5,010 matches
-
dumitale din Institut. Cine a decis?, am întrebat eu. Comitetul Județean de Partid. Nu ți-a mai dat avizul de funcționare pentru anul 1975... Mergeam spre casă. Trist. Tăcut. Abătut. Și cu fiecare pas, simțeam cum întreaga mea ființă se zbătea, clocotea: Nu! Nu se poate!... Cu diplomă de merit! Cu teza de doctorat predată, urmând doar să fie susținută! Nu se poate ca așa, dintr-o dată, să fiu scos și lăsat pe drumuri!... Mă voi bate până-n pânzele albe! Voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
numai și numai după merit și faptă. Era convins că, dacă nu poți face din oamenii din subordine un colectiv sudat, închegat, unitar, oricât ai fi de pregătit, oricâtă voință și inițiative ai avea, singur, nu poți face nimic. Te zbați ca peștele pe uscat. Numai acționând unitar, în aceeași direcție, într-un gând, puteai muta munții din loc. Era decis să-i trateze pe oameni imparțial, egal, ca și când fiecare colaborator i-ar putea deveni, în viitor, un potențial înlocuitor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și intervenea des, interesându-se dacă-au fost ascultați, dac-au luat note, răspunsul lor era aproape același: "lasă mamă..." Dar nici părinții nu-i controlau și ajutau fiindcă nici nu s-ar fi priceput însă nici ei nu se zbăteau să treacă altfel decât ca gâsca prin apă. Atât. Corina era o frumusețe spontană, rebelă, sprințară și foarte "belă", căreia-i fugeau ochii după băieți de prin clasa a IX-a. Era un fel de Brigitte Bardot în devenire. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cerut o cerere în care să solicite patru posturi noi în schemă: trei pentru echipele tehnice și unul la administrativ. Trebuie să păstrăm mereu un raport corespunzător între sectorul productiv și cel administrativ. O să vă sporim și cifrele de plan. Zbateți-vă și faceți treabă bună! Noroc! În anii în care s-a aflat la Câmpulung, în viața lui Bițu s-au mai întâmplat două evenimente esențiale. Corina a adus pe lume un bebeluș: Florin. Avea năsucul și gura mamei. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
între mine și el... ! Altele, dintre colegele de serviciu, adăugau că Iustin Negrin s-ar fi despărțit deja de nevastă, din cauza Corinei, că pe ea ar fi ajuns-o blestemul Lucicăi, fosta soția a amantului, care a rămas să se zbată singură, ca apa de maluri, cu doi copii mici. O câmpulungeancă ar fi zis unei prietene de la Suceava că atunci când Corina nu s-a prezentat la bacalaureat și coana Zitta a motivat că fata a plecat în Austria la mătușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bun. Ăștia o au În program pă băutură. N-ai să prea vezi că se neglijează. Îl văd pe unchiu’ ăsta de care-ți spun. În sfârșit. Nici degeaba nu pot să stau. Adică doar să Învăț. Dacă nu te zbați pentru un ban, ajungi rău de tot... Nu-i cine știe ce la Unitatea Glina, da’ nici nu se compară cu ce făceam noi la IMGB. Când mă gândesc, nici nu-mi vine să cred că am fost În stare să stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se nimerea pe lângă el rânjea parșiv Întrebându-l dacă-i dă să bea, dar el nu se arăta vreodată dornic de pălăvrăgeală. Scotea furtunul de aer din capul polizorului, Îl Îndoia și-l punea sub talpa bocancului ca să nu se zbată și să-i arunce În ochi și-n sân praful și zgura din jur, c-așa e, bă, dă-i să bea, c-a răgușit, i s-a luat glasu’ ca și ție, iar el turna motorină dintr-o cutie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai devreme de vara viitoare. Și romanul când mi-l scoateți? — Poate mai târziu. Depinde de rezultatul concursului. — Doamna Bruescu, ați citit romanul meu? Doamna Bruescu clipește des din genele năclăite de rimel. Ochii ei sunt ca două păsări mici zbătându-se Într-o baltă de smoală, privirea ei agonizează, oh, n-aș vrea s-o fac să sufere pe femeia asta, dar e la mijloc unul din romanele vieții mele. Bineînțeles că l-am citit, domnu’ Golea. Doar pentru asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fără oameni la tuburi. Înțelegi, Relule? Cât a fost văr-tu pe-aici, moșu’ a stat numai cu ochii pe noi. Acuma parcă-l văd că s-a mai liniștit. Andrei privește pe fereastră la zilierii cu torsuri de gladiatori zbătându-se cu ciocanele În jurul formelor. Adulmecă parcă gesturile lor ritmate, Însuflețite de o Îndrăcire provocată de arșiță, În timp ce moș Victor trece printre ei, se apleacă și se strâmbă. — Futu-te-n cur, spate, futu-te-n cur, spate, Îi citește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vedeam niște mângâieri lascive. Dacă ar fi fost după ea, l-ar fi așteptat pe Viorel În mașină, știam, ei sunt doar În trecere, dar ce vedeam ivindu-se dintre degetele ei lungi simțeam cum Îmi crește și mi se zbate În pantaloni. Aș fi vrut să-i facă plăcere, iar glasul ei era un susur de plăcere adresându-se lui Viorel Într-un alint exacerbat: — Oh, Vio, de când n-am mai mâncat porumb fiert. Era un Vio care venea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de șansa pe care viața mi-o scosese În cale. Dar nu trebuie să cădem În plasa ispitei care ne pândește la tot pasul. Tot era bine că nu scotea nici un sunet. Se ferea din calea gurii mele și se zbătea În tăcere zgâriindu-mi umerii și brațele. În ciuda Îndârjirii și sforțărilor ei, n-o simțeam mai puternică decât o pisică. N-are decât să mă umple de zgârieturi, nimeni n-a iubit-o vreodată cum am iubit-o eu. Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rom, pradă unui extaz Înfricoșător, roagă-te, Relule, roagă-te, și mă rugam Împreună cu mama și fruntea mea și fruntea tatălui meu asudau și se răceau și pulsau În ritmul sacadat al pompei hidroforului și toată povestea aia mi se zbătea În cap și dădea să-mi sară prin tâmple o dată cu sângele din mine. Dacă vrei, mergi cu mine, mă trezi glasul tovarășului meu. Dacă nu, te las aicea moștenitor pe statele de plată ale Cooperativei. * În duminica următoare, Andrei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu ce mai pica. Ce și ce mai pică Încă, iar plutonierul Cosmescu are Într-adevăr greutăți care-l apasă și-l strivesc, nu ca noi. El are familie grea, patru copii pentru care trebuie să alerge și să se zbată, dar nu știu ce mă face să cred că-n bătătura lui moș Victor, măcar că vine să-și ia dreptul, e singurul loc din teritoriu unde nu apare cu mâna goală. De astă dată venise cu un pachet lunguieț, căruia i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
altădată stăpâni pentru câteva zile, fără să ne Învrednicim să lichidăm averea moșului În câteva ceasuri. Păi cam asta ar trebui să facem, părințele. Vom pune mână de la mână și-o vom face, deși În serile din urmă Andrei se zbătuse de unul singur și mi-e că nu-i fusese prea ușor să-i găsească pe șoferii ăia care nu mai trecuseră vreodată prin Unitate. Am plecat amândoi să-i aduc Încoace, la un sfert de oră după ce a ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și să arate spre Laur și spre șlițul meu desfăcut, din care nu mai ieșea nimic. Începusem să ne Înțelegem graiurile, de-acum unite Într-un idiom universal și total care spulbera orice limită a comunicării prin minunea mâinilor ei zbătându-se pe rând și Împreună prin aer. Unduia din creștet până-n tălpi și o gamă nesfârșită de măști Îi traversau chipul, mmmmâââî, să nu ne masturbăm până la capăt fiindcă oricum nu există un capăt, noi facem parte dintr-un orgasm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a avut timp să se ferească, dar n-am fost atât de iute cât ar fi trebuit. Lovitura nu l-a prins nepregătit și uite-l Îndoindu-se de mijloc, deși după cât de tare am dat, acum trebuia să se zbată pe jos ca o găină tăiată. Antebrațul stâng mi se smulge din strânsoarea degetelor lui Andrei și-l lovesc iarăși, În tâmplă, În partea spre care s-a aplecat și iar se-ndoaie și tot nu cade. Sub ureche ochisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el. Dar nu-i mai puțin adevărat că el ne va scăpa din toată porcăria asta, și deja Îl vedeam cărându-ne În cârca lui voinică prin viituri de sânge Înspumat clipocindu-i până la brâu, pe care pluteau și se zbăteau Încolo și-ncoace căpățânile și ciozvârtele dușmanilor noștri. Da, Hansi ne va scoate la mal, departe de orice primejdie, pe un tăpșan de verdeață și răcoare. Degeaba oftează bou’ ăsta de Andrei și se scarpină la ceafă ca de păduchi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În spatele nostru mai erau doi inși. Ne-am răsfirat puțin, În timp ce ei zbierau despre o stare de necesitate și că ce căutam la ora asta pe străzi. Deja Îl agățaseră pe Carol și tăbărâseră câteștrei pe el, și ăsta se zbătea Între ei strigând cât Îl țineau plămânii: - Asasinii! Săriți că mă omoară! Săriți oameni buni că mă omoară! I se zbăteau picioarele În aer. Nu era În stare nici să-l imobilizeze, darmite să-i astupe gura. Niște ageamii, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
căutam la ora asta pe străzi. Deja Îl agățaseră pe Carol și tăbărâseră câteștrei pe el, și ăsta se zbătea Între ei strigând cât Îl țineau plămânii: - Asasinii! Săriți că mă omoară! Săriți oameni buni că mă omoară! I se zbăteau picioarele În aer. Nu era În stare nici să-l imobilizeze, darmite să-i astupe gura. Niște ageamii, desigur, dintr-un plus de contingent la care au apelat În ultimă instanță pentru starea asta de necesitate care le-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un cățel. O găsi În sfârșit și se Întoarse trei pași și izbi ținând-o cu amândouă mâinile În greabănul celui din mijloc. I-o Înfipsese probabil până-n prăsele, căci nu mai reuși s-o tragă Înapoi și ăla se zbătea și guița ca un porc dând să fugă cu cuțitul În el și chiar o rupse la fugă În direcția din care ne apăruse În față. În momentul de derută iscat, Hansi avu timp să-i bușească pe ceilalți doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cineva izbea de zor cu o rangă În tabla blindatelor care-și croiau drum prin mulțime. Era tipul micuț pe care l-a Întrebat Hansi În tramvai dacă au tras În lume. Paltonul său cu mânecile Înnodate În jurul brâului se zbătea ca o trenă lungă prin sfărâmătura de pământ și parcă dansa și izbea cu toporul În toată pădurea asta de dihănii care fugărește poporul. Pe urmă l-am zărit pe Carol Înotând prin mulțime, izbind cu pumnii și coatele În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sfârșit de lume și Încremenisem cu moartea Înainte. Prin lumina aia firavă și-n Întunericul de-afară nu se vedea nimic mișcându-se. Tot zbuciumul și spaima zilelor și nopților din urmă mă copleșiră instantaneu, omoară, omoară, omoară... mi se zbătea inima În gât, Îl așteptam pe Pepino și Pepino a ieșit pe ușa blocului Înaintea mea. Omoară!!! O singură Împușcătură am auzit. M-am Întors și-am urcat trei trepte și am Înțepenit lipit de zid În Întuneric. Oare m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
felul meu, da, s-a culcat cu ăsta, cu ăsta și cu ăsta. Mi i-a arătat acolo pe lista de titluri de omagii și mi-a spus că unul din ei a ținut foarte mult la ea, s-a zbătut și a bătut pe la multe uși pe la Consiliul Culturii ca să-i scoată o plachetă de versuri, dar uite că n-a fost să fie... Păi bineînțeles că o stresau și-i consumau din energia care-o ajută să se mențină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
facă scriitor. Ce știam despre directoarea Editurii Calende, Plumbeanu Doina pe numele ei, aflasem mai mult de la Ortansa. Ea mi-a spus printre altele că-i un editor eminent și plin de har, care pe vremea lui Ceaușescu s-a zbătut foarte mult ca să-i publice un volum de versuri. Pentru mulți prozatori și poeți dornici de afirmare s-a zbătut de altfel doamna Plumbeanu și adesea cu folos, drept pentru care azi se găsesc destui care s-o muște de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a spus printre altele că-i un editor eminent și plin de har, care pe vremea lui Ceaușescu s-a zbătut foarte mult ca să-i publice un volum de versuri. Pentru mulți prozatori și poeți dornici de afirmare s-a zbătut de altfel doamna Plumbeanu și adesea cu folos, drept pentru care azi se găsesc destui care s-o muște de fund, supralicitându-i generozitatea și calitățile profesionale. Cică s-ar fi Învârtit și ea la viața ei pe-acolo pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]