4,573 matches
-
5 august 1632: "Aceste noutăți despre adevăruri străvechi, despre lumile noi, despre noi stele, noi sisteme, noi națiuni sunt începutul noului secol". Galilei i-a mulțumit lui Tommaso pentru curajul său, dar l-a prevenit că persecutorii respectivi erau niște vulturi fără scrupule. În octombrie, confirmându-i omului de știință admirația lui, Tommaso a continuat: "Carnea mea n-ar mai rezista la nicio siluire, devenind un înveliș fragil al trupului, totuși nu voi conteni, căci adevărul trebui apărat chiar și cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Tudoran. SCRIERI: Semiotica criticii literare, București, 1982; Sensul, dimensiune esențială a textului, Cluj-Napoca, 1994; Textul aisberg, Cluj-Napoca, 2000; ed. 2, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Jacques Moeschler, Anne Reboul, Dicționar enciclopedic de pragmatică, pref. trad., Cluj-Napoca, 1999 (în colaborare). Repere bibliografice: Smaranda Vultur, Critica - un discurs mediator, O, 1982, 47; Felicia Șerban, „Semiotica criticii literare”, ST, 1982, 12; Maria Vodă Căpușan, „Sensul, dimensiune esențială a textului”, „S-European Journal for Semiotic Studies”, 1994, 3-4; Maria Vodă Căpușan, Enigma textului, TR, 1995, 6; Daniela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
instruirii cu cea a educației, de exemplu, ar însemna o revoluție în școală: educatorii, care își investesc acum încă energia în transmitere de cunoștințe, își vor forma sau dezvolta noi competențe didactice, vor îndeplini alte roluri, vor avea "ochi de vultur" pentru alte posibilități de educație propriu-zisă. Desigur că este recunoscută, se afirmă și rezistența specifică la schimbare, ca refuz în a trece de la cunoscut la necunoscut, aceasta fiind considerată chiar subversivă la început. ► Schimbarea de paradigmă este căutarea și implementarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
au să-mi fie perle, iar cele zece mii de lucruri au să meargă În urma sicriului meu. Oare Înmormântarea n-o să fie completă? Ce mai trebuie adăugat?». «Ne e teamă», ziseră discipolii, «că Maestrul nostru are să fie hrană pentru ulii și vulturi». Deasupra șdacă rămân neîngropat - n.n.ț mă mănâncă vulturii și ulii, iar dedesubt șîn pământ - n.n.ț mă mănâncă greierii și furnicile. Să iei de la unii ca să dai celorlalți nu e oare un semn de părtinire?»” (Lao Zi, Carte despre
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lucruri au să meargă În urma sicriului meu. Oare Înmormântarea n-o să fie completă? Ce mai trebuie adăugat?». «Ne e teamă», ziseră discipolii, «că Maestrul nostru are să fie hrană pentru ulii și vulturi». Deasupra șdacă rămân neîngropat - n.n.ț mă mănâncă vulturii și ulii, iar dedesubt șîn pământ - n.n.ț mă mănâncă greierii și furnicile. Să iei de la unii ca să dai celorlalți nu e oare un semn de părtinire?»” (Lao Zi, Carte despre Dao și Putere, 1993, p. 159). Μ Pentru pesimiștii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Încheiată În sânge. Numai că dacă la Dostoievski moartea este o pedeapsă, la Viel moartea este o lovitură de maestru, o anecdotă (recunoaște la un moment dat naratorul că valoarea filmului rezidă În anecdote), ca În bancurile sadice În care vulturul Îl Întreabă pe iepurașul lansat Împreună cu el de pe un pisc spre un perete de stâncă dacă știe să zboare și, la răspunsul negativ al inocentului iepuraș, ridică arătătorul și exclamă cool! Sleuth este un film hiperconștient de loviturile de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
L. A., 1968.; "Centaur îndrăgostit", E. S. P. L. A.,1968; Grădina în formă de vis", Cartea Românească, 1970; "Cântând dintr-un arbore", editura Junimea, 1971; "Oracol deschis", Editura Eminescu, 1975; "Banchetul", Editura Dacia, 1973; "Cântarea cântărilor", Cartea Românească, 1973; "Oră de vulturi", Editura Eminescu, 1974; "Heraldica iubirii", 1975. Radu Cârneci a publicat o mare cantitate de versuri, fără să ne convingă că este poet. Reflectă și el universul satului în poezie: copilăria, hora, comorile, dorul, descântece de dragoste, întoarcerea dezrădăcinatului, icoane aflate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tăiș de coasă" ("Aicea printre Ardeleni"). Odată cu volumul " Un om așteaptă răsăritul" (1946), motivul reapare în poemul "A fost odată un Horea": "Mi se pare însă că mai sunt/ Oarecari nepoți prin munte..." Alteori, prezența lui Horia se concretizează prin vulturii care-i amenință pe domni: "S-adună toți vulturii stol/ Sub cer se rotesc rotocol/ și cad viforos peste lume/ Pe Horea să-l răzbune/ Pe Horea sa-l răzbune". Alături de Horia, apare Chivără Roșie, erou popular desprins din piatra
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
om așteaptă răsăritul" (1946), motivul reapare în poemul "A fost odată un Horea": "Mi se pare însă că mai sunt/ Oarecari nepoți prin munte..." Alteori, prezența lui Horia se concretizează prin vulturii care-i amenință pe domni: "S-adună toți vulturii stol/ Sub cer se rotesc rotocol/ și cad viforos peste lume/ Pe Horea să-l răzbune/ Pe Horea sa-l răzbune". Alături de Horia, apare Chivără Roșie, erou popular desprins din piatra munților și din vatra țăranilor: "Ești parcă din focul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
până la teroare a omului modern de cele ce-l înconjoară. Dacă însă imnul lui Voronca omagiază "forța de Hristos" a cartofului dintr-o perspectivă laică și socială, la Ioan Alexandru perspectiva este sacră. Poetul închină de-asemenea imnuri garoafei, munților, vulturului, luceafărului de seară, cerului, lui Constantin Brâncoveanu etc. Și toți acești referenți sunt în permanentă relație cu transcendentul, cu ilimitatul, cosmicul. Drumul omului este anevoios până la moarte, motivul dublului apare mereu: "Cine ești, omule?/ Când alunec eu, omul din spate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
muzică aparte, imagistica este rară. "Sub deal se află marea moartă uriașă și noi pământenii trebuie să venim/ cu târnăcoape și dezveliți luminii/ un foc absurd ce arde nicăieri". Ideea este prezentă și în poemul " Scheletul unei mări", unde puii vulturului zboară în sens invers, adică spre prototipuri (Ion Barbu), dar zborul vulturilor este în afară și din această contra dicție se nasc cimitirele pe pământ; deci căutarea formelor perfecte, în ultimă instanță, este sensul existenței noastre până la moarte. Călătoria descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și noi pământenii trebuie să venim/ cu târnăcoape și dezveliți luminii/ un foc absurd ce arde nicăieri". Ideea este prezentă și în poemul " Scheletul unei mări", unde puii vulturului zboară în sens invers, adică spre prototipuri (Ion Barbu), dar zborul vulturilor este în afară și din această contra dicție se nasc cimitirele pe pământ; deci căutarea formelor perfecte, în ultimă instanță, este sensul existenței noastre până la moarte. Călătoria descoperă un schelet al unei mări ce a fost asemeni pustiei. Pustia a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
După corbul sol al iernii își face loc corbul simbol al îndoielilor: „Despotică stăpînă e ’Ndoiala/ Pe o țară de dureri și grozăvii/ în care-al pustiirii vînt se plimbă/ Prin creieri, ca prin scorbure pustii.// Lugubri corbi, năpîrci, prădalnici vulturi/ Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să sfîșie din inimile negre/ A mii și mii de sumbri Prometei”9). Sau semn al înăbușirii speranței: „Privirea noastră-nalț-un rai/ în fiecare colț de plai;// La gîndul nostrusimfonii/ Tresar grădinile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și salon, căreia, pe parcurs, i-a modificat titlul în Codru și salon și în sfîrșit Un roman 81. Prin toate acestea, poetul trăiește nostalgia Ipoteștiului și a iubitei pierdute. Ar fi vrut să revadă colibele de paie, cuiburile de vulturi, pomii în floare și lanul călătorind cu valuri de smarald, pe unde el se plimbase cu acea zînă a plaiurilor, care murise. "S-a stins. De aceea însă el ar vrea încă o dată Să vadă lunca verde, valea pierdută-n
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de femee Care cîntă-n dor nebun." Mai ales în versiunea a II-a, nici nu mai este vorba de vreo Ondină, ci doar de Casandra, moarta de la Ipotești: "Eu cu moartea cea adîncă Am schimbat al vieții gînd, Am fost vultur pe o stîncă, Sunt o cruce pe-un mormînt (...) Dar atunci cînd albe zîne S-or privi-n sufletul meu A! gîndiți, gîndiți la mine, Că am fost în lume eu." La a treia prelucrare, făcută în vara anului 1872
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sau patru pietre de temelie, ca să zicem așa, pe care fiecare individ se sprijină a fost permanenta ei provocare. Treptat a adunat ingredientele de bază: o fire visătoare autoreflexivă, rar în conflict cu împăratul activ așa cum Hadrian însuși susține: Eram vultur și taur, om și lebădă, falus și creier, toate deopotrivă; Proteu și Jupiter totodată 63, sensibiliatea lui greceas-că; erotica lui (la începutul povestirii lui, Hadrian îi spune lui Marcus că se gândise deseori să construiască un sistem de cunoaștere umană
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
șarpe/ dansează/ în jurul undelor albe,/ mistuie în sine cruda lumină de vară" (Vipera cârnă), apoi "un șarpe vrăjit (ce) flutura eșarfă în vânt" (Răsuflarea femeii), cârtița neagră care "strivește în galerii scurgerea nopții" (În adâncimea de praguri), "Flămânzi până la moarte, vulturii cenușii/(care) în negre cămăși cad, salivând,/ la picioarele meselor goale" (La picioarele meselor goale), "O pasăre neagră, bătrână, cu oasele putrede,/ prevestitoare de moarte atroce,/(care) strigă cu țipăt de om:/ "Laudă făpturilor gemând adormite pe dunga/ prăpastiei, departe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
elegiile, baladele, ba chiar, dintre cele cu formă fixă, sonetele). La poetica tradițională trimite apoi tehnica decupajului de imagini compunând mici tablouri predominant rurale ori pasteluri ale întomnării, ca și opțiunea pentru vocabule rare sau arhaice: "Zăpada-n cuib de vultur odrăslind/ Aura florii o cuprinde-n sine./ Răsară-n zori sub rouă a comând/ S-aștearnă umbra fără s-o înlumine.// Tăcuta rază-n giulgiu și-n potir/ Luminii-nalță-n taină patrafir" (Aura florii-nchise...). Dar în special tematica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sorginte blagiană este obsesia încorporării lumii prin cuvântul capabil să o transfigureze și să o modeleze. Ei îi corespunde, în plan lexical, recurența compunerii cu prefixul în-: "te încuvânt în ochiul meu", "aș fi primul însemn înlumit", "gândind Însinele", "un vultur pe ochi îmi paște/ troia însângerată" etc. Cea de-a doua modalitate de raportare a poetului "troienit de gânduri" la univers este justificată adesea prin apelul, implicit sau explicit, la tâlcul moralizator al discursului. "Angajat organic în fața vieții, poetul închide
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tocmai un astfel de text în care apare explicit imaginea unei scene interioare pe care se desfășoară un conflict surdinizat, însă cu atât mai puternic, între tendințe de semn contrar, materializate artistic în două metafore-simbol cu o densitate simbolică remarcabilă, vulturul și leul: "E inima o turlă de vechime/ ca zidul din ierusalim plângând/ subt gratii vii un unic sunet dând/ hrănind în nevăzuta adâncime// un vultur și un leu. Din vreme-n vreme/ se prăbușesc din vrajbă sângerând/ și când
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tendințe de semn contrar, materializate artistic în două metafore-simbol cu o densitate simbolică remarcabilă, vulturul și leul: "E inima o turlă de vechime/ ca zidul din ierusalim plângând/ subt gratii vii un unic sunet dând/ hrănind în nevăzuta adâncime// un vultur și un leu. Din vreme-n vreme/ se prăbușesc din vrajbă sângerând/ și când revin la vechiul jurământ/ o surdă împăcare-n sânge geme.// Pe pânea ta se ceartă în morminte/ vor ura mea în ocna gurii lor/ e viața
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pun omul în contradicție cu el însuși" trebuie condamnate, se impune, susține același Rousseau, a restabili "legătura necesară între cultul sacru și corpul statal", "între cultul divin și respectul față de lege." Trebuie, cum dorea Hobbes, "din cele două capete ale vulturului să facem unul", să "aducem totul sub semnul unității politice, fără de care nici un stat, nici un guvern nu va fi bine constituit". Obiectivul va fi atins prin instituirea unei profesiuni de credință "pur civile", ale cărei principii vor fi stabilite de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
texte ca acestea, al căror centru dramatic e plasat într-un spațiu de regulă închis, antologiile de teatru ale lui P. conțin și piese cu subiecte desprinse din actualitatea social-politică, precum Balconul sau Clătite cu urdă și mărar, Hoțul de vulturi și, mai cu seamă, Studiu osteologic asupra unui schelet de cal dintr-un mormânt avar din Transilvania. Prima „expune” o aniversare în timpul căreia se mănâncă niște „clătite cu urdă și mărar” și denunță, prin tânărul Adrian Ionescu (în final și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
și denunță, prin tânărul Adrian Ionescu (în final și prin rememorări ale tatălui său), degenerarea politico-morală a unui șef de șantier și a tuturor „revoluționarilor sătui”, prin care au luat naștere „aristocrația proletară” și „ciocoismul socialist”. Personajul din Hoțul de vulturi e un Prometeu caricatural: director al șantierului unei hidrocentrale, exaltat, romantic, naiv, luat peste picior de muncitori, înșelat de soție, neînfrânt totuși, în stare să-și suporte drama, hotărât să muncească în continuare și după dezmeticire, după smulgerea brutală din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
prezintă o lume nouă cu entuziasmul pedagogic pe care îl celebra Augustin. Și este firesc să fie așa, deoarece, sînt sigur, în șirul de suflete ce și-au ales destinul în "Republica" lui Platon, după ce Agamemnon a vrut să fie vultur, iar Orfeu lebădă, aștepta undeva și Ion Gh. Stanciu, care dorea să fie doar un simplu profesor. Și a devenit cu adevărat Profesorul care a arătat multora drumul spre Arcadia. Profesorul care a întins mereu și oricui mîna pentru a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]