4,660 matches
-
psihologic; - sunt stări reacționate care răspund unor situații pur psihice, intim legate de conținutul gândirii, asociații mnezice, evocări reprezentative etc.; - sunt motivate, durabile ca durată în timp. Sentimentele cuprind o gamă extrem de variată de stări afective cum ar fi: orgoliul, triumful, gelozia, pudoarea, timiditatea, simpatia, ura, mila, invidia, admirația, respectul. 4) Dispoziția afectivă este rezultanta reacțiilor afective elementare, orientarea acestora, atmosfera interioară și atitudinea individului. Ea reprezintă „tonul afectiv” sau „umoarea” unei persoane într-un anumit moment și se poate manifesta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
chiar decât Cațavencu, în ciuda apariției sale. El ajunge în noua funcție tot prin folosirea unei scrisori compromițătoare. Însă acesta păstrează scrisoarea și pentru viitor, intenționând să o utilizeze și în alte împrejurări: La un caz iar... pac! la Războiul. Prin triumful lui Dandanache, Caragiale creează o morală extraordinară și un deznodământ cu surprize: e un nou exemplu pentru felul în care scriitorul subordonează un procedeu semnificației. Soluția Dandanache este tot atât de revelatoare ca și finalul piesei. Acționând la centru, Dandanache își asigură
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
își abandonează frazeologia decât în momentele de restriște, când e încolțit de Tipătescu sau când crede că a pierdut partida. De îndată ce s-a ivit o nouă speranță, e gata să țină discursul final. Tupeul și elasticitatea îi asigură lui Cațavencu triumful; eșecul momentan este doar un accident. Duplicitatea lui Pristanda, polițaiul, este tot un aspect tipic pentru o întreagă categorie socială ținută la remorca claselor dominante și folosită ca docil instrument de guvernare. El este unealta umilă, dar vicleană a prefectului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
multă vreme. Credința în existența legilor economice se impune, în țările industrializate europene, în secolul al XIX-lea. El susține că în 1830, în Anglia, abolirea legilor de ajutorare a celor săraci, decizie care instaurează piața muncii, a dus la triumful liberalismului și la perceperea economiei ca realitate autonomă și primordială în cadrul societății. Referindu-se la scrierile fondatorilor economiei (în special Ricardo și Malthus), Polanyi arată cum ajungem să fim convinși că legile economice sunt naturale: "De acum înainte suntem convinși
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
decît vecinii lor, dar, scăpați de tiranie, superioritatea lor se dovedi răsunătoare. Vedem bine cum, aserviți, refuzau să-și arate valoarea din moment ce se osteneau pentru un stăpîn, pe cînd liberi, fiecare în propriul său interes, colaborau cu toate puterile spre triumful cauzei." (Ancheta, V, 78). Ce reprezintă această invenție ateniană acest regim politic nou pe pămînt care a durat, cu cîteva întreruperi, vreme de aproape două secole, de la reforma lui Clistene (508 î.Hr.) pînă la înfrîngerea atenienilor de către macedoneni (338 î
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
papa Leon al III-lea îl încoronează pe Carol cel Mare la Roma: optînd pentru monarhia spirituală (teocrația), Biserica decide să se implice cu totul în afacerile terestre. Alt eveniment major în această evoluție afirmarea, începînd cu anul 1150, și triumful în secolul al XIII-lea, a ideii de Purgatoriu. Crearea acestui al treilea spațiu (între Infern și Paradis) face posibilă răscumpărarea, ștergerea a o parte din păcate. Aceast posibil are implicații majore asupra vieții pămîntene; de exemplu, Purgatoriul le permite
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
al XVI-lea, mai ales prin gîndirea lui Calvin. De acum înainte, împărăția lui Dumnezeu e de construit pe pămînt. Calvin glorifică voința de a acționa în lume: pe pămînt, oamenii trebuie să muncească, fără întrerupere, spre lauda Creatorului. Este triumful ideii de "individ în lume". Reușita, bogăția individuală nu mai sunt neapărat de condamnat; dobîndite printr-o muncă onestă, bunurile materiale atestă voința lui Dumnezeu. A munci întruna, nu pentru a profita de bunurile pămîntene, ci pentru a îndeplini voința
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
însemnînd (mai ales, dacă nu în mod esențial) posesie și consum de bunuri și servicii oferite de întreprinderi (mașini, case, turism...). Fericire și întreprindere sunt nedisociabile pentru spiritul modern. În timp ce primii creștini au inventat "individul în afara lumii", lumea modernă reprezintă triumful "omului în lume", glorificat de Reformă. Imposibil pentru omul modern ca societatea să nu fie societas (o asociere de indivizi), viziune opusă concepției universitas (a lui Aristotel, în special). Imposibil, pentru noi, ca fiecare să nu vrea, să nu caute
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
adaugă și tradiția grafică, încît, în multe situații, deși se constată deficiențe ale sistemului de scriere, ele nu se pot uneori înlătura tocmai datorită presiunii tradiției. În cultura română, de exemplu, tradiția seculară a scrierii chirilice a întîrziat multe decenii triumful grafiei latine a cărei legitimitate era general recunoscută. Dintr-o altă perspectivă, cultura franceză se confruntă cu imposibilitatea reformării scrierii, deși de utilitatea unei astfel de întreprinderi, menite să ducă la simplificarea ortografiei, sînt convinși cei mai mulți specialiști. Tradiția se manifestă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu oameni ale căror înclinații erau apropiate de ale lui. Russell putea fi profund decepționat și revoltat de acele dezlănțuiri ale pasiunilor emoționale ale masei, în care el vedea o înfrângere a judecății sănătoase, dar nu-și pierdea încrederea în triumful final al rațiunii. Wittgenstein nu cunoștea asemenea decepții. Pentru el, omul care gândește cu adevărat nu putea fi decât o ființă nefericită. Perspectiva primului asupra vieții era în esență optimistă, a celui de-al doilea una profund pesimistă. Convingerile lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
german (1648-1815) / 91 2. Decăderea Imperiului / 129 3. Europa "Sfintei Alianțe". Confederația germană, creație a Congresului de la Viena / 141 4. Spiritualitatea germană în expansiune / 148 V. GERMANIA SUB IMPACTUL REVOLUȚIILOR INDUSTRIALE / 155 1. Revoluțiile industriale: un impact pozitiv / 155 2. Triumful liberului-schimb (1846-1880) / 162 VI. TRANSFORMĂRI SOCIALE ȘI POLITICE / 167 1. Ascensiunea burgheziei / 167 2. Social-democrația germană / 169 3. Evoluție sau revoluție? / 171 VII. GERMANIA ÎN REVOLUȚIA EUROPEANĂ DE LA 1848 / 175 1. Contextul european / 175 2. Revoluția / 176 VIII. ASCENSIUNEA PRUSIEI
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cărui nerv îl constituie libertatea individuală. Într-adevăr, la romani, ca și la greci, statul sau Cetatea absorb persoanele. Anticii nu au cunoscut libertatea individuală. Dacă vrem să găsim germenele acestei libertăți, se impune să avem în vedere triburile germanice. Triumful familiei germanice asupra familiei romane, precum și cel al proprietății romane asupra celei germanice și feudale nu se pot explica decât în acest fel. Familia romană a sucombat pentru că era incompatibilă cu independența individului, dar proprietatea romană a supraviețuit, deoarece a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a reușit să încheie o înțelegere cu sultanul Al-Kamil prin care Ierusalimul era cedat cruciaților, împăratul german devenind rege. Încoronat la Ierusalim, fin diplomat, el era prins într-o luptă de orgolii cu papa Grigore al IX-lea, nemulțumit că triumful politic era al împăratului și nu al Bisericii Catolice. După plecarea lui Frederic al II-lea, statele cruciate și-au trăit ultimele zile, și de vreme ce în Europa elanul stins nu a mai putut fi reînviat, Ierusalimul va fi definitiv pierdut
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Tratatele din Westfalia / Westfälische Friede din 1648241 puneau capăt, pe de o parte politicii germane a Habsburgilor (deținători ai coroanei imperiale din 1438 și ulterior, prin Leopold I), pe de altă parte rivalităților dintre catolici și protestanți. Pacea a însemnat triumful politicii cardinalului Richelieu (deși la semnarea tratatelor cardinalul francez nu mai era în viață), pregătind hegemonia Franței în Europa. Restaurând "vechea libertate germană", prin conservarea puterii principilor teritoriali, tratatele mențineau fărâmițarea politică a Germaniei. Din punct de vedere teritorial urmările
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
savanți germani, Max Planck și Albert Einstein, au răsturnat conceptele tradiționale cu privire la natura Universului. În anul 1900 Planck a formulat teoria cuantică, iar Einstein a început să publice în 1905 teoria relativității (materia nu este altceva decât energie concentrată). 2. Triumful liber-schimbului (1846-1880) Transformările capitalismului în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea se remarcă printr-o serie de transformări ale întreprinderilor, renovarea sistemului bancar sau dezvoltarea burselor de valori. Organizarea societății industriale a dat naștere unui mare
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Bavaria, Saxonia, Hanovra, Würtenberg, Baden, Hessa, Nassau și Frankfurt. Mai mult chiar, în Prusia conflictul dintre rege și Landtag nu era stins, iar Bismarck era acuzat în mod deschis de provocarea unui război fratricid 417. Va urma însă destul de repede triumful deplin al diplomației lui Bismarck. Zdrobiți la Sadova pe 3 iulie 1866, austriecii vor fi obligați să semneze pacea de la Praga, cedând Prusiei toate ducatele și provocând astfel dizolvarea Confederației germanice 418. În 1867, Bismarck, care anexase statele Germaniei Centrale
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Criza bosniacă" a fost cauzată de diferendele existente între Serbia și Austro-Ungaria în problema bosniacă (1908). Prin rescriptul imperial din 5 octombrie 1908, Francisc Iosif anexa Bosnia și Herțegovina, contând pe sprijinul militar al Germaniei. A fost, într-adevăr, un triumf al diplomației germane și austro-ungare. Agravarea relațiilor franco-germane declanșează a doua "criză marocană" (1911), urmată de presiunile militare germane asupra Franței în Maroc 463. Germanii acceptă ocuparea portului Casablanca de către francezi, iar intervenția brutală a Angliei în sprijinul Franței îi
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
din comerț, bănci, edituri, profesiuni medicale și juridice, din funcțiile publice și din armată și pierderea cetățeniei, toate acestea prin faimoasele "legi de la Nürnberg" din 15 septembrie 1935 (Nürnberger Gesetze)650. În pragul înfrângerii "de parcă înfrângerea ar fi fost un triumf" -, la 2 aprilie 1945, el declara: "Voi fi veșnic recunoscător național-socialismului pentru faptul că i-am nimicit pe evrei în toată Germania și în Europa centrală"651. Ideologia rasială, cu sens unic, prezenta la un pol voința sacrificiului, de care
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de "mare putere". Cunoscută fiind unificarea târzie a Italiei, aceasta a participat la expansiunea colonială în condiții dezavantajoase. Beneficiind de girul Germaniei, Italia a desfășurat în perioada octombrie 1935 mai 1936 operațiuni militare contra Etiopiei 682. Înfrângerea Etiopiei a însemnat triumful agresorului împotriva Societății Națiunilor 683, care optase doar pentru sancțiuni comerciale contra italienilor. Rezultatul a fost nul, pentru că în octombrie 1936 Italia a semnat cu Germania un protocol ce va sta la baza alianței antibolșevice. Este fundamentul "Axei Roma-Berlin" (25
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a știut să-și transforme înfrângerea într-o victorie (tot) europeană, aspecte pe care autorul le subliniază în mod evident. Stilul autorului este o inspirată îmbinare între informația obiectiv-istorică și comentariile de filosofie a istoriei. Din perspectiva sa, dispariția ca triumf final asupra efemerului apare, paradoxal, sub forma unei ironii. Aceasta este victoria sa ca istoric: fixarea gândurilor "din pulbere", sfidarea morții indivizilor și a popoarelor prin spiritul și prin caracterul însemnărilor ulterioare. Aspect care mă lămurește, pe deplin, că în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de la Sf. Duh; Douăzeci și patru de bătrîni, cu trimitere la cele douăzecișipatru de cărți ale vechiului Testament, și am îndrăzni să adăugăm, posibil să simbolizeze și cele douăzecișipatru de vămi ale văzduhului; Patru animale - Cele patru Evanghelii din Noul Testament; Car de triumf - Biserica triumfătoare; Două roate: Vechiul și Noul testament; Trei doamne - Cele trei virtuți teologale: dragostea, nădejdea și credința; Patru, cele patru virtuți cardinale: judecata sau înțelepciunea, forța sau curajul, justiția sau echitatea și temperanța sau compătimirea. În Cîntul XXXI Beatrice
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
celor drepți, grupate sub forma unui uriaș vultur, principii drepți compun figura uriașei acvile - simbol al armoniei lumii ridicate pe dreptate. În al șaptelea cer, al planetei Saturn odihnesc sufletele contemplative. În cerul al optulea, cerul stelelor fixe, Dante admiră triumful lui Hristos. Aici, la ruga Beatricei, Sfîntul Petru cercetează pe Dante asupra credinței și în urma răspunsurilor primește apostoliceasca binecuvîntare. Sfîntul Iacob îl cercetează pe poet asupra speranței/nădejdii (Beatrice îl asigură pe Sfînt că stăpînește această virtute) și dă răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
revoluționar va manifesta neîncredere în absolut orice aranjament instituțional, fie armată, biserică, clasă sau monarhie - de fapt, îl va respinge chiar și pe - sau mai ales pe - propriul lui tată". Este amintit și Francis Fukuyama cu proclamarea sfîrșitului istoriei odată cu triumful liberalismului, democrației și capitalismului - teorie pe care ulterior o va amenda cu nunațări severe. Marea întrebare la care filosoful româno-american încearcă să ofere un răspuns propriu este: Cum se explică prăbușirea fulgerătoare a vechiului regim și renașterea conservatorismului ca ramură
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prea mari bogății și de istovirea și imoralitatea produsă prin sărăcie și lipsă. Animalul făcător de unelte, precum definește Aristotel pe om, era un animal liniștit și neturburat de grija pentru a doua zi" (Concesiuni economice, "Timpul", 25 martie 1878). Triumful revoluției industriale schimbă radical situația economică și ia o formă foarte amenințătoare pentru cel economicește slab, pentru cel necult, cînd concurența e pe deplin liberă. Și în aceasta era întrutotul situația în România jumătății secolului XIX. Publicistul de la foaia conservatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se definește, un simțualist - își manifestă liric, fără zăgăzuire ceea ce simte. În tușe fine este desenat profilul poetic al celui care a scris Muma lui Ștefan cel Mare: "Poezia lui Bolintineanu este, într-adevăr, în stratul ei de suprafață, un triumf al convențiilor, o sinteză de clișee, o învîrtire înnebunitoare de formule suave, mai ales în versurile erotice. Însă, dacă dăm deoparte aceste îngălbenite flori de hîrtie ceruită, aflăm alt strat în care imaginația este autentică și originală. Cîte un vers-două
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]