4,793 matches
-
În schimb, Nawaf bătea ușor într-unul din obloanele de oțel. După o secundă sau două, acesta începu să se ridice, acționat parcă de un mecanism electric. Înăuntru străluceau lumini fluorescente, dezvăluind ceea ce părea a fi un magazin de suvenire: vitrine mari de sticlă și, în spatele lor, o grămadă de fleacuri. Haide, haide. Niște ceai? Mahmud încuviință din cap în timp ce studia marfa. Cadrane de ceas pe fâșii de lemn fin lustruite; borcane cu nisip colorat și sticle cu apă „Garantat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
va spune prietenului său Iehuda, un numismat împătimit, să nu mai fie atât de fricos și să facă un drum până aici. Se îndrepta spre ieșire când zări un magazin de care aproape uitase. Ca și celelalte, nu avea o vitrină, ci doar grămezi de marfă așezate afară, care se prelungeau până înăuntru. Să intri însemna să stai pe porțiunea îngustă de podea care nu era acoperită cu marfă, un canion cu bunuri pe ambele părți. La nivelul ochilor și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aproape sperând să nu găsească nimic demn de văzut, ca să se poată întoarce mai repede la programul lui. Bună ziua, profesore. Ce plăcere să te revăd. Era proprietarul, Afif Aweida, ieșind din spatele tejghelei bijutierului, care se afla în partea opusă, o vitrină de sticlă în care se găsea o colecție de inele și brățări așezate pe perne de catifea. Îi întinse mâna. — Ce memorie impresionantă ai, Afif. Mă bucur să te văd. —Cu ce îți pot fi de folos? — Eram doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se găsea o colecție de inele și brățări așezate pe perne de catifea. Îi întinse mâna. — Ce memorie impresionantă ai, Afif. Mă bucur să te văd. —Cu ce îți pot fi de folos? — Eram doar în trecere. Mă uitam prin vitrine. Afif îi făcu semn lui Guttman să-l urmeze prin magazin și să urce câteva trepte până în biroul lui privat. Israelianul se uită în jur, atenția fiindu-i atrasă de calculatorul mare, voluminos, așezat alături de imprimantă și de stratul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-l văzu arătând spre ea. După o clipă, dintr-o cameră dosnică, un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat într-un pulover cu guler în formă de V și cu ochelari cu rame închise la culoare își făcu apariția în spatele unei vitrine pline cu bijuterii de aur și de argint. Lui Maggie i se păru că îl recunoaște. Văzuse mulți bărbați ca el în Africa, bine îmbrăcați, de vârstă mijlocie, încercând să păstreze sau să sugereze standardele vestice, ca și cum ar fi sfidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
niște dureri de oase... ARTUR: Să vă fac un masaj? GUFI: Dacă vreți? (ARTUR începe.) Aici... la cervicale... Uneori nici nu pot să întorc gâtul... Parcă sunt lup... (Icnește de plăcere.) Ce mână moale aveți! ARTUR: Am fost decorator de vitrine. GUFI: Și eu... am fost vânzător la aprozar... ARTUR: Ce gât fin aveți... GUFI: Gâtul, domnule, trebuie întotdeauna îngrijit cu atenție... ARTUR: Și eu mi-am dat seama... GUFI: Da? ARTUR: Dar era prea târziu... GUFI: Nu-i nimic. Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
silă... CĂLĂUL: Și mie. Nu merită să moară. GARDIANUL: Să-i dăm un picior în fund și să-l lăsăm aici. COLONELUL: A adormit. CĂLĂUL: N-ar fi învățat niciodată să moară... E un escroc. GUFI: Ă fost decorator de vitrine... COLONELUL: Să-l dăm afară-n brânci! Să-l gonim cu pietre! GUFI: Credeți c-o să vrea să plece? GARDIANUL: Ia te uită! Nu n-am gândit la asta! GUFI: Osândiții ăștia au ajuns într-un hal... Nu mai vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care, căpătând mașinuța dorită, n-o ia din prima la smotocit: mai Întâi o admiră de la distanță, o așază pe masă, pe scaun, pe podea și sub ochii maică-sii, bucurându-se de existența ei, de faptul că a părăsit vitrina, poposindu-i, În sfârșit, În brațe. Îmi prelungisem așteptarea, inclusiv Încercând să-mi imaginez ce revelații voi afla Între acele coperte din piele, foarte dichisite, Închizându-se ca un fel de casetă prevăzută cu o mică Încuietoare-sigiliu. Venirea Evelinei Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
logica mă prevenea că ar putea fi Încă temutele rămășițe ale lumii dilatate a delirului. Obiectul se dovedi a fi un uriaș creion Faber poligonal, lung de un metru și jumătate și corespunzător de gros. Fusese expus ca reclamă În vitrina magazinului și ea presupusese că mi-l doream, așa cum Îmi doream orice obiect care nu era de vânzare. Patronul magazinului s-a văzut obligat să sune un agent al firmei, un anume „doctor“ Libner (de parcă tranzacția ar fi avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe fiecare. Într-o tăcere Încordată, neîndrăznind să lovească, Îi Întinsese plasa lui Herr Rogge, care o luă pe orbecăite, cu ochii ațintiți asupra superbului fluture. Peste un sfert de secol am moștenit acel specimen și l-am expus În vitrina mea. Un amănunt Înduioșător: aripile au „sărit“ pentru că a fost desprins din cadrul lui prea devreme, cu prea multă nerăbdare. Într-o vilă pe care am Închiriat-o În vara anului 1904, Împreună cu familia unchiului meu Ivan de Peterson, pe țărmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
maiestuoasa Mademoiselle și victoriosul Serghei, cu fața mânjită de lacrimi, căci tocmai ne luaserăm la harță. Îi atrag din când În când câteva picioare, sub acoperământul comun, până ce Mademoiselle Îmi spune cu un glas aspru să mă potolesc. Alunecăm pe lângă vitrina bijuteriei Fabergé, ale cărei monstruozități minerale, troici cu pietre prețioase cocoțate pe ouă de struț din marmură și alte obiecte asemănătoare, foarte apreciate de familia imperială, erau pentru ai noștri simboluri ale unui lux țipător și grotesc. Bat clopotele, primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Își plănuia viitoarea gospodărie cu cea mai mare grijă și seriozitate. Din când În când impulsuri pripite Îi dezechilibrau bugetul. Observând Într-o zi o babă jegoasă căreia i se scurgeau ochii după o pălărie stacojie, cu pene, expusă În vitrina unei modiste, i-a cumpărat-o și abia a putut să scape apoi de femeie. Cu propriile lui achiziții era extrem de circumspect. Fratele meu și cu mine ascultam răbdători cum visa cu ochii deschiși, analizând În detaliu fiecare colțișor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lângă o farmacie, În colțul dintre Postdamerstrasse și Privatstrasse, pe o străduță acoperită cu frunze moarte, unde se afla pensiunea noastră, și ne-a Îndemnat să ținem secret, față de părinții, noștri prezența miresei lui la Berlin, În timp ce un manechin din vitrina farmaciei efectua mișcările bărbieritului și, tramvaiele treceau pe lângă noi și Începuse să ningă. 3 Acum putem aborda tema principală a acestui capitol. Cândva, pe parcursul iernii următoare, Lenski a născocit groaznica idee de a prezenta o dată la două duminici proiecții educative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Început brusc să alunece și să se prăvălească În Întuneric a atras un iubitor de artă curios și am luat-o la fugă. Ermitajul, Luvrul St. Petersburg-ului, ne oferea cotloane plăcute, mai ales Într-un anumit hol de la parter, printre vitrinele cu scarabei, din spatele sarcofagului lui Nana, Înaltul preot al lui Ptah. În Muzeul Rus al Împăratului Alexandru III, două săli (numerele 30 și 31, În colțul dinspre nord) care găzduiau tablourile respingător de academice ale lui Șișkin (Luminiș Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cărți), Iosif Vladimirovici Hessen, a avut generozitatea de a-mi Îngădui să-i umplu rubrica de poezie cu versurile mele necoapte. Nopțile albastre din Berlin, castanul Înflorit din colț, o inimă ușoară, sărăcia, dragostea, culoarea de mandarină a luminilor din vitrine aprinse prematur și un dor animalic dureros după mirosul Încă proaspăt al Rusiei - toate acestea erau versificate, copiate de mână pe curat și expediate la biroul redactorului-șef, unde miopul I.V. Își apropia de față noua poezie și după această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acest punct fix diagrama unui sector al Berlinului. Iată-mă Întorcându-mă acasă la ora cinci dimineața, de la maternitatea de lângă Bayerischer Platz, unde te dusesem cu două ore În urmă. Flori de primăvară Împodobeau portretele lui Hindenburg și Hitler În vitrina unui magazin care vindea rame și fotografii colorate. Grupuri stângiste de vrăbii țineau ședințe zgomotoase În lilieci și tei. Zorile limpezi despuiaseră complet o parte a străzii pustii. Pe cealaltă parte, casele erau Încă vinete de frig și diverse umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
M-a văzut și și-a dat seama imediat ce era cu mine. Mi-a făcut semn să mă duc la măsuța de lângă draperie. Ea servea doi țigani, măturători, care își luau micul dejun. Măturile mari, țepoase și le sprijiniseră de vitrina cu prăjituri. A venit Ana și s-a așezat în fața mea. A dat să-mi mângâie mâinile întinse pe masă. A renunțat și a oftat: — Ai ajuns, deci, și aici. Știam că o să vii într-o dimineață în halul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu alb pe obraji și pe gât și doar în jurul ochilor și al gurii cu alte culori, albastru sau roșu, de obicei. Nu intră în discuție cu nimeni, vorbește întruna, amestecând cuvinte, trecând cu pași rari, înceți, oprindu-se în fața vitrinelor, contemplându-se, strigându-i chipului oglindit, râzându-i sau, dimpotrivă, izbucnind în lacrimi. Poate sta îndelungi clipe în fața câte unei vitrine studiindu-se în apa sticlei cu o curiozitate nedisimulată, asemeni unui animal primordial care, parcă atunci desprins din cețurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
obicei. Nu intră în discuție cu nimeni, vorbește întruna, amestecând cuvinte, trecând cu pași rari, înceți, oprindu-se în fața vitrinelor, contemplându-se, strigându-i chipului oglindit, râzându-i sau, dimpotrivă, izbucnind în lacrimi. Poate sta îndelungi clipe în fața câte unei vitrine studiindu-se în apa sticlei cu o curiozitate nedisimulată, asemeni unui animal primordial care, parcă atunci desprins din cețurile facerii, și-ar contempla făptura, chipul și, mai ales, lumina aceea miraculoasă venind din deschizătura ochilor. M-am oprit adeseori lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
miraculoasă venind din deschizătura ochilor. M-am oprit adeseori lângă Teodora. Am stat de multe ori lângă ea, când o întâlneam în drumurile mele pierdută în astfel de reverii. Țintuit lângă Teodora, în spatele ei, priveam peste umărul ei în aceeași vitrină, căutând aceeași lumină venind din depărtarea unor ochi înstrăinați în sticla vineție, așa cum dintr-un timp de gheață, uneori, te privesc ochii tăi de demult, tăcuți, nedumeriți, triști, poate, întrebându-te muți doar dacă într-adevăr simți cum coborârea începută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
difuză, un scâncet mai mult după timpul acela risipit în care și eu, și ea, și toți prietenii noștri ne pierdeam ca într-o plutire. Mă uitam peste umerii Teodorei, în acele dimineți când o întâlneam proptită în fața câte unei vitrine, cu nădejdea, credința chiar, că, privind și eu odată cu ea în acel punct tulbure din luciul sticlei, voi vedea cu ochii ei, voi zări odată cu ea ceea ce simțeam în mod neclar că ei îi era arătat. Erau dimineți când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zâmbea înduioșată. „Mocofanu e acolo. Stă și mă așteaptă. Dar nu vreau să intru. Nu a sosit timpul să-l prind. Dar vreau să știe că l-am zărit.“ Trăgea un scuipat scurt, măiestrit aruncat peste umăr direct în centrul vitrinei. Apoi începea să cânte tărăgănat ceva pe franțuzește, izbucnea în râs și sfârșea cerându-mi un pachet de țigări, „să am și de-o fi să mă calce tramvaiu’“, se veselea ea. Și azi-dimineață am văzut-o, râcâind un afiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
începea să cânte tărăgănat ceva pe franțuzește, izbucnea în râs și sfârșea cerându-mi un pachet de țigări, „să am și de-o fi să mă calce tramvaiu’“, se veselea ea. Și azi-dimineață am văzut-o, râcâind un afiș de pe vitrina fostei cofetării. Zdrențele de hârtie le fărâmița și apoi, grijulie, le arunca într-un coș de gunoi. Așa cum n-aveam chef atunci să scriu despre ei, nici acum nu simt vreo atracție. Îi văd doar, știu că sunt și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neveste legalizate, două care a fost fete mari și a TREIA a trăit 10 (zece) luni cu SOȚUL Satisface TOATE comenzile Firma o mai păstra atârnată pe un perete, deasupra bancului de tâmplărie, și putea fi văzută din stradă, prin vitrina largă a atelierului. Era unul din locurile mele preferate pe drumul de întoarcere de la școală. În acele zile premergătoare plecării, panul avea de lucru din plin la lăzile în care aveau să fie încărcate lucrurile celor ce porneau în marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în numele partidului, ca pe tine. — Eu dădeam examen cu el. — Și eu n-o să dau? Nu mai dai, că-l trimite lector în Olanda. Atunci l-am înjurat cu tot năduful. Lia s-a oprit, m-a împins spre o vitrină (era chiar de la „Tic-Tac“) și a izbucnit în râs. — Uită-te să vezi ce față de bou ai! Îți place? Ești curajos? Ce naiba ești? Dincolo, în local, la o masă lângă fereastră, un domn uscățiv, osos, cu o față de tuberculos, pământie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]