărește și un tabel pe care Îl vom reproduce imediat: „Lista cu locuitorii ce au trăsuri bune de requisiționat din comuna Râșești. 1) Gheorghe Mistrianu; 2) Nastase Vasilache; 3) Gheorghe Profiri; 4) Ionu al lui Marinciu Dănilă; 5) Gheorghe Zare; 6) Andrunache Misail; 7) Ion Fulga; 8) Toader Enache; 9) Ionu Enache; 10) Anton Vasilache; 11
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dona sau pentru a vinde cele trebuincioase. Pe 8 octombrie 1877, Prefectura Fălciu strânsese oareșce obiecte de vreme ce, cu adresa nr.9179, cerea Poliției Huși ajutorul: „Vă invitu să 11 Informație preluată de pe wikipedia.org și prelucrată de autor rechisiționați o trăsură cu cai pentru transportarea până la Berladu a 159 cojoace și să o puneți la disposiția D-lui Comandant de Călărași, celu mai târziu până mâne la 7 ore dimineața”. Trebuie neapărat specificat faptul că, În documentele de atunci litera „z
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
octombrie 1877, prefectura trimisese poliției În copie o altă telegramă primită de la Ministerul de Rezbel și semnată de adjunctul lui Ion C. Brătianu, generalul Ștefan Fălcoianu: „Requisionați de Îndată ori câtă cantitate de brânză și fasole se poate și pe trăsura ce aveți gata de Espediat cereți urgent localitatea unde să să trimită”. Ceva mai devreme, pe 15 octombrie ministerul solicitase mai multă atenție la colectarea ofrandelor deoarece: „Între ofrandele de efecte, cămeși, izmene, ițari, colțuni ce se primescu la Ministeriul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
poze cu diverse obiective turistice văzute și imortalizate de ea pe peliculă. În toate aceste trei zile mi-a arătat ceea ce cunoștea de parcă ar fi fost în Bucureștii pe care-i părăsise cu șapte ani în urmă. Ne plimbăm cu trăsura ca în Bucureștii de acum un veac și n-am uitat gondolele Veneției, plimbându-ne pe diferite canale cum ne-am plimba cu taxiul... Canalele Veneției sunt frământate de aceste gondole cu mii și mii de turiști care-și manifestă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Există și efecte cinematice rafinate. Imaginea se decuplează de sunet, doi lăutari cântă, sunetul nu este însă înregistrat și doar după mișcările insinuante ale cobzarului naratorul realizează că este vorba de un cântec obscen. Zgomotul care bruiază este cel al trăsurilor, deci zgomotul există, este unul de fond, însă naratorul vrea doar să vedem focalizat. Din zona olfactivă avem câteva specimene, ulițele miros a scăpătare (sensul este figurat), vopseaua din camera de hotel miroase a terebentină proaspătă ceea ce provoacă o impresie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Cred că este prima senzație legată de o călătorie pe care mi-o amintesc și sigur ea nu va mai putea fi trăită niciodată. Deși, se pare că prima călătorie din viața mea nu a fost cu trenul, ci cu trăsura, atunci când tata a luat-o de la maternitate pe mama, cu mine, nou-născută. De acea călătorie nu pot povesti nimic, e clar, pentru că nu am cum să mi-o aduc aminte. Îmi place enorm să călătoresc, și acum, întorcându-mă în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Horus. Este îngrozitor ce mizerie este peste tot. Pe Liviu l-a scos puțin din starea de transă contactul cu străzile, fie prăfuite - cu locuințe (?) mizere și dărăpănate, fie înnoroiate, traversate de copii desculți, murdari și cerșetori, străbătute de calești, trăsuri în care turiștii albi, curați și frumos mirositori, contrastează cu realitatea continuă a acestor meleaguri. Bazarurile cu tarabe încărcate de vestigii (fabricate recent) ale trecutului sau cu îmbrăcăminte arabă de prost gust, care nu are nimic de-a face cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
este, în comparație cu alte edificii senioriale europene, o clădire modestă, de două etaje, zugrăvită în roz și alb, care adăpostește mobilier și obiecte personale ale familiei imperiale, fotografii, cărți, manuscrise, bijuterii, costume pentru acțiunile protocolare. În grădina Palatului pot fi admirate trăsuri din secolele XVIII și XIX, cu decorații de aur și harnașamente pentru 8 cai. În apropiere, "Casa de oaspeți", unde erau primiți invitații familiei imperiale, astăzi fiind locuită de strănepotul împăratului, Dom Pedro de Orleans e Braganca. O altă construcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aristocraticele bolete sunt, În cel mai bun caz, un fel de ciuperci otrăvitoare reformate. Pe ploaie, frumoasele bolete răsăreau În număr mare sub brazii, mestecenii și plopii din parcul nostru, Îndeosebi În partea sa veche, la est de drumul de trăsuri care Împărțea parcul În două. Adăposturile sale umbroase emanau pe atunci mirosul specific al boletelor care fac să se dilate nările rusului - acel amestec maroniu, jilav, plăcut, de mușchi umed, pământ rodnic și frunze putrezite. Dar trebuia să scotocești și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
situată la câțiva kilometri de gara din Siverski, la nouă kilometri Înspre nord-est de noi; moșia Mitiușino a unchiului PÎhaceiov, la vreo șaptezeci și cinci de kilometri spre sud, pe drumul spre Luga: n-am fost niciodată acolo, dar străbăteam deseori cu trăsura cei aproximativ cincisprezece kilometri până la familia Wittgenstein și o dată (În august 1911) i-am vizitat la cealaltă moșie a lor, superba Kamenka, În provincia Podolsk, din sud-vestul Rusiei. Moșia Batovo a intrat În istorie În 1805, când a fost cumpărată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
părea că aparține lumii jucăriilor, a veselelor cărți de colorat și a cireșilor Încărcați cu fructe negre lucioase; unchiul transformase În seră o Întreagă livadă dintr-un colț al moșiei lui, separată de a noastră de râul șerpuitor. În timpul verii, trăsura lui era văzută aproape zilnic, la ora prânzului, traversând podul și gonind apoi spre casa noastră, pe lângă un gard viu din puieți de brad. Când aveam opt sau nouă ani, mă lua Întotdeauna pe genunchi după dejun și (În timp ce doi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după ce văzusem pălăria lui de pai și bustul Înveșmântat În catifea neagră al chipeșului lui vizitiu, Într-un profil asirian, cu brațele Întinse, acoperite cu mâneci stacojii, trecând rapid de-a lungul gardului viu ce separa parcul de aleea pentru trăsuri) sunetele tânguitoare ale versurilor Un vol de tourterelles strie le ciel tendre, Les chrysanthè mes se parent pour la Toussaint ajungeau până la mine și până la plasa pentru fluturi, pe poteca șerpuită și umbrită, la capătul căreia se zărea priveliștea alcătuită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o manieră artistică minuțioasă, greu de Împăcat cu numărul ridicol de mic al verilor care trecuseră, pentru a alcătui imaginea inexplicabil nostalgică a „căminului“ (pe care nu-l văzusem din septembrie 1903), trasam cu degetul arătător pe pernă drumul de trăsuri care urca spre casa noastră din Vira, treptele de piatră În dreapta, speteaza sculptată a unei bănci În stânga, aleea de stejari tineri din spatele tufelor de caprifoi și o potcoavă recent lepădată, un obiect de colecție (mult mai mare și mai strălucitoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la o școală de engleză, iar după-amiezile Își Înghesuia mai multe lecții particulare decât putea cuprinde o zi. Întrucât călătorea de la un capăt al orașului la celălalt și era nevoit să depindă de tropăitul leneș al unor mârțoage izvocik (de trăsură) adormite, ca s-ajungă la elevii lui, Întârzia, dacă avea noroc, numai un sfert de oră la lecția de la ora două (oriunde ar fi avut loc), iar la cea de la ora patru ajungea după cinci. Starea de tensiune În care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
câștigat partida. Dar În ziua aceea nimeni (În afară de mine Însumi) nu m-a văzut scuturând din plasa, de altminteri goală, o bucată dintr-o crenguță și privind fix gaura din țesătura ei. 5 În apropierea intersecției a două drumuri de trăsură (unul bine Întreținut, Întinzându-se de la nord spre sud Între parcul nostru „vechi“ și cel „nou“ și celălalt, plin de noroi, desfundat, ducând, dacă o luai spre vest, la Batovo) Într-un loc unde plopii se Îmbulzeau pe ambele părți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fiul valetului polonez al tatei, un băiat absolut nemișcat, Îmbrăcat Într-un costum de marinar; semăna uluitor cu țareviciul și printr-o și mai uluitoare coincidență, suferea de aceeași tragică boală - hemofilia - drept care, de mai multe ori pe an, o trăsură a Curții Imperiale aducea la noi un celebru medic, și așteptând și tot așteptând În ninsoarea care cădea pieziș și dacă Îți alegeai cel mai mare dintre fulgii cenușii și Îl urmăreai cu privirea În timp ce cădea (dincolo de geamul bovindo-ului prin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lor asociative, mă bănuia că preferam să fiu portar la fotbal, „În loc să alerg pe teren Împreună cu ceilalți jucători“. Un alt fapt care producea resentimente era că veneam și plecam de la școală cu un automobil, În loc să călătoresc cu tramvaiul sau cu trăsura, așa cum făceau ceilalți băieți, mici democrați buni. Un profesor mi-a sugerat, cu toată fața schimonosită de o grimasă de dezgust, că puteam măcar să cobor din automobil la câteva intersecții mai departe, pentru a-i scuti pe colegii mei de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
clasice de piatră Înverzită pe aleea principală și cu potecile de labirint ce porneau În raze de la fântâna centrală. Ne plimbam „legănându-ne mâinile“, cum era obiceiul la țară. Am cules pentru ea dalii de pe marginile aleii cu pietriș pentru trăsuri, privit cu bunăvoință de la distanță de bătrânul Priapostolski. Nu ne simțeam În aceeași siguranță când o conduceam acasă, până aproape de casă sau măcar până la podul din sat. Îmi amintesc grosolanele graffiti care au unit prenumele noastre cu ciudate diminutive, pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
necunoscuți și au stat închiși cu dânsul în salon mai bine de un ceas. Înainte de plecare i-a lăsat nițel singuri și a trecut în iatac la mama, apoi s-a întors ca să ducă pe neașteptații mosafiri până în uliță, la trăsură. Seara am aflat că tata ceruse și învoirea mamei ca să nu primească să fie ministru”. Faptul e dat ca dovadă de caracter. Dar situația nu mai e aceeași de imediat după detronarea lui Cuza, urzită de o conjurație precumpănitor conservatoare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
colonel, la gradul II pe care îl am, nu pot fi decât general. - Ai auzit, locotenent Darie? Ți-ai refuzat cinstea să dai mâna cu un general! Marș de-aici. Când eram în țară, la regiment, Moș Coajă venea cu trăsura cu doi cai. Gornistul suna din goarnă “sosirea comandantului” iar ofițerul de serviciul dădea raport de câtă trupă activă, rezervă, cai, căruțe, harnașamente, etc, etc. Colonelul ducea mâna la caschetă să spună gărzii “bună dimineața, băieți” iar ei să răspundă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de transpirat transpirau numai cei care erau puși la posturi de observație anti- șchiop, anti-ciclop restul bălăcindu-se în apă pentru spălarea de păcatele posibile.Totul era atât de bine regizat încât, la sosirea comandantului și a adjunctului, neapărat cu trăsura, văzând la ce chinuri de culcat, ridicat și rrrupeți rând și iar culcat îi puneam pe bieții rezerviști, eram chemat între cinci ochi și sfătuit s-o las mai moale. Oricum, cele necesare cătăniei se făceau atât cât era normal
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Se făcea logodna care ținea de la o lună la cel mult un an, iar nunta dura cam una până la două săptămâni, în acel timp se făceau cele necesare: pregătirea darurilor, alegerea druștelor și a cavalerilor de onoare (vătăjei), anunțul, pregătirea trăsurilor. Cu două zile înainte de oficiere se făcea schimbul de daruri dintre cuscri și foaia dotală. După oficiere, petrecerea propriu zisă ținea 2-3 zile, cu jucatul zestrei și plecarea miresei la noua reședință. Portul local era confecționat în gospodărie de către femei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
exploatare în anul 1841. În trecut drumurile erau pe văile apelor și pietruite, dar din cauza terenului moale, piatra era îngropată. Acum drumurile sunt diferit de cele din trecut, mai întâi, nu mai sunt mijloacele de transport cu harabale, care, poștalioane, trăsuri, etc. Azi, drumurtile sunt înțesate de mașini, autobuze, tiruri, etc care necesită șosele drenate, cu o structură puternică ca și suprastructura lor să fie asfaltată, înregistrate și categorisite în: șosele județene, naționale, autoșosele s.a. În anul 1960, în satul Victoria
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]