37,159 matches
-
1799, Observații de limbă românească. Scrie, printre altele, Paul Iorgovici în această lucrare deschizătoare de drumuri, cu referire la ,libera voință": , Tot insul e slobod a gîndi de fiece lucru după cum se pricepe". De la această formă cvasi-primitivă de ,libertate a voinței", conceptul și, mai ales, formele de manifestare a libertății se diversifică. Oamenii încep să gîndească alternative, ei își spun tot mai hotărît punctul de vedere, pro sau contra, își exprimă îndoielile, se dezvoltă spiritul critic, libertatea de expresie este tot
Istoria ideii de libertate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10939_a_12264]
-
vreme, n-ar vorbi, că și-a cheltuit atîtea eforturi. E vorba, în fond, de-a opune cheltuielilor care se fac pentru a asigura material o omenire cu pe zi ce trece mai multe nevoi, alte resurse care costă doar voința de-a rîndui lucrurile care se știu, dar nu se așază cap la cap. Să le privești, cîndva, puse laolaltă e-un leac de rău și de singurătate. Este ceea ce Basarab Nicolescu și Michel Camus încearcă, prin simpla întîmplare că
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
de a redescoperi structuri preexistente în depozitul nostru de imagini și de umbre imemorial sedimentate. Însă orice suspiciune de cădere în retorică și de alunecare spre denotativ este instantaneu dezamorsată. Aceste noi structuri nu au nimic de-a face cu voința de identificare, cu psihologizarea sau cu vreo anume încercare de a sugera culoarea locală. Ele nu sînt decît agenți provocatori în viața autonomă a limbajului, a acelui limbaj care trebuie să-și afirme atît propriile energii, cît și să dezvăluie
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
cunoaștere critică" spre dogmatism, transformându-se dintr-o viziune asupra lumii într-o credință de nediscutat. Strânsă legătură pe care pozitivismul l-a instituit între istorie și rațiune a avut drept consecință o supraevaluare a elementului obiectiv și naturalist în raport cu voință individuală care este liberă și creativă. Reacția în fața acestui pozitivism intransigent a fost exaltarea a tot ceea ce refuză să se integreze într-o lege naturală; iraționalul împotriva rațiunii, voința împotriva naturii, acțiunea împotriva teoriei. Chiar și marxismul, în cadrul "forjei" pozitiviste
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
avut drept consecință o supraevaluare a elementului obiectiv și naturalist în raport cu voință individuală care este liberă și creativă. Reacția în fața acestui pozitivism intransigent a fost exaltarea a tot ceea ce refuză să se integreze într-o lege naturală; iraționalul împotriva rațiunii, voința împotriva naturii, acțiunea împotriva teoriei. Chiar și marxismul, în cadrul "forjei" pozitiviste, a devenit o "fizică socială" în grad de a produce, conform susținătorilor săi, previziuni punctuale asupra dezvoltărilor ulterioare. Specificitatea culturii italiene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și început
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
întâlnește cu Gentile, si anume stabilirea subiectivității moderne. Subiectivitatea pentru Gramsci nu a fost niciodata "o condiție" prealabilă a cunoașterii și a acțiunii ci, întotdeauna, o legătură între cunoaștere și practica, care se constituie și se exprimă sub forma unei voințe colective, adică, ca subiect care este îndreptat către transformarea lumii, iar în această activitivitate, exprimă categoric dimensiunea în care ea se regăsește pe deplin; adică cea politică. Pe scurt, problema care a condus la apropierea de gândirea marxista devine în
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
legitimarea reprezentanților politici ai națiunii de către cetățeni, în baza unui vot acordat în baza unor programe și ideologii politice, cu un sistem bazat pe principiul subordonării de tip clientelar, în care aleșii erau legitimați de grupuri de putere ce organizau voința electoratului în funcție de interese de grup și nu în funcție de interese de nivel general. Analiza acestui fenomen deosebit de nociv pentru un regim democratic a avut ca scop să explice rezultatul politicii moderaților de a păstra cadrele legitimității în rândul unor cercuri restrânse
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
putea conduce societatea 3. Într-o formă sau alta, luminismul, liberalismul, socialismul au asumat ideea eului autodeterminat prin gândire, a subiectului capabil să-și cunoască rațional drepturile, obligațiile și interesele, pentru a ajunge toate trei la concluzia reprezentării politice a voinței individului ; votul universal consacră exemplar calitatea lui de agent moral reflexiv și dispunând de liberul arbitru. Criticii democrației moderne au insistat întotdeauna pe chestiunea morală, în sensul că au contestat premisa eului rațional că voința liberă și creator de drept
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
la concluzia reprezentării politice a voinței individului ; votul universal consacră exemplar calitatea lui de agent moral reflexiv și dispunând de liberul arbitru. Criticii democrației moderne au insistat întotdeauna pe chestiunea morală, în sensul că au contestat premisa eului rațional că voința liberă și creator de drept. În viziunea lor, etică individualismului optimist nu constituia decât o violentare livresca a naturii umane și o tentativă de uzurpare teoretică a suveranității. Pentru ei omul nu era nici eminamente rațional, nici liber să legifereze
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
tentativă de uzurpare teoretică a suveranității. Pentru ei omul nu era nici eminamente rațional, nici liber să legifereze împotriva firii; îl considerau fie supus erorii și păcatului (Joseph de Maistre), fie antrenat nu de gândire, ci de instinctul aristocratic al voinței de putere (Friedrich Nietzsche). Apreciau, prin urmare, că singura atitudine justificată era subordonarea individului față de autoritatea legitimă a monarhiei de drept divin, sau in a doua ipoteza - față de ordinea rangurilor că lege a vieții. Indiferent dacă argumentația se plasa în
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Carl Schmitt asupra politicului, înțeles că actualizare la intensitate maximă a sentimentului unității 11. Cât privește țelul biruinței și dispoziția de atac, afirmate drept criterii operative ale activității psiho-sociale, nu numai că validau pe baza observației empirice metafizica nietzscheiană a voinței de putere, dar alimentau la nivel imaginar și considerațiile heideggeriene legate de luptă pentru stăpânirea pământului și depășirea de sine a puterii, în sensul unei concentrări care, transpusa instituțional de alții, avea să conducă finalmente la proclamarea conducătorului totalitar 12
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
contribuit cu prestigiul științei la modificarea viziunii luministe asupra omului, deci la transformarea mentalului european în general 13. Îndeosebi în climatul intelectual și moral interbelic, încrederii în individ i s-a substituit referință la condiționările colective - naționalitate, rasă, confesiune -, iar voința liberă a fost înlocuită progresiv cu determinările normative suprapuse personalității, potrivit eticii autoritare descrisă de Erich Fromm 14. Ascensiunea dreptei a fost intermediata printr-o serie de împrejurări politice și economice, însă e la fel de clar că noul context de reprezentări
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
putem spune așa, care stabilesc sensul axiologic al activității politice, indiferent dacă aceasta se organizează în registrul programatic al dreptei sau al stângii. Umanismul juridic s-a precizat în contextul confruntării ideologice cu nazismul, care a implicat reactualizarea trimiterilor la voința pozitivă a subiectului în opoziție cu principiul metafizic al conducătorului, precum și circumscrierea substanțială a genului uman în coordonatele reprezentativității democratice. Inclusiv în accepțiunea sovietică, așa-numita democrație populară nu constituia negația, ci tocmai desăvârșirea formulei burgheze de inspirație luminista. A
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
manifestare volitiva pură, preferință pentru dictatură nu se deosebea esențial de preferință pentru regimul democratic, iar faptul că disputa s-a rezolvat prin aplicarea contondenta a superiorității militare era de natură să confirme tocmai rolul organizator al forței constrângătoare, în detrimentul voinței libere. În fond, concepția juridică a rămas la nivelul imperativelor apriorice, al postulatelor etice, lăsând în suspensie chestiunea certificării științifice a personalității raționale, creatoare de drept. Această chestiune a fost repusa în discuție tot în urma cercetărilor din psihologie, în particular
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
coordonatele alienării capitaliste și care avansa, în replică, o teorie asupra eului regăsit prin raportarea spontană a omului față de lume23. Indiferent însă de preferințele doctrinare personale, psihanaliza culturală a relegitimat posibilitatea acțiunii eului că libertate creatoare, sau altfel spus că voința finalistă în ordine personală și comunitară. Umanismul originat în psihologia concretului istoric nu a mai fost cel din epoca Luminilor, care postula existența unei voințe abstracte anterioară societății și politicii, materializata univoc în elaborările sale juridice. Noul umanism nu avea
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
personale, psihanaliza culturală a relegitimat posibilitatea acțiunii eului că libertate creatoare, sau altfel spus că voința finalistă în ordine personală și comunitară. Umanismul originat în psihologia concretului istoric nu a mai fost cel din epoca Luminilor, care postula existența unei voințe abstracte anterioară societății și politicii, materializata univoc în elaborările sale juridice. Noul umanism nu avea ca obiect omul generic, ci identitatea concretă a individului din societatea industrială, pentru care eul că libertate se definea în interconexiune funcțională cu valorile colective
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
presupunea fie revenirea la formația umanista împotriva mecanizării, fie traiul potrivit nevoilor și nu conform industriei publicitare, în așa fel încât "statul-întreprindere" să fie lipsit de principalul stimul motivațional 27. În Europa, revalorizarea politică a individului că agent moral și voință liberă s-a înscris în polemică stângii marxiste și postmarxiste cu școala friedmaniană care absolutiza logică impersonala a pieței, precum și cu stalinismul care subordonă funcția activă a conștiinței, determinată mecanicist că reflectare secundară a structurii economice. Amintim aici teoria lukácsiană
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
științifice, considerată aptă să coordoneze relaționarea obiectivă a individului cu natura și cu semenii. Condiția eficientă a umanismului a fost întotdeauna optimismul gnoseologic, din care morală și politica și-au extras argumentele în favoarea identității raționale a individului și a reprezentării voinței acestuia. Psihologia arhetipurilor colective a recompus personalitatea integrand în experiența singulară conținuturile inconștiente universale, în așa fel încât eul se regăsea îmbogățit interior prin cunoaștere, ca ființă cu vocația definirii spirituale. Psihanaliza culturală s-a deschis către exterior, catre condiționarea
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
conținuturile inconștiente universale, în așa fel încât eul se regăsea îmbogățit interior prin cunoaștere, ca ființă cu vocația definirii spirituale. Psihanaliza culturală s-a deschis către exterior, catre condiționarea valoric-atitudinală a eului, într-o ipostază funcțională susceptibila să alimenteze activismul voinței individuale în alcătuirea cadrului de viață. Actualmente influență ideologică a psihologiei a scăzut, corespunzător scăderii prestigiului operativ al științei ca atare. Așa-numita postmodernitate nu mai contesta o interpretare sau alta, în sensul disputelor dintre freudieni și jungieni, ci însăși
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
pentru că și-a pierdut o funcție sau pentru vreo ofensă imaginară adusă onoarei sale e același care, fără neliniște și emoție, știe că va pierde totul prin moarteť (87). (Din altă perspectivă, a-ți apăra onoarea nu e vanitate, e voința de a-ți afirma condiția de om.)". Ca și: , Ce nu mă mulțumește este raționamentul potrivit căruia Dumnezeu trebuie să existe fiindcă altfel viața nu are sens. Și dacă sensul nu există? Și dacă viața e tragică pînă-n străfund? Chiar dacă
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
realizez, nu îmi văd scopul existenței." Sceptic, gelos, soțul se împotrivește: la Medicină e ,un mediu libertin" și refuză plata taxelor școlare. Și într-un caz, și în celălalt, aparențele joacă un rol decisiv, încât, constrânși de evenimente, parcă împotriva voinței lor, soții se despart. Perspectiva unică și unitară nu îngăduie cunoașterea punctului de vedere al tinerei femei. Fiecare încearcă să-și refacă existența. Gabi se recăsătorește de două ori și de fiecare dată divorțează. Căsătoria lui Geo cu o dactilografă
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
o noapte, în somn, visînd, probabil, tei. Zîmbea. Se întîmplă, în romanul lui Ioan T. Morar, un lucru neobișnuit, care te face să treci peste anume secvențe pasate cu anume parcă plictis. Gazdele, toate, acolo, regizează ceva. Numai că, peste voința lor de actori onorabili, Lindenfeldul duce cu el o poveste pe care ei n-or s-o știe niciodată. Klaus vine să retrăiască acea poveste, nu ficțiunea lor răstălmăcită. O poveste de iubire, veche și străvezie ca o floare presată
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
om. A le distruge, e crimă asupra însăși Creației asupra omului însuși. Sau suicidar, autodistrugere. Dar nu și a... spiritului, care transcede, se extrage, nu poate fi captiv și nu moare. * Neocortexul este așadar un al doilea ordinator, aflat sub voința de perfecționare a stăpânului său temporar, omul. El discerne, alege binele de rău, recunoaște și rezolvă. Celălalt creier/ordinator (așa zisul, în mod straniu, reptilian, encefalul) posedă probabil ocrotit până după moarte, un misterios semn, o capacitate l’innconnesable (de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
superioară a gândului. Noi călătorim cu gândul, însă acolo unde AM MAI FOST, deci anamnezis ar fi amintirea scarată în sus a divinului, existențelor anterioare și refacerea itinerantă, prin „regresiune“, controlată mistic, a venirii noastre într-o temporalitate delimitată de Voința Divină. * Mentalul este al Divinului. Orice viteză a vreunei mașini pălește față de a sa. Omul imită. Omul fie că păstrează dominanta caracterologică a primatelor/maimuțelor, ca un dat ancestral, ca o relicvă genetică, probabil după una sau mai multe corecțiuni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
doare rana deschisă a timpului. Mă doare amintirea buzelor tale, A gândului Că niciodată n-o să te am întreg, complet și etern. Mă doare amintirea frântelor gânduri Strivite sub talpa singuratatii. Mă doare absența ta Mai presus decât puternica-mi voință. Dilema Totul a fost frumos Până când am început Să ne întrebăm Cine suntem. Obosiți e atâta amorțeală Am început să rătăcim Ca niște picături de ploaie Fără să înțelegem De ce trebuie Să urcăm până la nori Ca să ne înghită Pământul? în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]