8,137 matches
-
poartă în felul ăsta. A fost educat în Franța. Nu-i place ca ringul de dans să fie presărat cu pudră pentru a-l proteja pe Mao, ca să nu alunece când se mișcă, însă nu se plânge niciodată. Eu, una, urăsc pardoseala dată cu pudră, dar lui Mao și celorlalți le place la nebunie. Premierul Zhou este un dansator excelent, și cu toate astea se forțează să respire praful produs de pudră. Îl venerează pe Mao. Crede cu sinceritate că mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
redeschidă inima pentru mine. N-am putut uita nicicând poemul pe care i l-a trimis lui Fairlynn și cât de mult m-a durut asta. Îl pot ierta pentru virgine. Da, i-am purtat pică, dar nu l-am urât niciodată. Chiar și în cele mai proaste momente ale mele, nu am dorit niciodată ca el să fie răsturnat. Dumnezeu face întorsături stranii de situație. Iată-l acum pe el ajuns în fața mea, ca să fie ajutat. Nu am fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fi împreună. Hai să facem o plimbare în Palatul de Vară, zice el deodată, și se ridică. Ea îl urmează fără o vorbă. Bagă de seamă că el poartă o pereche de pantofi noi din piele. Își amintește că el urăște pantofii noi. Îl întreabă dacă nu vrea să se schimbe în niște sandale din bumbac. Nu mă bat, îi explic el. Micul Dragon mi i-a lărgit. Sala Pinilor a fost cândva o curte mare cu copaci seculari. Pe laturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Peste o jumătate de oră, gărzile sosesc cu lăzi de pocnitori. Încep să răsune zgomote ca de gloanțe. Artificiile acoperă cerul. Pocnitorile sar în sus și-n jos și dintr-o parte într-alta. Râd până-mi dau lacrimile. Îl urăsc pe Mao. Mă urăsc pe mine însămi pentru că pășesc pe această cale. Când șeful pazei Palatului Poporului vine și încearcă să mă oprească, arunc în el cu un „dragon de pământ”. Pocnitorile se deschid ca niște frânghii fermecate, încolăcindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oră, gărzile sosesc cu lăzi de pocnitori. Încep să răsune zgomote ca de gloanțe. Artificiile acoperă cerul. Pocnitorile sar în sus și-n jos și dintr-o parte într-alta. Râd până-mi dau lacrimile. Îl urăsc pe Mao. Mă urăsc pe mine însămi pentru că pășesc pe această cale. Când șeful pazei Palatului Poporului vine și încearcă să mă oprească, arunc în el cu un „dragon de pământ”. Pocnitorile se deschid ca niște frânghii fermecate, încolăcindu-l și lăsându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spate, dupè ce totul a fost aranjat și m-am asigurat cè vârful bradului nu se va rupe chiar dacè stètea puțin îndoit, presându-se în lunetă din spate a mașinii, mulțumindu-i tatèlui lui Ilarie pentru brad, ne-am urât reciproc sèrbètori fericite, Sèrbètori fericite, domnu’ Matei! Și sè vè dea Dumnezeu bine! Când am urcat în mașinè, mirosul puternic și proaspèt de brad, de rèșinè și de munte inițiase în interiorul mașinii mele un fel de rarefiere bruscè a aerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe mine să mai trec Încă o dată prin această oroare. Deși este doar o școlăriță neatentă, ea știe cine e vinovatul, Îl așteaptă să treacă, Înghesuită Într-un colț de trotuar, Înconjurată de fețele nemișcate, păzită de armele automate, Îl urăște, Îl așteaptă să treacă. Pe ea se urăște, nodul de emoție care Îi urcă În gât doar pentru că aerul trepidează de urale, ovații și asfaltul trepidează sub roțile grele, acumacumacumacumacumacum, uite-l! În mașina decapotabilă, În picioare, El salută, nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
această oroare. Deși este doar o școlăriță neatentă, ea știe cine e vinovatul, Îl așteaptă să treacă, Înghesuită Într-un colț de trotuar, Înconjurată de fețele nemișcate, păzită de armele automate, Îl urăște, Îl așteaptă să treacă. Pe ea se urăște, nodul de emoție care Îi urcă În gât doar pentru că aerul trepidează de urale, ovații și asfaltul trepidează sub roțile grele, acumacumacumacumacumacum, uite-l! În mașina decapotabilă, În picioare, El salută, nemișcat, cu brațul Întins. Chipul Lui mic, scofâlcit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
plece, că n-o să se mai Întoarcă! Sunteți frați, nu vă mai certați ca niște câini, du-te după el, Împăcați-vă! Poate doar ca să scapi de țipetele mamei ai coborât În goană scara după Walter, care trântise ușa? Vă urăsc pe toate, vă urăsc, striga Walter, tropăind pe scări, și așa, tot Într-o goană a dus-o până la trenul plin de Hitlerjugend, care cântau Heidemarie. Și tu, ascunsă după panourile Înalte cu portretul Führerului și steagurile cu cruci Încârligate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se mai Întoarcă! Sunteți frați, nu vă mai certați ca niște câini, du-te după el, Împăcați-vă! Poate doar ca să scapi de țipetele mamei ai coborât În goană scara după Walter, care trântise ușa? Vă urăsc pe toate, vă urăsc, striga Walter, tropăind pe scări, și așa, tot Într-o goană a dus-o până la trenul plin de Hitlerjugend, care cântau Heidemarie. Și tu, ascunsă după panourile Înalte cu portretul Führerului și steagurile cu cruci Încârligate, scâncind: — Walter, Întoarce-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o gazdă perfectă, s-a adresat invitaților săi. „Dar de ce atâta tristețe, iubiții mei? Doar ați venit aici ca să uitați de tristețea vremurilor în care trăim și de întâmplările amare la care asistăm neputincioși.” După care și-a ridicat cupa, urându-le tuturor sănătate și viață lungă, apoi s-a uitat în sus, spre cafasuri, făcându-le semn muzicanților să-și reia muzica întreruptă. Furat de amintiri, Ledoulx se ridică, ținându-și paharul ca pe o imaginară cupă, în încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
putem merge pe jos, avem bagaje multe și noi suntem mititei. Cărăm lucrurile În gară. Mai degrabă le târâm, pe pietriș, câte unu, câte unu. Oameni ciudați se uită ciudat la noi: cum cărăm bagajele. Facem zgomot, facem praf, e urât să târâi așa, ca furnica, de-a-ndăratelea, un geamantan - dar dacă-s mititel și nu-l pot ridica... Când am să mă fac mare, am să-l ridic și-am să-l pun pe umăr! Zece geamantane, nu unu! Oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
alune și cel cu căruciorul de băuturi reci. Astfel, profitau cât puteau de timpul lor și erau mulțumiți. În jurul copacului lui Sampath, aerul părea întins la maximum, înfășurat iar și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul acelor de ceasornic, conform ordinelor domnului Chawla, pentru a-i avertiza asupra oricărui incident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Susan și a strâns-o cu afecțiune. —Bună, dovlecel. Te-ai simțit bine? Femeia a îngenuncheat în fața copilei și a început să-i descheie trenciul micuț și roz. — Da, ulțumesc. Numai că mămica lui Gemma mi-a dat morcovi. Eu urăsc morcovii. Sper că n-ai și spus că-i urăști, a remarcat Susan cu blândețe. Îți aduci aminte ce ți-am explicat despre bunele maniere? Ele o să te ducă departe în viață. Dar eu nu vreau să merg departe. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai simțit bine? Femeia a îngenuncheat în fața copilei și a început să-i descheie trenciul micuț și roz. — Da, ulțumesc. Numai că mămica lui Gemma mi-a dat morcovi. Eu urăsc morcovii. Sper că n-ai și spus că-i urăști, a remarcat Susan cu blândețe. Îți aduci aminte ce ți-am explicat despre bunele maniere? Ele o să te ducă departe în viață. Dar eu nu vreau să merg departe. Eu vreau să stau aici. La cinci ani, Milly se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ei. — Poftim? a întrebat el lejer iritat. —Ai... ăăă... te-ai tuns. — Da, i-a răspuns el înțepat, scoțându-și haina de la costum și așezând-o pe spătarul unuia dintre scaune. Ai nota zece pentru spiritul de observație. Julia a urât tunsoarea din secunda în care a văzut-o. Era mult prea scurtă și evident inegală. Deasupra urechii drepte se ițea un smoc îmbelșugat de păr, în vreme ce urechea stângă nu se lovea de nici un obstacol pilos. La început, Julia nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
De ce nu te duci să te speli? Cina e gata în zece minute. James și-a cufundat fața în fanta mătăsoasă a gâtului Juliei și a inhalat profund. —Doamne, îți ador parfumul. Nu mă satur de tine. Ești drogul meu. Urăsc momentele când ne certăm. Și eu le urăsc, dragul meu. Julia l-a sărutat cu tandrețe pe frunte și s-a ridicat. Cum am mai zis: hai s-o lăsăm baltă. Mâncăm și, după aceea, la desert, am ceva bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e gata în zece minute. James și-a cufundat fața în fanta mătăsoasă a gâtului Juliei și a inhalat profund. —Doamne, îți ador parfumul. Nu mă satur de tine. Ești drogul meu. Urăsc momentele când ne certăm. Și eu le urăsc, dragul meu. Julia l-a sărutat cu tandrețe pe frunte și s-a ridicat. Cum am mai zis: hai s-o lăsăm baltă. Mâncăm și, după aceea, la desert, am ceva bun pentru tine, a adăugat ea trăgând cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
părul lui Susan se afla invariabil în cea de-a doua stare, deoarece îngrijirea lui nu era pe lista de priorități a femeii. Pur și simplu, Susan nu avea timp să se ocupe de el, așa că se mulțumea să-l urască. Așa cum își ura și umerii, care erau construiți pentru viteză, dar nu și pentru bluzițele decoltate de vară, în care toate celelalte femei arătau senzațional. O singură dată purtase și ea o bluză la modă, ceva în stil țigănesc, căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și nici în următorul an de zile. Ți-a dat și vreun motiv? — Mi-a zis că el crede că încă un copil ar face-o pe Milly să sufere. —Prostii! a izbucnit Fiona. Se poate ca Jake să ne urască pe mine și pe David, dar cu Jessica n-a avut niciodată nici o problemă. —Exact. Susan n-a avut intenția să pară înverșunată, dar nu s-a putut abține. Încă nu-și revenise în urma circului cu Nick. E limpede c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se miște și se lupta să rămână în viață. Nu-mi pasă ce se spune. Mamele nu pleacă în excursii extenuante sau în călătorii cu bicicleta decât dacă încearcă să scape de nefericirea de-acasă sau ca să se regăsească... Doamne, urăsc expresia asta, a adăugat Nick cu amărăciune. Fiona a continuat să tacă, reamintindu-și detaliile discuției pe care o purtase cu doar câteva minute înainte de accident. Era clar că Nick își dăduse seama și singur că Susan avea rezerve în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am spus lui Luca decât ceea ce simțeam deja de multă vreme... că niciodată n-o să reușim să ne descotorosim de spectrul Sofiei, că eu n-o să pot niciodată să am o relație normală cu băieții lui fiindcă mama lor mă urăște și că asta ar însemna că întotdeauna o să existe o imensă parte din existența lui din care eu o să fiu exclusă. I-am spus că, din acest motiv, mariajul nostru practic nu poate să mai meargă înainte. Și el ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un vecin mi-a explicat ce mi se întâmplase și mi-a povestit ceea ce îi istorisise tatăl său. Și grăi așa: «Alah e mare! Lăudat fie Alah! Se face că acum mulți ani, două familii puternice, Zayed și Atman, se urau cu atâta înverșunare, iar sângele unora și altora se vărsase de-atâtea ori, încât și-ar fi putut vopsi în roșu nu numai veșmintele, ci și toate animalele, până la moarte. Și cum ultimul care murise era un tânăr din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tu, nu departe de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, se afla o jaima a familiei Zayed, dar toți bărbații muriseră și acolo nu mai locuiau decât o mamă cu fiul ei, în bună pace, căci până și în familiile ce se urăsc de moarte, să ataci o femeie este socotit un lucru josnic. Dar iată că într-o noapte apărură dușmanii lor și, după ce o legară de mâini pe biata mamă, care gemea și plângea, îi luară copilul, cu gândul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oferise găzduire ar fi fost fiii lui preferați, iar el, Mubarrak-ben-Sad, i-ar fi ucis. Dar Gacel nu era stăpânit de o ură adevărată. Gacel încerca doar să facă dreptate, și nu i s-ar fi părut nobil să-l urască pe targuí pentru că se limitase să-și facă munca, oricât de greșită și nedemnă de respect ar fi fost această muncă. în plus, Gacel știa că ura, ca și tulburarea, teama, iubirea, sau orice alt sentiment profund nu sunt tovarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]