4,648 matches
-
Sfântului Duh, a voit binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Bogdan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, să zidească biserica Mitropoliei Sucevei, unde este hramul Sfântului Mare Mucenic și Purtător de biruință Gheorghe și a început a zidi în anul 7022 (=1514) și nu a izbutit să o săvârșească, iar fiul său Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn Țării Moldovei, cu ajutorul lui Dumnezeu, a zidit de la ferestre în sus și a săvârșit-o în anul 7030
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
Mare Mucenic și Purtător de biruință Gheorghe și a început a zidi în anul 7022 (=1514) și nu a izbutit să o săvârșească, iar fiul său Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn Țării Moldovei, cu ajutorul lui Dumnezeu, a zidit de la ferestre în sus și a săvârșit-o în anul 7030 (=1522) a lunii noiembrie șase și a domniei sale al șaselea curgător și s-a sfințit de mâna Prea Sfințitului Mitropolit Chir Teoctist”". A fost destinată a fi noul sediu
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
fost amplasat pe latura de nord a incintei, servind și ca intrare în mănăstire. Turnul clopotniță a fost construit din piatră și cărămidă după un plan pătrat (cu latura de 11,80 m) și avea inițial doar un singur nivel zidit din piatră neregulată, prevăzut cu colțari din piatră fălțuită. Apoi apar benzi de câte trei rânduri de cărămizi. Alternarea aceasta o găsim și la turnul Mănăstirii Galata din Iași. Între anii 1898-1910, arhitectul austriac Karl Romstorfer a efectuat lucrări de
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
din Strehaia a fost ridicată cu cheltuiala lui Matei Basarab până în anul 1645. Momentul consacrării bisericii a fost surprins într-o pisanie sculptată în piatră peste intrarea în pronaosul bisericii. "„Acistî Svăntî besearicî dupî voia și cu ajutoriul lui Dumnezeu ziditu-se-a de ăn temei cu porunca și cu cheltuiala pre luminatului și milostivului domn Io Matei Basărăbî voevod a toatî Țara Rumâneascî împreunî cu doamna sa gospoja Ilena, întru prea-înaltul și de toți închinatul nume al preasvintei și de
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
se păstrează pe frontispiciile icoanelor murale. Multe din icoanele schitului sunt vii documente, cu însemnări ale timpului, icoane care, contrar intemperiilor vremii sunt încă frumoase și se păstrează bine. În anul 1979, vechea clopotniță a fost dărâmată și a fost zidită o nouă clopotniță deasupra portalului, la intrarea în incinta mănăstirii. În forma în care se prezintă schitul Strehareț, este un prețios loc de pelerinaj și un important vestigiu al istoriei țării și bisericii românești.
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
Nicolau Stănescu, care a păstorit până la anul 1918, când a plecat la Someșul Cald, lăsând parohia fiului său, Ioan Stănescu care a păstorit pănă în 1962. Numărul credincioșilor crescând a fost nevoie de o biserică mai încăpătoare și a fost zidită din cărămidă cu hramul „Sfântul ierarh Nicolae” între anii 1931-1932. Între anii 1935-1936, biserica a fost pictată în tehnica tempera grasă de pictorii frați Profeta. Pe perioada scurtă 1962-1963, parohia a fost păstorită de preotul arhimandrit Coroiu Nichita, iar din
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
mulți autori subliniază, de asemenea, locul unic ocupat în regiune de orașele și statele care au cunoscut creșterea, si de asemenea relațiile care au fost menținute cu societățile de munte: nu putem vorbi de "republici sat", produse ale unei " izolate" zidite în puritatea să originală, dar putem vorbi de o poveste legată de istoria urbană, precum și serifate, regatele și domniile în care lumea rurală a văzut de mai multe ori renașterea În Wilaya din Setif, vestigiile arheologice de la Hanech Ain, în
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
înaintea costrucției castrului roman a existat o așezare a dacică, Comidava, a dacilor tini cumidavensis. În interiorul castrului un grup de arheologi au descoperit o inscripție de pe vremea împăratului roman Alexandru Sever (222-235), o lespede dedicată împărătesei Iulia Mamaea, 'protectoarea castrelor'. Zidită la poarta centrală „Pretoria” a castrului, pe ea se putea citi inscripția „Cumidava” - denumirea romanizată a așezării. Inscripția din sec. III e.n.:"Iuliae Mameae augustae matri Domini nostri sanctissimi Imperatoris Caesaris Severi Alexandi augusti et castrorum senatusque cohors Vindelicorum Piae
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
începutul secolului XX, unde numele unității, o ala, a căzut în spărtură. Deoarece pe o bornă de drum, de la începutul secolului al III-lea, descoperită aici, apare Ala II Hispanorum, învățatul a presupus că aceasta a fost cea care a zidit castrul din piatră în anul 103 p. Chr. Ștampilele recente impun însă cu toată seriozitatea revizuirea acestui punct de vedere. Descoperirile mai vechi, dar și cele mai noi, aduc o lumină cu totul specială asupra fortificației și spațiului înconjurător. Aici
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
solie la sultanul Imperiului Otoman pentru a închina țara și a plăti tribut. ""Iară împărățiia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii Tăutului logofătului celui mare și i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o sfântă bisérică în satu în Bălinești, ce este la ținutul Sucévii și trăiește pănă astăzi"" . Tot Neculce relatează în "O samă de cuvinte" despre misiunea logofătului la Înalta Poartă unde, după descrierea vestimentației și îndeosebi a
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
dintre cele mai mari de acest gen din România) care relatează numai data terminării construcției, nu și data începerii. Textul inscripției este următorul: ""Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, pan Ion Tăutul logofăt a început a zidi această casă (hram) întru numele celui între sfinți, părintelui nostru, arhierarhul și făcătorul de minuni Nicolae, în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Io Ștefan Voievod; și s-a săvârșit în anul 7007, luna decembrie 6"". În partea dreaptă
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
bani și s-au închinatu cu toată țara la sultan Suleimanu împăratul turcescu. Iară împărățiia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii Tăutului logofătului celui mare și i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o sfântă bisérică în satu în Bălinești, ce este la ținutul Sucévii și trăiește pănă astăzi."" Alexandru Odobescu consideră eronată afirmația cronicarului Ureche. Conform pisaniei, biserica a fost clădită în vremea lui Ștefan cel Mare și nu
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
deosebite, cheotori drepte și console din două bârne. Turnul se ridică deasupra pronaosului. Are baza căptușită cu scânduri de brad, coiful piramidal și bulbul continuat cu săgeata fiind învelite cu tablă. Nemaiîntâlnite la alte construcții de genul acesta sunt „lavițele”, zidite în interior pe lângă pereții longitudinali. Aceste lavițe, văruite și acoperite apoi cu perne și ștergare cu alesături, serveau drept bănci de odihnă pentru bătrânii satului în anumite momente ale slujbei religioase.
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]
-
rezista și 70 de ani, dacă sunt întreținute. Chirpicii, cunoscuți și ca "voioage", pe lângă avantajele evidente de bun izolator termic, au și un mare dezavantaj: sunt sensibili la umezeală, iar la îmbibarea cu apă își pierd capacitatea portantă. Pentru casele zidite din chirpici se folosește în general ca liant o pastă obținută prin amestecul pământului galben cu apă și, în unele cazuri, și cu adaos de var. În cursul unor săpături arheologice în localitatea Cecălaca, județul Mureș, la adâncimea de 0
Chirpici () [Corola-website/Science/313446_a_314775]
-
aparținătoare de comuna Vasiova. În ultimele decenii ale secolului, izvorul era cunoscut sub numele de Topolovețiu și a dobândit faima vindecării bolilor de ochi, astfel că a început să atragă bolnavi, dintre care mulți s-ar fi vindecat. Izvorul fusese zidit cu piatră în 1850, de familia ocnarului Dumitru Perian. La 1862 a fost renovat cu boltă, de către Perian și fiul său, Alexa Perian. O altă renovare, făcută de Alexa Perian a urmat în 1892, când bolta se stricase. În 1894
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
1850, de familia ocnarului Dumitru Perian. La 1862 a fost renovat cu boltă, de către Perian și fiul său, Alexa Perian. O altă renovare, făcută de Alexa Perian a urmat în 1892, când bolta se stricase. În 1894 tot el a zidit capela izvorului, din cărămidă arsă, care a fost decorată cu icoane dăruite de credincioși. De sărbătorile Sfântul Ilie (20 iulie) și Schimbarea la Față (6 august), preoții din parohiile înconjurătoare organizau slujbe în aer liber pentru pelerinii veniți să vadă izvorul. Conform
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
în schimb arendarea suprafeței. În același an, Nicolae Drăgălina a cumpărat un iugăr de pământ vis-a-vis de izvor, în credința că „izvorul tot va fi odată al nostru”. A întreprins măsuri ca să cedeze terenul diecezei, și împreună cu Mitru Oancea a zidit o cruce de marmură în fața izvorului, care se găsește actualmente în fața bisericii. În 1899, Alexa Perian a revendicat proprietatea izvorului, pe baza argumentului că familia sa îngrijise izvorul timp de 60 de ani, fără a fi oprită de societatea de
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
Icușenii apoi a doilea ctitori sânt hatmanul Ilie Jora cu soția sa Fteofana care încă au dăruit o parte de moșie ... iară aciastă sf[i]ntă biserică de piatră cu hramul Naștirea prea Sf[i]ntei de Dumnezeu Născătoarei sau zidit la 1835 prin osirdia pre cuvioșiei sale arhimandritului Rafail și cu ajutoriul mai multor făcători de bine. Iară la anul 1869 dumnealor vornicu Iorgu Vărnav Litianu cu sora dumisalei schimonahia Evpracsia Vărnav și soția lui Anastasia au acoperit aciastă biserică
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
bănești pentru construcție au provenit în principal de la Mitropolia Bucovinei, care administra Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, dar și de la credincioșii din Rădăuți și din împrejurimi, care au prestat și muncă voluntară. În anul 1940 Catedrala din Rădăuți era zidită "la roșu" atât la corpul principal, cât și la turla principală, pe care se montase Sfânta Cruce. Lucrările au stagnat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial (1940-1945) și apoi în primii ani de după război. Deoarece Mitropolia Bucovinei fusese
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
căreia primește onorul pilotului italian , care zboară deasupra cu un aparat . În anul 1937 Aeroclubul Regal al României i-a ridicat un monument în piața Quito din București, la întretăierea străzilor Paris, Praga și Varșovia, monument în temelia căruia este zidită urna, adusă în țară de la Nervi, cu cenușa maiorului aviator Mircea Zorileanu. În perioadele în care își refăcea sănătatea la băi, sau în momentele de relaxare, Mircea Zorileanu a scris câteva lucrări și mai multe articole în sprijinul aviației. În
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
arhimandritul Teodosie este ales mitropolit și părinte duhovnicesc al Țării Românești, în locul răposatului mitropolit Ștefan. Mitropolitul Teodosie a păstorit Biserica Ungro-Vlahiei timp de aproape 40 de ani, silindu-se întru toate să mărturisească dreapta credință, să tămăduiască neputințele poporului, să zidească noi lăcașuri de rugăciune, să tipărească și cărți bisericești pe limba română și să mângăie pe săraci și pe orfani. Pentru toate acestea era iubit, atât de domnii Țării Românești, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, al căror sfetnic și duhovnic
Teodosie, Mitropolit al Ungrovlahiei () [Corola-website/Science/314926_a_316255]
-
au scos vrăjmașii săi din țară și daca au răcitu vrémea și caii turcilor au slăbitu, au lovit pre Malcociu la Catlabuga, noiemvrie 16, de au topit toată oastea turcească. Într-aceasta bucurie, daca s-au întorsu Ștefan vodă, au zidit bisérica pre numele sfântului Nicolae în târgul Iașiloru"" . În semn de mulțumire, Ștefan cel Mare a ctitorit Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. În secolul al XVIII-lea pe locul acestei localități s-a aflat tabăra tătarilor nogai, cu denumirea
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
anul 1781, ctitorii ei fiind Diamand și Ecaterina Grebencea, ajutați și de locuitorii satului. La partea superioară a ancadramentului portalului de intrare în biserică se află o pisanie cu caractere slavone cu următorul text: ""Să să știe de când le-au zidit biserica aceasta pre nume(le) sfântului ierarho N(i)colae din poro(n)ca Prea sfinți(ei( sale părintelui Dositei, episcop de Rădăuți, în anul 1781, noiembrie 7"". Despre vechimea bisericii atestă și o însemnare pe un Octoih tipărit la
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
cărui nume este dezvăluit ulterior ca fiind dl. Bobo), un acrobat excentric care conduce un circ de șoareci săritori. Într-o zi ploioasă, Coraline nu primește permisiunea de a ieși afară, așa încât ajunge să descopere o ușă încuiată, care fusese zidită. Mergând să își viziteze vecinii, primește un mesaj de la șoareci, prin intermediul acrobatului: nu intra pe ușa aceea. În timp ce ia ceaiul cu Miss Spink și Miss Forcible, prima citește în frunzele de ceai și vede pericol în viitorul fetei, ceea ce o
Coraline () [Corola-website/Science/320481_a_321810]
-
acestuia prin Țările Române, între anii 1653-1658. El susține că un călugăr ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce care l-ar fi îndemnat să zidească o mănăstire din trunchiul acelui copac. Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Crețanul, cercetând mănăstirea la 29 iulie 1745 scria: „Un cioban cu numele Radu, în timpul lui Alexandru Vodă (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului despre care amintește Paul de Alep și, tăind
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]