5,174 matches
-
Uite încă unul dintre greco-egiptenii crescuți de Cleopatra“, șopti cineva, omițând mai multe date. Pe un soi de platou, Protogenes ducea, ținând brațele întinse ca pentru ofrandă, o grămadă de codexuri. Senatorii se întrebară despre ce era vorba; un notabil tresări, recunoascând parcă pielea de culoare închisă în care Tiberius își lega actele, și le șopti ceva vecinilor. Împăratul ridică mâna pentru a vorbi, și toate privirile se ațintiră asupra lui. Cu un glas limpede, spuse rar: — V-am convocat pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le vină rândul, și în pauze se uitau la foile subțiri de papyrus pe care Callistus le lăsa jos și la cele - multe - pe care le mai avea în mână. Un alt nume cădea în liniștea sălii, un alt senator tresărea, făcându-se mic sub togă și strângând brațele scaunului. Un val de ură se revărsa în Curie. Împăratul își simțea gura uscată și nu reușea să înghită. Mâinile îi erau înghețate. Însă avea dreptate poetul antic: „Nu există plăcere comparabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i alunece pe șoldurile înguste. Pe când toți îl priveau, Împăratul se întoarse ca și cum l-ar fi strigat cineva din spate. Strigătul acela fusese doar în mintea lui, însă e greu să înțelegi avertismentele zeilor. Se uită la Callistus, și acesta tresări când își dădu seama că e privit. Împăratul văzu că era foarte palid, așa cum îl văzuse Julius Caesar pe Brutus, însă nu se gândi la nimic rău. Ochii minții sale nu văzură. Mnester dansa. Gleznele lui brune se mișcau ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tot mai alert, zbaterile erau din ce în ce mai dese și mai explicite, iar trupul lui Mnester se contorsiona cu o plăcere solitară, chinuitoare. În cele din urmă, pe când frumoasele lui mâini se agățau nervoase de perizom, mimul căzu cu fața în jos, tresărind. Cortina subțire de mătase, pe care erau pictate figuri de nimfe, se ridică în fața lui, după obiceiul vremii, și păru că e mișcată de mâinile nimfelor. Spectatorii rămaseră nemișcați la locurile lor, și abia după un răgaz reușiră să aplaude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas mica bastardă, tresări Chereas, ca și cum ar fi uitat lucrul esențial. Julius Lupus curăță pumnalul ștergându-l de îmbrăcămintea de mătase a unui scaun, apoi îl vârî în apărătoarea lui. — Am trimis deja pe cineva, îi răspunse fără să-l privească, cu calmul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un gest să i le sfâșii, să i le rup imediat, dar mâinile mi se lasă neputincioase pe lângă corp, Întâlnind oasele tari ale șoldurilor; se strâng pe șolduri, se freacă de ele ca Într-o mișcare de mângâiere indecentă. Deodată, tresar. Am găsit! Sunt salvat. În tot corpul am un spasm de redresare a ținutei, devin solemn, Îl privesc fix În ochi, Îl sfidez. „Vrei să ne Întrecem? Ai cu ce?“, Îl Întreb din priviri crispat. În acest timp, cu mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pline de tandrețe, unde este mai fragil, Îl mângâie cu pasiune latentă; o mai văd cum mă urmărește, răpită, turmentată de vârtejul clipei, buzele umezite, ochii ușor aburiți, nasul dilatându-se senzual, gura Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pot uita, vreau să-l văd, mi-e dor tare mult de el. Îl iubesc cu patimă, aș vrea să-l mai simt o dată lângă mine, ce liniște aș simți! Când văd pe stradă vreo siluetă asemănătoare cu a lui, tresar, mă sperii, tremur, când văd vreun chip care de departe seamănă cu al lui, nu Îmi pot desprinde privirile de la acea persoană, când aud de numele Petre, mintea mi se Înfierbântă și, În acele momente, numai atunci, mă doare groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fără voia mea prin toată această lume și Îmi creează imaginea ireală a ceea ce ar fi trebuit să fiu: mare campioană la patinaj, alături de un Petre plin de viață și luptând și el pentru scopuri bine determinate. Vai, cum mai tresar atunci când mă trezesc! Și atunci sunt tristă... Și de multe ori renunț să Învăț pentru a-mi păstra cât mai mult În minte acele imagini minunate... Dar până la urmă tot Înving! Mă smulg, privind Încă o dată acea lume care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să existe nici un echivoc. Când uită să se comporte ca un camarad de facultate, A. mă plictisește. I-o spun. Se crispează. Dincolo de aceste incidente „amoroase“, excursia a fost splendidă. Am notat că, de câte ori Își atingea mâna de a mea, tresărea vizibil și și-o trăgea rapid Înapoi. I-am spus că nu pot suporta indivizii care asudă În palmă. Mi s-a părut că palma ei era umedă și flască. La Întoarcere, În tren, a Început să plângă din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
auzi pe Ausonio comunicând prin stație că situația se schimbase radical: era vorba de o luare de ostatici acum. Francoscovich reveni la dialogul cu ucigașul: - Îți cerem doar să fii calm. Poți să... Se auzi o împușcătură care o făcu tresară puternic. - Nancy, ce se petrece? țipă ea în stație. De unde s-a auzit? - Nu știu. Am crezut că tu ai tras. - Deci el a fost. Ești bine? - Eu da. Crezi că i-a făcut ceva? - Nu știu. De unde să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Apoi o lăsă să cadă. - V-ați uitat cu toții la mâna mea și locul în care am arătat cu ea. E o reacție foarte naturală. Ceea ce nu ați văzut probabil e că am luat cu mâna stângă pistolul Ameliei. Sachs tresări după ce își aruncă privirea înspre teacă și văzu că Glockul ei era acum în mâna Karei, la câțiva centimetri deasupra tocului. - Hei, atenție cu aia! spuse ea în timp ce își așeza pistolul la locul lui. - Acum priviți în colț! spuse Kara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de stradă. - O, Doamne! se auzi o voce emoționată. Era vocea Karei, care suferise o metamorfoză surprinzătoare. Fața era ca a unui copil, iar ochii umblau de zor prin toate cotloanele acestui cort. Pur și simplu radia de fericire. Sachs tresări la auzul unei pocnituri puternice în spatele și deasupra ei. Privi în locul din care se auzise zgomotul și zări două steaguri imense fluturând în vânt și strălucind în lumina soarelui. Pe unul din ele se putea citi „Cirque Fantastique”, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
părăsiră holul camerei de detenție, în timp ce Sachs și Bell așteptau să-și recupereze armele. Traversară apoi Podul Suspinelor, iar Sachs făcu din nou un rezumat al cazului Magicianului. Când ajunse la oribila ipostază în care Anthony Calvert fusese găsit, Bell tresări. - Mobilul crimei? - Nu știm nimic. - Cazuri similare în trecut? - Idem. - Cum arată făptașul? - Prea puține indicii. - Deci nu avem absolut nimic concret despre cum ar putea arăta el de fapt? - Bănuim că este alb și de statură medie. - Înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ton ciudat și foarte teatral. Lama apăru scânteietoare între degetele criminalului. Cu un gest foarte abil, reuși să-i dea jos atât pantalonii, cât și boxerii. Aruncă apoi lama către piele, care nu mai era acum apărată de nimic. Rhyme tresări. - Oare ce se gândește acum protagonistul nostru?, vorbi Magicianul din nou către audiența sa imaginară. Știind că o lamă pe piele, pătrunzând probabil în ea, sau tăind organele sale genitale, vreo venă sau arteră. Dar neavând cum să simtă! Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el - această Christine Grady, fiica procurorului adjunct al districtului New York, Charles Grady. Omul al cărui apartament era acesta. Omul pentru care Malerick primise 100.000 de dolari pentru a-l ucide. Amelia Sachs stătea pe iarba din fața cortului Cirque Fantastique, tresărind din când în când din cauza durerii pe care o resimțea la rinichiul drept. Ajutase zeci de oameni să iasă din învălmășeală și găsise într-un final acest loc pentru a-și trage sufletul. Arlecchino se holba în continuare la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce faci acum este să arunci momeala. Dacă ai vreo dovadă clară care îl conectează pe clientul meu de atentatul de la tine din apartament... - Weir a ucis doi oameni ieri. Și un agent de poliție. Asta înseamnă crimă capitală. Constable tresări. Vorbi din nou avocatul său, deloc impresionat: - Îmi pare foarte rău să aud asta. Dar observ că nu l-ai pus pe clientul meu sub acuzare. Pentru că nu ai nicio dovadă că ar avea vreo legătură cu Weir, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Centrul de Detenție, și credea că este imună la rugămințile, protestele sau lacrimile lor. Dar era ceva în promisiunea tristă la lui Weir în fața lui Lon Sellitto care o tulburase. Poate chiar era nevinovat. Nici nu arăta a criminal. Suspectul tresări, iar Welles slăbi strânsoarea. După doar o clipă, scoase un geamăt și se împinse înspre ea. Fața îi era schimonosită de durere. - Ce e? întrebă Hank. - Cârcel, gâfâi el. Mă doare... O, Doamne! Cătușele! strigă el. Piciorul stâng îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
gest din cap și, descurajată, se îndreptă către locul indicat de Katherine, se așeză și privi în jurul ei prin cort. Observă că transformarea magică se încheiase; toate locurile erau pline. Copiii, bărbații și femeile formau acum un public. Bang. Kara tresări la sunetul surd al unei tobe uriașe, care se împrăștia prin cort. Luminile se estompară, apoi se stinseră complet, aruncându-i pe toți în întunericul fragmentat pe alocuri de luminile roșii care marcau ieșirile. Bang. Mulțimea amuțise instantaneu. Bang... Bang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dacă aruncase o privire vreme de cel mult două secunde, ca să nu mai vorbim de celelalte persoane care trebuie că trec în fiecare săptămână prin fața casei ei de marcat. Câtă istețime din partea dumneavoastră! — DOMNULE Chipstead! Strigătul ei mă făcu să tresar. —Ce-i? Care-i problema? —Domnu’ Chipstead e supervizoru’ meu. Îl chem, nu? Da, dar... am avut o imagine oribilă cu mine luat de guler și târât afară din magazin, acuzat de domnul Chipstead că fusesem prea familiar cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ușurat la viziunea pe care o avusesem ca fiind un soi de halucinație delicată, cel mai probabil provocată de oboseala și plictiseala din cadrul cazului pe care îl apărasem. Ușurarea mea nu dură mult. Când picioarele mi-au ajuns jos, am tresărit instinctiv și le-am privit, conștient într-o clipă că era ceva cu-adevărat în neregulă. Purtam o șosetă. Încercând să ignor fraza iritantă „Care-i treaba?“ pe care mi-o murmuram, m-am concentrat asupra posibilelor explicații. Întotdeauna, absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
marcat nu trecuseră neobservate de restul personalului. Se poate ca eu să fi devenit conștient abia de curând de dependența mea de Stacey, dar mi-am dat acum seama că pentru toți ceilalți era limpede de ceva vreme. Trupul îmi tresări de umilință și din pricina senzației de a fi privit: în afară de celelalte fete de la case care mă priveau în clipa aceea, mi-l închipuiam pe îngrozitorul domn Chipstead râzând din cauza asta cu ele în camera personalului sau cum s-o numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
băgă mâna în buzunar și apucă plicul cu mâna acoperită cu mănușa groasă. Am fost îngrozit să văd cum, privindu-mă la rândul ei, un mic zâmbet de recunoaștere - nu, nu zâmbet, mai degrabă rânjet - îi face colțurile gurii să tresară un pic. Trebuia să fac față faptului neplăcut că preferința mea pentru Stacey, atunci când alegeam casa de marcat la multe dintre vizitele mele recente la magazin, fusese observată chiar și de Brenda cea cu înfățișare ternă. —A, da, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fi putut dori ceva mai frumos în viață. E atât de perfect. N-am visat niciodată - vezi tu, niciodată nu am știut că te pot iubi cum te iubesc, draga mea. Și acum... să îmi porți copilul, e... Atuncea am tresărit, știți. Știu că pare-o prostie, dacă mă gândesc și din astea. Ai putea avea impresia că era clar ce credea - ce presupusese el fără să se gândească de două ori. Acuma-mi dau seama. Da’ cre’ că uitasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
plată? Rafi o mângâie pe păr și se aplecă s-o sărute pe frunte. Mi-ar plăcea scumpo, dar trebuie să mă întorc acasă. Se uită la ceasul de pe noptieră. — De fapt, ar cam trebui să plec chiar acum. — Acum? tresări Emmy, aproape lovindu-l cu umărul în maxilar. Nu aveau să stea în pat toată după-amiaza, să facă dragoste, să facă baie și să bea cocteil din fructe și iaurt? Credea că așa vor face cel puțin până la venirea serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]