5,540 matches
-
-l vede pe Paulescu, care era de planton acolo, că rupea și el și-l întreabă: "Bă, Paulescule, dar de ce rupi astea?" "Tovarășu, dar dacă rupe toată lumea...!?" Ce făcea toată lumea, făcea și el. M. M.: Spiritul de haită. S. B.: Turma. A venit Panait în Baterie și ne-a povestit: "Uite, băi, ce face Paulescu! Și el, ca toată lumea". De asta, e greu de judecat din afară când nu știi ce înseamnă să ai în față un pluton de 10, de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
scos pistolul și a strigat: "Atențiune! Din momentul acesta eu trag! Sunteți sub legea militară, vă somez să executați ordinul!" Nimic. Atunci a tras un foc în plan vertical. Au înlemnit cu toții. Nu se așteptau. Unitate, pe platou adunarea!". Toată turma... M. M.: ...înapoi. S. B.: Da. Ofițerul acela de gașcă, băiatul acela pe care mulți îl luau înainte a reușit să întoarcă o revoltă. M. M.: Așa-i, îmi amintesc ceva. S. B.: Imediat, au urmat alte ordine de intrare
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
e țesută în fire de păr de toate nuanțele posibile : ea înfățișează un munte depărtat în fund ; pe vârful lui stă un călător, iar la poale-i curge o apă mare ; dincoace de apă e un cioban, care pășunează o turmă de o speță destul de problematică ; în sfârșit, călătorul din vârful muntelui își aprinde țigara la luleaua ciobanului din vale... Ce per- spectivă ! De câte ori mă rade, o admir, căci într-adins m- așează cu fața spre opera lui - știe bine cât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a face câteva schițe, iar eu pentru a-mi nota ultimele impresii. Este răcoare la umbra pinilor, greierii cântă și din când în când ne mai dau târcoale rătăciții din grupurile organizate, sau răzvrătiții care doresc să se rupă de „turmă” și să perceapă singuri minunățiile mai mult bănuite, decât moștenite peste veacuri. Căci, într-adevăr, singura soluție rezonabilă pentru noi este aceea de a îmbina suma cunoștințelor acumulate de-a lungul anilor despre aceste locuri, cu imaginația care aici își
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
zootehnic" format din 3 capre, 2 iezi, 9 oi merinos și un berbec idem. Pentru păstorirea acestora, am fost angajat eu, fără a avea calificarea necesara sau înclinații vădite în acest domeniu. După cele 4 ore de școală, ieșeam cu turma la păscut pe câmpurile apropiate de casă, unde mă întâlneam cu alți colegi și prieteni, "ciobani de ocazie" și ei. Timpul trecea ușor, ne zbenguiam, stăteam la taclale, oile și caprele își vedeau de păscut, fără să ne dea prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
balada "Miorița" ciobanul moldovean era cotat drept "cel mai ortoman", am găsit o modalitate de a-mi rotunji veniturile. La berbecul nostru de rasă, veneau pentru anumite prestații "specifice" vecinii care aveau oi, serviciile fiind plătite corespunzător. Când plecam cu turma la păscut, pentru ca berbecul în contact cu mioare străine sa nu acționeze "de bună voie și nesilit de nimeni", cumnatul îl dotase cu un șorț, care-l făcea inoperabil. Pe câmpiile verzi ale patriei, departe de ochiul vigilent al cumnatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
excursii în toată țara și de mâncat la micul dejun, prânz și seara numai vânat, o tot întindea, ba că n-a ieșit la "bătaie" un cerb, și cerbul nu putea lipsi din film, ba că n-a ieșit o turmă de mistreți, și fără mistreți nu se poate... După prelungiri și prelungiri și depășirea de multe ori a bugetului inițial, în sfârșit cu amenințări și insistențe "ieșiseră" și cerbul, și mistreții, și fazanii, și tot ce adunase Noe pe Arca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cea de oi. Ca atare, nu peste mult timp, indigenii au fost ori exterminați, ori mutați într-o insulă neospitalieră, Dawson, unde nu s-au putut aclimatiza și au dispărut. Se spune că unii mari proprietari de terenuri și de turme de oi ofereau câte o liră sterlină pentru fiecare băștinaș omorât, proba cerută la plată fiind urechile răposatului! La 1830, la prima trecere a vasului "Beagle" prin zonă, 5 indigeni au fost luați și duși la Londra și prezentași regelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de a fi, a gândi, a acționa, manifestând un orgoliu și o mândrie de "gauchos", oameni ai Pampei, crescuți în libertate pe câmpiile nesfârșite. Rio Grande do Sul e zona pășunilor și a cirezilor de mii de vite sau a turmelor de mii de oi. Aici clima permite și cultivarea viței de vie, fiind cunoscute vinurile produse în Caxias do Sul. Împreună cu "Domnul Conte", am vizitat, într-o localitate învecinată, Nova Hamburgo, un Târg internațional de încălțăminte și tot împreună am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prețuim numai când le-am pierdut. "Gaudeamus igitur"! explodează Țamblac. "Carpe diem", fetițo! Ai uitat să pomenești de vița de vie. Și de moldovence ai uitat, zâmbește ea. Răutate mică, o amenință el cu dragoste. Recunosc, "sunt un porc în turma lui Epicur". Tu ai spus-o... Horațiu a spus-o, precizează Țamblac cu tristețe. În viață n-am prea avut parte de bucurie, a trebuit să mi-o imaginez. Acu, că e toamnă târzie și nu-s decât o frunză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe care îl face cocoloș între degete. Are pe vino-n-coa'... Dracu' să-l ia! explică Alexa podidit de invidie. Muieri, poale lungi și minte scurtă, scuipă Cupcici cu dispreț. Ți-ai luat nevestică tinerică, frumușică. Te-ai băgat cioban la turmă de iepuri... Să-ți târgui și o pereche de coarne, îl înțeapă Alexa din invidie. Du-te dracului! izbucnește Cupcici. Știi ceva?! spune el apoi, panicat, dar se liniștește. N-am treabă, o țin sub cheie... Am auzit că domnii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de omenire și dobitoace cere apă, hrană, nutreț, cere somn, umbră, odihnă, cere drumuri, poduri, corturi, câte încă... O să mă grijesc, în cale, să le dau de toate, izbucnește el în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bine o scenă doar povestită și nu trăită? Ce nevoie am eu de strâmbătura aceea arogantă și grobiană? Și totuși, zâmbetul josnic, răzbunător al fostului soț al lui tanti Tony se ține, de peste 40 de ani, cu încăpățânare, scai de turma amintirilor mele... Nu cred că tanti Tony a regretat despărțirea, dar singură, într-adevăr a rămas - pentru toată viața. Deși atunci când divorțase era încă tânără, de treizeci și ceva de ani, drăguță, fină. Într-o seară (locuia, temporar, la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu poate exista dispensă de xenofobie. * Ce paradă de erudiție ezoterică, câte ocolișuri inițiatice, câtă simbologie pentru a ajunge la o banală, vulgară concluzie șovină (Vasile Lovinescu despre Ivan Turbincă al lui Creangă)! * Paradox. Elita ca promotoare a spiritului de turmă. Elita băștinașă, autoproclamată! Deci, paradox aparent. * Când i se întâmpla să bea un pahar mai mult, Raicu se bloca într-o obstinație infinit repetitivă. Împietrea, se transforma într-un sfinx care emitea, totuși, la răstimpuri, apăsat, o singură replică, lapidară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fără a risca nimic oricine poate înjura pe oricine. Se poate grozăvi. Se poate da mare. Cum să reziști (puțini îi rezistă) ispitei contestării comode, care defulează și înnobilează pe deasupra? Ne-au năpădit disidenții, revoluționarii, eroii. Ne calcă în picioare turma celor bravi. E greu să mai găsești în ziua de azi un om care (ca tot omul pe vremuri) să se mai și teamă. Fricoșii au devenit o raritate. Toată lumea, de la oameni simpli la celebrități, sfidează. În fața unui magazin privatizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
înainte) au mereu în gură cuvântul disperare? * Orice om are dreptul să-și schimbe convingerile, mi se spune. Orice om onest și serios, aș adăuga, căci altfel riscăm să deschidem larg porțile (le-am și deschis oricum, de mult, imediat) turmei de rinoceri, oportunismului. * Între disidența prerevoluționară și ciocoismul postrevoluționar n-ar trebui să existe nici o legătură. Și totuși, uneori, există. * Deși de la Aristotel încoace știm că omul e un zoon politikon, nu mică ne-a fost totuși mirarea văzând ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-i plecat în Italia, pr. Gheorghe Viziteu și alții. Am văzut multă osteneală la părintele Lucian Leonte. Cum se ocupă de toți, si de Liga Tineretului Ortodox. Mult suflet pune. Cinste lui! Că ar vrea să fim toți într-o turmă, cu un Pastor, fără dezbinări. Botoșaniul să fie un oraș al credinței, al frăției. Să îi ajute Dumnezeu să transforme în bine municipiul nostru, după cum dorește, si la urma să-i dea lui cunună în Rai! Anii au trecut în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Sfinte, Cât păcătuiesc, Căci nimic din zestre Eu nu prețuiesc. Dar eu plâng, Stăpâne, Acum, când mă cerți Și cu amare lacrimi Te rog să mă ierți! Dă-mi răbdare-n suflet, Dă-mi mult ajutor Să mă-ntorc în turmă, Bunule Pastor! O, Maica... O, Maica Sfântă a vietii mele, Spre tine ochii mei privesc, Din ale lumii valuri grele Pe tine, Maica, te doresc. Printre necazuri ne-ncetate în griji și lacrimi eu mă frâng, Lovit de pătimi și păcate
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mare Poate-ajunge chiar un sfânt. Dacă-ajută pe oricare Frânt, nenorocit în drum Turnând dragoste și milă Peste rănile ce-l dor Și apoi nu-l părăsește Iubitor și rugător. Lui Iisus, smerit, se roaga Să-l primească-n a Lui turmă Iar Iisus atunci deschide Cu drag brațele-amândouă Și în turmă îl primește Bucuros de-o oaie nouă. Iisuse bun, o cât aș vrea S-ajung și eu în turmă Ta! 10.08.2003 Maria Grădină Ghetsimani Era odată-o tainica
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în drum Turnând dragoste și milă Peste rănile ce-l dor Și apoi nu-l părăsește Iubitor și rugător. Lui Iisus, smerit, se roaga Să-l primească-n a Lui turmă Iar Iisus atunci deschide Cu drag brațele-amândouă Și în turmă îl primește Bucuros de-o oaie nouă. Iisuse bun, o cât aș vrea S-ajung și eu în turmă Ta! 10.08.2003 Maria Grădină Ghetsimani Era odată-o tainica grădină în care Domnul Se ruga plângând Iar fata Lui
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Lui Iisus, smerit, se roaga Să-l primească-n a Lui turmă Iar Iisus atunci deschide Cu drag brațele-amândouă Și în turmă îl primește Bucuros de-o oaie nouă. Iisuse bun, o cât aș vrea S-ajung și eu în turmă Ta! 10.08.2003 Maria Grădină Ghetsimani Era odată-o tainica grădină în care Domnul Se ruga plângând Iar fata Lui cea plină de lumină Era-ntristată până la mormânt. De multe ori, cu fața Lui căzută El se ruga cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de la marginea satului, coboram din Ciupercari în luncă și mergeam 3-400 de metri până la apa Buzăului, la scăldat. În luncă erau cărări care se împleteau, ca-n poezia lui George Coșbuc, printre tufe de cătină ce păreau a fi o turmă de cămile culcate, surprinse de rouă în razele dimineții pe un covor verde, ca din „O mie și una de nopți”. Covorul fermecat însă nu zbura, nu se mișca din loc, ci se topea de frica soarelui. În amonte de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
În aceste ferme se făcea agricultură cu oameni calificați, cu ingineri agronomi și cu medici veterinari. Pământul acestor ferme era împărțit în tarlale despărțite prin plantații de salcâm, pentru ca iarna zăpada să se oprească pe ogoare. La ferma „Iepurași” erau turme mari de oi din rasa merinos, iar la „Vraghia” (secția din Râmnicelu) se creșteau cai de rasă pur sânge arab. În cadrul acestor ferme, drumurile erau străjuite de plopi „tremurători” foarte înalți. Ambele stații aveau plantații speciale de duzi și clădiri
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Podul despre care Arthur Schopenhauer a scris atât de entuziast - despre dansul morții în lumina clară a vieții, de puterea ei disimulată în jocurile iluziei. Apoi am mers mai departe și ne-am așezat în iarbă, privind cum pășteau liniștit turmele. Munții se vedeau în depărtare, albăstrui, deasupra lacului din care se înălțau aburi de răcoare. Aveam senzația că puteam ieși și intra din nou în timp. Parcă aveam cheia timpului. Deodată văd că René era cu picioarele goale, lucru care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acolo visam mereu să întâlnim, și eu, și sora mea, legenda locului în piele și oase. Un cal alb, o iapă albă, care apărea și dispărea, un fel de spiritus loci care dădea celor întâlniți o aură de irealitate. Păscând turmele, vedeam în schimb pe cer caii albi ai norilor, trăgând după ei corăbii la fel de albe în imensitate. Se spune că muzica lui Mozart poate vindeca surditatea, având o putere terapeutică asupra celor care au probleme cu limba, mai ales în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]