5,116 matches
-
în sângele greu ca o piatră de moară. nu mai zbor, nu mai flanez peste câmpiile în floare, soarele, intrat la apa leșioasă a cerului, abia mai luminează. sunt toată un snop câlțos de cânepă topită. doar fibra cântecului se zbate în mine, domoală, înțeleaptă, ca o broască țestoasă. viitorul culcuș cățeaua bătrână cu mari pete de dalmațian mă privește în ochi, direct din laptele morții ce-a prins să se închege în căldura ochilor ei. ce calm și înțelept se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
un ritm îndrăcit, opriți-vă! doar pentru un minut, seva secundei vi se oferă dulce, doar s-o dibuiți, în măduvi să vă priviți, când doar pe sine, prin cel'lalt, uimiți, vă regăsiți. iubind vena subțire ce i se zbătea lui pe tâmplă, îmi ține mie loc de respirare. cu un simplu zâmbet mă umbrește sau mă-nseninează. pe loc mi s-a făcut un dor nebun de gândul lui cel vechi, dinainte de facerea lumii, când nor era, iar eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați sub mormanul de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care se Înalță un nor de molii. Nu, e mereu aceeași albină. — Bitte den Fahrscheine! Ai țâșnit din dulap și ai luat-o la goană, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se, orbește. I-ar fi dezgolit trupul firav și ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el o va pândi printre gene, așteptând să recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se, orbește. I-ar fi dezgolit trupul firav și ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el o va pândi printre gene, așteptând să recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-un spasm impudic, rictusul Încremenit și cearcănele dintr-odată Îmbătrânindu-i obrazul. Ce ușor se excita atunci, ce jenat era să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cei doi Îngeri cu aripi imense de berze, țepeni, rezemați de brațele crucii. Și scara, sprijinită de pereții Înnegriți, lângă schela rămasă de astă-vară, de când au Început zugrăvitul bisericii, atunci Încă mai trăia, și Buni, și Mihnea... Ah, cât se zbate sufletul, când se desparte de trup, spre oameni se Întoarce atunci... Și ghemotoacele de vată, vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele. Nu! Amintește-ți altceva, altceva, altceva! Pomenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sub broboadele negre. Ce faci? Plângi? — Nu plângi? -- Al cui ești? -- Al cui ești? Alcuiești? -- Ion Hodivoianu, mort negrijit, fără lumânare. Mihnea. Buni. * Am Încercat atunci, la parastas, să mi-o amintesc pe Buni. Pomenește-i, Doamne! Ah, cât se zbate sufletul ca să se despartă de trup! Spre Îngeri ridică ochii, dar Îngerii... Am Încercat iar să mi-o amintesc pe Buni, așa cum era ea, Împreună cu noi, dar În secunda aceea mi-era prea frig și nu mi-am amintit nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
forfecare permanentă și din ce În ce mai rapidă. Vedeam doar cum era Împărțit În bucăți mici și sângele țâșnea peste mulțime. De unde aveam să știu că visul meu era un avertisment. Luni ( a doua zi) - treisprezece octombrie 1997 , ora 15.00, P.C. se zbătea În brațele mele, În urma unui accident vascular, cerebral. Totul s-a petrecut fulgerător. Eu mă aflam la I.A.S. Tulcea, la birou, Împreună cu d-l inginer. B. unde puneam la punct anumite acte, rămase nerezolvate. Partenerul meu, P.C., tocmai avusese
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
noi... am observat că avea ochii roșii și o stare de spaimă Întipărită pe față. A apucat să-mi spună că se simte foarte rău și În secunda următoare a scos un răcnet Înfiorător, căzând cu capul pe birou și zbătându-se Între viață și moarte. Am ieșit ca un automat În curte și am strigat după ajutor. Colegul M. a apărut În fața cantinei cu mașina. Împreună cu inginerul B., l-a așezat pe bancheta din spate, cu capul În brațele mele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
viață și moarte. Am ieșit ca un automat În curte și am strigat după ajutor. Colegul M. a apărut În fața cantinei cu mașina. Împreună cu inginerul B., l-a așezat pe bancheta din spate, cu capul În brațele mele. S-a zbătut continuu pe tot parcusul drumului până la spital. Respira foarte greu și făcea spume la gură. În momentele În care părea că nu mai respiră strigam cu disperare: „Să nu mori, te implor , să nu mori, mai avem puțin până la spital
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spume la gură. În momentele În care părea că nu mai respiră strigam cu disperare: „Să nu mori, te implor , să nu mori, mai avem puțin până la spital”. Nu știu cât auzea din strigătele mele, dar În acele clipe, Începea să se zbată cu ultimele forțe. Nu-mi amintesc nici În ziua de astăzi momentul când a fost preluat de medici și asistente care așteptau jos, cu brancarda. Deja aflase Întreg orașul de starea În care se afla. Prietenii și procurorul V. au
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu cele câteva cumpărături. Atunci s-a declanșat plânsul, fără țărmuri care să-i mai astâmpere durerea. Am plâns luni În șir, indiferent dacă mă aflam În casă sau pe stradă. Viața mea nu mai avea niciun sens. Acum mă zbăteam eu Între viață și moarte. Un gând ucigaș pusese stăpânire pe mine, să opresc cursul acestei vieți nenorocite. Nu mă mai ridicam din pat câte o săptămână. Abia reușeam să ajung la baie. Viața pâlpâia slab În organismul meu. Simțeam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un descântec ciudat... Cuvintele mele se sting În fiecare frunză și-n fiecare floare adorată. Cuvinte! Dar o mie de Întrebări se Înalță din flăcări și-aleargă cu toamna, spre ultimul drum cu miros de dragoste și soare. Zadarnic se zbate aurul clipelor singurătăți abandonate -, Într-un vârtej de scântei și aduceri-aminte... 7 septembrie 2013
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
altfel sunetul: un clinchet mai prietenos, mai puțin găunos, mai puțin imprevizibil, ca tusea venind din plămânii unui bolnav... O pală de vânt rece de dimineață clătină tufișurile, înfiorând iarba înaltă de pe alee. Undeva, poate în șopronul din grădină, se zbătea o scândură desprinsă. Ușa se deschise pe neașteptate. În fața lui stătea sora lui Janvier. Recunoscu aerul de familie și într-o clipă îi construi portretul după trăsăturile fratelui ei. Blondă, subțire și foarte tânără, avea încă timp să dezvolte aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Crezi că ochii ăștia de avocat ar fi în stare să plângă? El întinse mâna și-i atinse brațul. Cred că ar arăta-o în felul ăsta... și în clipa aceea clopoțelul de la intrare începu să sune și să se zbată pe tija sa metalică. —Roche? întrebă el mirat. Ce să caute el la ora asta? — Iar pentru cerșetori e cam târziu. Poate că o fi venit, în sfârșit, el, șopti ea. Se auzi din nou vibrația firului lung de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mai mare val... Ce mai merge ca la carte într-o țară de vânzare? Toate becurile-s sparte și răspunsurile amare. Visurile nu mai cresc din trăiri spre veșnicie; ce mai este românesc în a noastră Românie? Un popor se zbate-n grele ofuri de-a ieși la mal; pe sub cel mai mare val, relele sunt și mai rele... când se îndesește ceața, nu da drumul pe cărare! Toate râurile-n mare își pierd numele și viața. 2010 Omul autonom 1
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Irinuța. „Trebuie să merg întâi după vinul arvunit încă din primăvară și pe urmă”... A înhămat caii la sanie și a plecat, fără să-i spună hangiței unde merge. Până seara târziu, când hangiul s-a întors, Irinuța s-a zbătut ca peștele pe uscat... Dibuise faptul că hangiul a mirosit cam cum stau lucrurile... „Trebuie să fiu cu băgare de seamă. Și cum să-l fac peee... să înțeleagă că suntem în primejdie? El are dreptate când spune că nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
impunea respect. Am coborât privirea și am descoperit că mă uitam la abdomenul lui. Tricoul lui alb ieșise din pantaloni, așa că îi puteam vedea stomacul plat și bronzat și dunga de păr care mergea în jos, către... Repede, cu inima zbătându-mi-se în piept, am ridicat ochii și i-am întâlnit privirile. Luke s-a uitat și el în jos, către locul la care mă uitasem eu, după care și-a fixat din nou privirea în ochii mei. O vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
facem orice vrem noi. Adică ce? am întrebat eu. în mod ciudat, mi-am dat seama că furia aia teribilă mă lăsase fără suflare. — Vino cu mine, o să-ți fac un mic tur al clinicii, s-a oferit el. Mă zbăteam între curiozitate și aversiunea pe care o simțeam la gândul de a-mi petrece timpul alături de el. însă Mike se îndrepta deja spre ieșire, așa că, respirând încă destul de greu, l-am urmat. Prima oprire a fost în sufragerie. Ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de corpul lui Luke. însă, cel puțin, situația avansa și totul avea să se sfârșească în curând. Ce greșeală! A durat o veșnicie. Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai termină odată? m-am rugat cerului și pământului, în timp ce Chris se zbătea deasupra mea. Firește, nu aveam nici o șansă să ajung la orgasm, dar am mimat extazul în speranța că, dacă mă aștepta cumva pe mine, atunci o să se grăbească și-o să termine. Dar Chris a continuat să pompeze, până când a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aplecat peste linia de cocaină, prietena mea cea mai bună, salvatoarea mea, protectoarea mea. Și am inhalat profund. 66tc "66" M-am trezit la spital. Doar că atunci când mi-am revenit nu știam că eram într-un spital. M-am zbătut să mă rup din mrejele somnului și să urc la suprafață. Aș fi putut fi oriunde. în patul oricărui străin. Până când am deschis ochii, aș fi putut fi în oricare din milioanele de paturi din lume. Când am văzut perfuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
goli cuprins clocotitor... Mă însoțești și-ncerci ades prin visuri Să mă îndrumi spre tot ce e lumesc, Să rătăcesc, ascuns printre hățișuri, Și universu-n noapte să-l privesc... Înmugurești în mine cale lungă Precum sămânța-n rana unui zid, Zbătându-se zadarnic să-l străpungă Și-l va lăsa...tot rece și perfid...
CALE LUNG?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83754_a_85079]
-
dorința de a lupta pentru patria asta în care am văzut lumina zilei, ura față de cei care pândeau la granițele țării pentru a specula orice slăbiciune a noastră, acceptarea cu nonșalanța tinereții a morții pentru această cauză. Oricât s-ar zbate spurcații zilelor noastre, mânjiții slugoi ai occidentului, să demonstreze contrariul, pot să jur alături de milioane de oameni că atunci l-am simțit pe Ceaușescu alături de noi, un om de al nostru, un om care cu un adevărat patriotism a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a țării noastre, epoci, care chiar dacă unii încearcă s-o ascundă golănește sub preș, în mod cert va rămâne în istorie, ca epoca de mare avânt a unei țări de abia ieșite din Evul Mediu și care până în 1965 se zbătuse ca măcar să definitiveze dezideratele Revoluției de la 1848. Ne așteptam, ca să urmeze la conducerea statului vreunul din numele „grele” ale partidului, cum ar fi fost: Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, dar iată că nu a fost să fie așa
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
brațe. După câteva zile, bunicii plecaseră dar se întorseseră trei luni mai târziu, la botez. Din nou îi copleșiseră cu darurile, iar socrul ținu să îi atragă atenția ginerelui că nu uitase de damigeana promisă. La biserică, protagonistul principal se zbătuse și țipase ca din gură de șarpe când preotul îl băgase în cristelniță. No, așa dragă, mormăia Pop pe sub mustață, fă gălăgie! Începeam să cred că nu ai glas. Arată-le că ești din familia noastră! Maria îi dădea ghionturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]