4,931 matches
-
puternic, "r"-ul meu de european din Est fiind amplificat și deformat în mod exagerat. Nu știu de ce m-a deranjat atât de mult această răutate tipic copilărească, inofensivă dar vizibilă și tranșantă ca o lamă de cuțit. Iarăși despre umilință, dar ambalată în forme mult mai sofisticate. Am mai avut ocazia să scriu în aceste pagini despre cât de greu este să obții o bursă, să-ți finanțezi niște studii de calitate munca brută în exces anulează orice efort intelectual
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Am încremenit când am văzut valoarea bursei propusă tinerilor talente medico-umaniste: 6000 de franci elvețieni pe lună, timp de trei ani de zile, plus diverse alte sume destinate "mobilității" academice. Repet, cred că a fost cea mai sofisicată formă de umilință pe care am simțit-o până atunci. Jean Cocteau, Arhivele Radiofonice France Culture. Înregistrare din 1959. Vocea ciudată, rugoasă, căutată a lui Jean Cocteau impresionează și duce oarecum cu gândul la cea a lui George Călinescu. "Notre époque souffre d
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îmi pregăteam doctoratul. Îl chinuie, aproape-l arde nostalgia Genevei și a Occidentului, în general. Îmi mărturisește deschis că-i lipsește chinuitoarea muncă prin restaurante sau datul cu aspiratorul prin imensele birouri goale ale companiilor multinaționale după ora 22.00. Umilință cotidiană de sclav modern, dar care i-a permis să cunoască, paradoxal, singura liberatate adevărată: libertatea spiritului, pe care nimeni nu o poate pune în lanțuri. Pare extrem de ciudat, dar în memoria sa și a clipelor minunate pe care le-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
noi și ne îndrumau lecturile. Așa l am descoperit pe Proust. Ne aduceau albume de artă, discuri și așa mai departe. Steaua galbenă. Am purtat-o în piept cu toții, fără excepție. Era o foarte ciudată senzație de stigmatizare, amestecată cu umilință, cu teamă, cu milă de tine însuți, dar și cu un fel de orgoliu à rebours. Pe stra dă, oamenii, care bineînțeles că ne cunoșteau, ne pri veau foarte mulți cu compasiune, mulți însă cu scârbă și dispreț. „Marius Ralian
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
alb și negru. Cu excepția finalului, când Yoel decide să lucreze ca infirmier voluntar într-un spital. E singurul lucru clar. A.R. Pe mine tocmai acest final m-a derutat. I-am găsit o tentă dostoievskian-creștină; nevoia de răscumpărare prin umilință, prin autoflagelare, prin jertfa de sine. Desfășurarea romanului nu m-a pregătit pentru un asemenea final. Nu am înțeles voluptatea pe care o simte Yoel în umilință. A.O. Dumneata îl consideri un final cu tentă creștină, și eu îl
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
m-a derutat. I-am găsit o tentă dostoievskian-creștină; nevoia de răscumpărare prin umilință, prin autoflagelare, prin jertfa de sine. Desfășurarea romanului nu m-a pregătit pentru un asemenea final. Nu am înțeles voluptatea pe care o simte Yoel în umilință. A.O. Dumneata îl consideri un final cu tentă creștină, și eu îl consider cu tentă iudaică. Dumneata vezi o autopedepsire, și eu văd o activitate necesară. Munca lui în spital e o realizare a faptului că în viață trebuie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
eu îl consider cu tentă iudaică. Dumneata vezi o autopedepsire, și eu văd o activitate necesară. Munca lui în spital e o realizare a faptului că în viață trebuie să faci ceva util. A.R. Dar de ce atâta voluptate a umilinței? A.O. Pentru că ani la rând a fost arogant. Pentru că ani la rând a fost implicat în activități care l-au distras de la realitățile vieții. Pentru prima dată e fericit pentru că se simte util, necesar. Acum se simte mai aproape de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu mintea și brațele noastre, e cazul ca o dată, măcar o dată, să ne bucurăm că una nu ne aparține sau nu ne va aparține, dacă o fi și o fi când o fi. Să nu ratăm niciodată asemenea clipe de umilință și modestie. Sunt atât de rare... Dar australienii merg mai departe decât Oot și susțin că masele astea de hidrogen se vor ciocni de Calea Lactee pentru că însăși calea aceea le atrage, le aspiră spre ea, cu o forță drăcească. Asta
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vor dovedi mai importanți pentru progres decât supraviețuitorii? 15: Ziua marei crize, vineri, iahtul este de-a lungul Portugaliei - Crowhurst își dă seama că nu va ajunge niciodată în Pacific: „Mă torturează conștiința crescândă că nu voi reuși să înfrunt umilința nereușitei și dezastrul financiar. Trebuie să mă hotărăsc dacă renunț. Ce hotărâre înfricoșătoare, să cedez în această fază! Dar i-am promis Clarei să nu risc peste puterile omenești. Dacă mă avânt în zona vânturilor din Oceanul Indian, am 50% șanse
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fluturi? - Pentru că e frumos..., răspunde Jagger, îmbrăcat în alb. Apoi cântă orchestrele The Family, The Battered Ornaments; 12 arestări, 5 inculpări, 400 de leșinuri din cauza căldurii, 12 internări la spital. „L-am ucis fiindcă mă chinuia. Nu mai puteam suporta umilințele la care mă supunea...” declară în fața tribunalului Jacqueline Bergos, 27 de ani, mamă a doi copii, acuzată de împușcarea soțului, Pierre, în noaptea de 24 august 1968. „Am luat pușca de vânătoare cumpărată cu câteva zile înainte. Fiindcă mă amenințase
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
electrice și lipsa totală a căldurii în iernile de pomină când termometrele înregistrau temperaturi sub - 17 grade Celsius? Sau cozile de sacoșe de la lapte și iaurt sau capacele de butelii numerotate și înșiruite cu zile înainte? În paralel cu aceste umilințe cotidiene, scribii rușinii se afundau în mocirla laudelor nefondate. Oare chiar erau orbi la aceste realități, oare li se punea pistolul la tâmplă ca să laude Conducătorul și partidul în acele vremuri de restriște? Putem răspunde că nu. Ei o făceau
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să ne adunăm gândurile și puterile de creație, să săvârșim și noi cotitura trebuincioasă spre a oglindi cât mai credincios cotitura săvârșită de temerarii care au avut de lepădat 20 de secole de prejudecăți, înainte de a-și schimba obiala și umilința pe vestmânt nou și pe demnitate! Trebuie să aducem în viața scriitorului o primăvară asemenea primăverii din viața colectiviștilor, ca această primăvară a firii, care întinde lumină nouă peste țărmurile Pontului Euxin. Mereu avem a învăța de la mulțimile care ne
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
-ți mai spun nimic ponoare, lanuri unde pâinea coace, glasul tânăr de tractoare, bătrâneștile cerdace? Nu-ți tresare oare-n sânge, cu acorduri lungi și vii, coarda dorului ce plânge sub arcuș de pribegii? Ai lăsat țara desculță, înglodată-n umilință, cu pestelcă sărăcuță și c-o singură catrință, o găsești împodobită cu avuturi și odoare ca-ntr o neînchipuită, mândră zi de sărbătoare.“ („Chemare“, Glasul Patriei, 10 decembrie 1957) PETRESCU Gh., prof. dr. „UN MOMENT de largă referință în întregul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
demografice a avut ca rezultat o adevărată paranoia, a cărei victime erau femeile gravide ori cele bănuite că erau gravide. Supravegheate, arestate, condamnate la închisoare sau ucise în urma unor avorturi clandestine, ele deveneau cobaii unui experiment demografic și subiectul unor umilințe teribile. Deși s-au făcut diverse estimări, nu se va putea ști niciodată cu certitudine câte femei au murit în urma decretelor amintite aici. În volumul de față, am invitat să răspundă provocării noastre persoane de diferite vârste, de la cele pentru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
afla pe fețele lor! Pentru că ne-au râs în nas, am lăsat prăjiturile pe masă și ne-am dus în căminul fetelor, ne-am instalat în holul de jos și-am început să jucăm cărți, să vorbim, să clocotim de umilință (erau straturi de umilință pe care prăjitura aceea le adusese la mal) și neputință și să așteptăm (nu era nimănui prea clar ce). A venit destul de repede nu un administrator, nu un prorector, nu un tovarăș de la ASCR, ci, intrând
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Pentru că ne-au râs în nas, am lăsat prăjiturile pe masă și ne-am dus în căminul fetelor, ne-am instalat în holul de jos și-am început să jucăm cărți, să vorbim, să clocotim de umilință (erau straturi de umilință pe care prăjitura aceea le adusese la mal) și neputință și să așteptăm (nu era nimănui prea clar ce). A venit destul de repede nu un administrator, nu un prorector, nu un tovarăș de la ASCR, ci, intrând șovăielnic, într-o misiune
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
s-a părut întotdeauna foarte complicat, toate „gradele“ pe care le întâlneai pe stradă. Ceea ce era insuportabil. Și-așa trebuia să-l pun pe cap, dar să le mai și salut pe toate proastele alea... asta întrecea capacitatea mea de umilință. Dacă nu-l aveai pe cap, nu trebuia, că ar fi fost un gest în bătaie de joc (dar s-ar putea să țin eu minte aiureli, că e prea de tot faza asta). Așa că, evident, nu-l puneam, ci
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
într-o frază ironică, un pui de vrabie moare cu totul altfel, mult mai crunt, decît în Brătescu-Voineștiț Firește, cel mai mare sadism, devenit masochism curat, e îndreptat spre sine însuși : se descriu cu mare volup tate tot felul de umilințe suferite în fața celor apro piați, se citează poezii scrise de Daniel în liceu, absolut penibile. Ultima povestire din carte, anexa ei, numită „O călărire în zori“, ar merita o discuție mult mai lungă. Niciodată n-am putut crede cu ade
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
eu moale. Nenorocirea era că nu mai puteam face dragoste, fiindcă îi venise ciclul. Așa credea ea, dar de fapt sîngele nu era al ei, ci al meu. Eu m-am bucurat însă că nu trebuie să mai sufăr o umilință în plus, să-i spun că mie tocmai mi se rupsese ața, și am lăsat-o să creadă chestia cu ciclul. Tot nu puteam să mai facem, ce importanță avea care era motivul ? Pînă la urmă, faza penibilă a trecut
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe Petre Carp. Că Iașul lui Eugen Herovanu e, sub unele aspecte, "un oraș nefericit", că în timp acesta a avut o "soartă vitregă", cauzele aparțin istoriei. Contemplatorul obiectiv înregistrează ca un sociolog contrastele, dezvăluind obiectiv, sub titlul Orgoliu de umilință, atitudini psihice antinomice. Constant triumfă ambientul spiritual exercitând o forță magnetică: "Nici un alt oraș nu se încorporează mai mult și mai strâns în trecutul existențelor noastre individuale ca acesta. În nici unul, trecutul lui nu se amestecă mai mult cu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lucruri ciudate m-au făcut să învăț a cerceta și pătrunde înțelesul celor neînțelese, am meditat asupra hotărârei pronunțate de conferința profesorilor mei și am încercat să descopăr principiul pedagogic pe care l-a pus în valoare. Spre marea mea umilință, nu l-am descoperit încă. În școală n-am fost un elev model. Trebuie să recunosc chiar c-am fost un elev mediocru. Nu pentru că studiul mi-ar fi provocat cea mai mică repulziune sau pentru cine știe ce alt caz de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de diminuare, de insuficiență și subiectiv de nemulțumire; căci oricât am reuși să ne punem la unison cu Apusul, mia de ani de izolare, de întuneric, de cotropiri, de nesiguranță, ca și mai târziu secolii de lupte, de împilare, de umilințe, de corupțiune, de decădere, n-au trecut fără a fi lăsat, cine știe pentru cât timp încă, urme și pliuri în sufletele noastre. Așadar, cultura noastră e străină: produs al influențelor de din afară (care au pus în valoare impulziunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
rivale care ar fi decis dimpotrivă pierderea acestui oraș. Așa numai s-ar explica straniile urcări și coborâri care s-au produs în cursul existenței fostei capitale, impresionanta alternanță între prosperitate și mizerie, între strălucire și decadență, între glorie și umilință care a determinat capricioasa curbă a existenței sale. Toate câte le-am spus despre ceea ce Iașul are mai de preț, mai bun și mai nobil în trecutul lui, s-ar datori astfel geniului bun care-l ocrotește. Toate piedicile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în trecutul lui, s-ar datori astfel geniului bun care-l ocrotește. Toate piedicile pe care le-a întâmpinat orașul acesta în dezvoltarea sa, tot ce a fost pentru el cauză de întârziere, de discontinuitate, de decadență, de suferință, de umilință, n-a putut deci fi decât opera geniului său rău. Cine va triumfa până la urmă, în lupta aceasta? Geniul bun? Geniul rău? E mult de când supremația o are acesta din urmă. Întrebarea e: până când? Pentru totdeauna, poate... Să fie oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
unic, de sigur. Cine-și închipuie însă că în fața lui (sau a altuia la fel) ar fi în drept să repete cuvintele pe care poetul latin le pune în gura lui Eneea "ab uno disce omnes", se înșeală. Orgoliu de umilință Li se mai impută un lucru ieșenilor. Li se impută că sunt prezumțioși și orgolioși; că, obsedați de trecutul orașului lor, ei cred în virtuți pe care, dacă le-au avut vreodată, astăzi nu le mai au. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]