5,157 matches
-
ne ducă la o explorare viscerală a sunetelor. Le-am cerut actorilor să-și transcrie de mână replicile În caietele lor, pentru a le memoriza apoi fonetic, sunet cu sunet. Scriindu-și textul ei Înșiși, ca și actorii din tradiția uitată, ei intrau Într-o relație mai concretă cu literele, cu cuvintele. Unul dintre primele exerciții, care a stârnit mult entuziasm prin excentricitatea propunerii, a fost de a asculta pentru un timp sunetul apei care fierbe și de a-l reproduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
realitate este vorba. Conferind unui eveniment o semnificație exemplară, făcând din el o ceremonie, sacralizându-l, aceasta este calea de a reda unui eveniment realitatea sa veritabilă. A face dintr-un lucru un mit Înseamnă a-l readuce la arhetipul său uitat. Uneori, În vise redescoperim arhetipuri ascunse În străfundurile noastre: zborul, de pildă, grădina fermecată, pomul, tufișul arzător etc., etc. Andrei Șerban va ști să facă din Electra mai mult decât un simplu eveniment, mai mult decât un fapt scenic divers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
diversele sisteme. Din păcate, În română sau În franceză, cuvîntul eclectic are o semnificație opusă. Prefer deci să dau un nume diferit universului lui Andrei Șerban și-l aleg pe acela de teatru al spiritualității. Spiritualitatea este, În zilele noastre, uitată, devalorizată, prostituată. Creația lui Andrei Șerban reușește miracolul renașterii spiritualității, dincolo de orice religie sau doctrină spirituală. Andrei Șerban transportă În mod neobservat spectatorul dintr-o lume Într-alta, de la un nivel de Realitate la alt nivel de Realitate. Spectacolele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
brute, Petru I. O parte dintr-o escalier dérobé și Încă ceva de care nu-mi amintesc au fost păstrate În noua anatomie a clădirii. Am atins cu mâna acea balustradă și am văzut (sau am călcat pe) celălalt detaliu uitat. Din acel palat a fugit prințul, pornind pe șoseaua ce ducea spre Polonia și Austria, fiind Însă ademenit Înapoi tocmai din sud, din Neapole, În casa paternă de tortură, de către agentul țarului, contele Piotr Andreevici Tolstoi, pe vremuri ambasador la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apropiat, unde rupea delicat o frunză și-mi spunea, oferindu-mi-o: „Pour mon neveu, la chose la plus belle au monde - une feuille verte“. Sau Îmi aducea solemn din America seria Bunicul viclean și Buster Brown - un băiat demult uitat, Într-un costum roșiatic; dacă priveai cu atenție, observai că de fapt culorile erau o masă de puncte roșii dese. Fiecare episod se termina cu o bătaie zdravănă administrată lui Buster de către mămica lui cu talie de viespe, dar foarte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru a se Întoarce acolo, mintea ar fi spăsită ca un fiu risipitor, gata să leșine de emoție. Printr-o prismă tremurătoare, deslușesc trăsăturile unor rubedenii și ale unor cunoscuți, buze mute care se mișcă senine, vorbind Într-un grai uitat. Văd parcă aburul ciocolatei și tăvile cu tarte de coacăze. Observ o libelulă care se rostogolește ca un mic elicopter, apoi aterizează Încet pe fața de masă și, de-a curmezișul mesei, un braț gol de adolescentă Întins indolent pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-mă, zâmbeam la tristele-mi gânduri (În fr. În orig.). . Culmea (În fr. În orig.). . Plouă mereu În Elveția (În fr. În orig.). . Celei care a știut Întotdeauna să se facă iubită și nu va ști niciodată să se facă uitată (În fr. În orig.). . Aparținând bibliotecii Universității Oxford, reamenajată de Sir Thmoas Bodley (1545-1613), diplomat și erudit englez. . Nu sunt decât fluturi de zarzavat! (În fr. În orig.). . Un fluture de aur În zborul lui ușor / Străbate Înmiresmate câmpuri (Salcia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de odinioară. Istoria înseamnă și sufletul vremurilor sufletul de totdeauna al unui popor acel șuvoi năvalnic al timpului ce curge, ce vine, vine din trecut, inundă prezentul și se revarsă spre viitor... Dacă am reușit să scot la lumină aspecte uitate sau tăinuite și adaug eu "intuite", din zbuciumata istorie a lui Ștefan cel Mare, a Moldovei lui, a României de totdeauna, înseamnă că mi-am împlinit misiunea. Încercând o analiză, acest roman ca fenomen literar e o îmbinare de proză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ardea ei în acele clipe, nu de dorința de a fi livrescă putea fi bănuită), Doina a evocat, exact ca în Dostoievski (autorul Fraților Karamazov are un asemenea pasaj undeva, poate chiar în Frații Karamazov), unghiile micuțe ale copilașului nostru uitat, perfect desenate, formate. Și abia atunci l-am văzut (abstracțiunea se transformase brusc într-o imagine de o insuportabilă concretețe), și văzându-l m-a cuprins o milă infinită față de soarta acestei ființe fără noroc, care n-a izbutit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îl fac - și care se „pierde” pe micul ecran - este acum vizibil și extraordinar de impresionant, sutele, miile de oameni concentrați asupra spectacolului, a cărui parte sonoră o asigură spontan - totul e în așa măsură viață, o formă de viață, uitată și retrăită acum cu un soi de cutremur al întregii ființe, doar în aparență disproporționat. Frumusețea lumii mă izbește dureros cu una din fețele ei înșelător banale, intensitatea viului mi se pare insuportabilă, de parcă aș fi într-adevăr un înviat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a binomului Sartre-Beauvoir ca atare. Jean-Paul Sartre a însemnat pentru noi, pe vremea primei perioade staliniste, un reper important și prestigios, obiectiv inspirator de simpatie, mai exact de adeziune intelectuală. Era înjurat în Uniunea Sovietică și bineînțeles și la noi. Uitatul N. Moraru și alți ideologi-șefi și subșefi îl făceau de două parale în articole și broșuri. Asta în primul rând, probabil, din cauza piesei Les mains sales. Dar nu numai. Mai era și filozofia. Nimeni probabil nu citise L’être et
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
anticipează pe Lucian Blaga, care o va cânta mai târziu pe Uta, al cărei chip gingaș și învăluit în taină se află sculptat în catedrala de la Naumburg („lângă scutul seniorului, Uta...”). Ca și de o inscripție latină pe un mormânt uitat, imaginația poetică poate fi declanșată și de un „anunciu” inserat prin anul 1837 în Gazeta de comerciu : „S-a scos în vânzare o roabă de 18 ani”. Domniței de la Sâmbăta de Sus i-a rămas doar numele pe o piatră
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Copou, l-am vizitat la laboratorul de la Facultate care-i era dat în primire pentru studiu. Dânsul m-a vizitat la Strunga și am făcut, la cererea lui, o deplasare la Corbeni pentru pomenirea morților. Am plâns amândoi pe mormântul uitat și acoperit de bălării al bunicilor mei, al părinților lui. Am vizitat locul unde fusese casa bunicilor, și prin porumbul care era atunci acolo, am căutat locul unde fusese casa, unde fusese grajdul, unde fusese camera în care dormeam, unde
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai scump pentru ei: pâinea și altele. Se publicau mereu decrete în care libertatea lor era limitată- li se confiscaseră bicicletele și mulți în cartierul nostru le ascundeau în locurile cele mai neașteptate, mai ales la morți, în cavourile lor uitate. Aceste amintiri îmi aparțin și mie, deși vârsta și moartea aparentă prin care venisem la viață mă protejau în mod neobișnuit. Am evocat cu Eva acel timp, deși ea s-a născut ceva mai târziu, când pacea readusese în lume
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
două săptămâni. Nici măcar nu visa că va fi una din cele mai îndrăgite lucrări ale sale și posteritatea o va păstra la loc de cinste (față de alte zeci de compoziții ale sale, multe din ele mai întâi ocolite și apoi uitate). Doar pe scena ieșeană, această capodoperă rossiniană a depășit de mult cifra de două sute de reprezentații în mai multe variante de montare scenică, unele reușite, altele discutabile. La Iași s-a înregistrat și un jubileu cu această operă, și anume
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
care se bucura sora. Preot era un bătrân, Bandurovschi, un om liniștit, cumsecade, cu un băiat fără ocupație, așa zis “ziarist” și două fete abrașe foc. Noi aveam o scroafă. Într-o zi de sărbătoare a ieșit scroafa pe poarta uitată deschisă de oarecine și, nu știu ce i-a venit, a intrat taman în biserică, la colivar. Iertare părinte, spun eu după consumarea episodului. De ce să te iert, domnule învățător? Săraca ființă a lui Dumnezeu a simțit că nu prea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am ațipit. Fusese o zi istovitoare. Nu știu cât am dormit în acea poziție incomodă. M-am trezit într-un târziu, dându-mi seama că nu mai am pe cine aștepta, că au plecat toți și m-au lăsat acolo, singură și uitată ca pe un câine de pripas. Auzeam câinii cum lătrau și o cucuvea pe acoperișul clădirii. Obișnuită cu luminile din oraș, întunericul mi se părea greu, iar liniștea era înfiorătoare. Îmi era frică și mă întrebam ce caut acolo. La
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte un strop de ploaie îndrăznește să se transforme în fulg de nea. Parcă aș fi suspendată între cer și pământ, pierdută, rătăcită, uitată. Privesc în jur. Unde sunt? Nu mai recunosc nimic. E o lume care își trăiește propria viață în care nu mai este loc și pentru mine. În aer plutește ceva! Deodată îmi vine gândul să fug, să renunț la tot
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ion Beldeanu - Cartea românească interzisă la Cernauți. Ana Dinescu - Liga Studenților cere să se intervină În sprijinul bucovinenilor. Mihai Vicol - Nici școala unde a Învățat Eminescu nu mai este În limba română. Marius Costin - Credulitatea În politică. Irina Donciu - România uitată? Pentru noi niciodată. Mihai Vicol - Românii din nordul Bucovinei și Tinutul Herța sunt mândri de originea lor. Privind Însă spre teritoriile românești ocupate de Ucraina, peste tot are loc un adânc proces de deznaționalizare. Biserica, Învățământul, cultura, publicistica, reprezentarea politică
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
fiind reprezentanți ai organizațiilor patriotice neguvernamentale, cadre din Învățământ, delegați din partea minorităților din țară și a românilor din statele vecine. Europa mileniului III va trebui să asigure tuturor naționalităților egalitate, dreptate, reciprocitate! CAPITOLUL XI 1999 Grupuri de români izolați și uitați Răspândirea grupurilor latinității orientale se suprapune fidel pe harta geografică a vechilor Traci. Popor antic, cunoscut documentar de pe la 18001500 Î. Hr. sau odată cu datarea epocii bronzului, tracii au fost poporul cel mai numeros de pe continentul european. Spre miază noapte ramuri
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
paginile sale cu colegi, rude, prieteni, vecini, locuri exotice Salcia, Midia, Bucegi, Ceahlău, cu câteva duzini de "ochi albaștri" care nu pot spune că sclipeau de inteligență. Un gust amar dintr-o perioadă pe care o credeam și o doream uitată. Noroc de faptul că în urma unui scandal politic, juridic și mediatic, în 2008, CNSAS-ului i se luase "ghilotina" ce-i permitea să dispună "cine are și cine nu are ochi albaștri cu diferite nuanțe" acest drept fiind atribuit, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și de atenționare și speranță că asemenea vremuri și fapte nu se vor mai repeta! Mi s-a propus de editură și am acceptat o nouă variantă de copertă și aceasta ilustrând, convingător, "vremuri și fapte" pe care le doresc uitate! "Libertatea este dreptul de a le spune oamenilor ceea ce nu vor să audă!" George Orwell CICLOP! Un ochi albastru pândește peste noi, iscoditor și rece, de năpârcă, țintind grumazul gârbov de nevoi gata oricând ca să ne sară-n cârcă! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
târâie, lentă, amintindu-mi de "ceasurile care curg" al lui Dali, sugerându-mi un pământ întreg, înmuiat, vâscos, ca o picătură uriașă, căzând într-un hău, ca un bostan răscopt, bleg. * Pe o bancă (o știu acolo de mulți ani, uitată, înnegrită de vreme) țopăie două veverițe roșcate, fericite. Se spune că veverițele sunt singurele mamifere fără colesterol, dar asta nu are nici o legătură cu fericirea. * Leneșă, cade o frunză. Nu-i semn de toamnă, este o frunză uscată, bolnavă. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de mult maestrului. Cineva, nu știu cum, va trebui să găsească vreun caiet de poezii a lui Ion Bobu. Una, "Ciocârlia", a fost publicată în "lașul literar", dar sub semnătura celui care făcea "Poșta redacției". (A murit și el, și păcatele lui uitate sunt.) Cineva ar trebui să încerce totuși recuperarea poeziei lui Ion Bobu. A fost sufletul de poet cel mai autentic pe care l-am cunoscut. Enescu ghicise bine, dar prevestise greșit. * Văd că scrisoarea lui Victor începe să primească răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mi-am amintit că, uneori, prostia devine perfectă.) "Nu este permisă imprudența", repetă el. "Ba este permisă", m-am spus. Și, lăsându-l baltă, mulțumindu-i frumos, am plecat în căutarea imprudenței. * Am apucat-o, ca în studenție, pe străzi uitate, surprins că mai există încă pe aceste străzi, adormite într-o veche existență; pe străzi prăvălite spre Ciurchi, Țicău, Ciric, am întâlnit toamna în Piața Chirilă. Piețele de toamnă... ce tablou, ce peisaj... Mi-am amintit de o astfel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]