44,063 matches
-
față de existența cotidiană; c) onorurile civile și militare: salutul autorităților locale, garda militară care dă onorul, gesturi cu Încărcătură simbolică - buchete de flori oferite de copii, daruri constând În obiecte artizanale, simboluri ale orașului, consumul unor alimente tradiționale etc.; d) discursurile: saluturi rostite de diverse autorități locale și cuvântul invitatului; e) diverse acțiuni politice sau ceremoniale: Întâlniri cu liderii locali, inaugurări, depuneri de coroane și comemorări, băi de mulțime etc.; f) plecarea: uneori Însoțită de elementele care au alcătuit protocolul primirii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
invitatului; e) diverse acțiuni politice sau ceremoniale: Întâlniri cu liderii locali, inaugurări, depuneri de coroane și comemorări, băi de mulțime etc.; f) plecarea: uneori Însoțită de elementele care au alcătuit protocolul primirii, precum onorul gărzii militare, copiii care oferă flori, discursuri (vezi analizele din C. Bromberger, 1990; S. Collet, 1982; F. Cruces, A. Diaz de Rada, 1996; M. Pourcher, 1990). Riturile de trecere În câmpul puteriitc "Riturile de trecere În câmpul puterii" Încoronarea unui rege și instalarea În funcție a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
partea doua a zilei, parada capătă accente de sărbătoare populară, prin consumul excesiv de alimente și băuturi, prin relaxarea ordinii, prin apariția măștilor și a recuzitei carnavalești și prin elementele cu conotație sexuală. În aceste momente, manifestările solemne (slujba religioasă și discursurile oficiale) Își pierd semnificația și ocupă un loc marginal: Pe la ora prânzului, primele grupuri de mărșuitori ajung „pe Câmp”. O parte dintre participanți se reped asupra mâncărurilor oferite pe holurile bisericii, altă parte cumpără mâncare de la chioșcuri, iar alții sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
despre unitate și despre comuniune. ș...ț Prin formele sale repetitive, reuniunea celebrează armonia, respinge diferența - și, de aceea, poate fi considerată un ritual” (Y. Pourcher, 1990, p. 89). Structura reuniunii politice este una rigidă, intens formalizată: ordinea intervențiilor, lungimea discursurilor, conținutul și, deseori, reacțiile publicului sunt stabilite cu minuțiozitate. De aici derivă caracterul „regizat” al acestor manifestări - forța și unitatea unui grup politic sunt afirmate tocmai prin caracterul impecabil, fără erori și improvizații al reuniunii. Analizând mai multe reuniuni politice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
politice: acum sunt scoase În prim-plan elementele de continuitate și coerență ale partidului sau grupării care organizează ceremonialul și trec În planul secund conflictele și fracturile interne; b) aranjarea evenimentelor Într-o creștere graduală, care are ca punct culminant discursul liderului politic suprem; c) utilizarea precaută a elementelor artistice: uneori, artiști celebri sunt invitați să modereze reuniunea și să introducă vorbitorii sau să performeze Între cuvântări; d) crearea imaginii unei mase unite de participanți și susținători: acest lucru afirmă o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
neașteptate, bizare, dar fertile, ale simbolurilor culturale, sugerând noi configurații și noi modalități de construire a edificiului social. Prin aceste atribute, riturile care creează intervaluri liminale pot fi interpretate ca „un loc al confruntărilor de orice natură, unde se Înfruntă discursurile și evenimentele, ceea ce poate fi spus și ceea ce poate fi făcut” (N. Dirks, 1994, p. 494), locul unde apar „practici experimentale, poetici subversive, tensiuni creative și acțiuni transformatoare” (J. Comaroff, J. Comaroff, 1993, p. XXIX). Ceea ce Înseamnă că riturile de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
R. Barthes, 1997; C. Berlioz, 1983; M. Pouchelle, 1983; M. Real, 1989; B. Riffenburgh, 1993; C. Rivière, A. Piette, 1988; G. Segré, 1997 etc.) arată că mitologiile moderne fac frecvent apel la modelul eroic: R. Barthes (1997) relevă faptul că discursul presei despre competiția sportivă „Turul Franței” prezintă cicliștii ca pe niște eroi În luptă cu obstacolele naturii, care sunt ajutați de colegi loiali, gata să se sacrifice pentru ei (precum Enkidu pentru Ghilgameș sau Patrocle pentru Ahile). Tot presa, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
străveche, preromânească, preromană și, eventual, predacică. În felul acesta, În loc să fie studiat În modul său normal de funcționare, ca manifestare a gândirii folclorice și a unei civilizații rurale vii, corpusul mitologic a ajuns un pretext pentru un alt tip de discurs, devenind un instrument pentru construirea unor ipotetice (și nu rareori fanteziste) „mitologii”, dacice, predacice, tracice ori pelasgice. Tocmai pentru că nu are o existență vizibilă, ușor identificabilă etnografic, o mitologie trebuie descoperită, dedusă din multitudinea formelor de manifestare după care se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
studiat monografic, pe câteva paliere succesive. În paradigma teoretică a primei trepte, comentează străduința teoreticienilor de a preciza definiția, delimitează vecinătățile semantice, conturează interferențele, izolează nuanțele și curăță balastul parazitar, năzuind să ajungă la esența inconfundabilă, imprimată textului de Caragiale. Discursul critic este construit pe studiul atent și comentariul alert al contribuțiilor critice anterioare. Autoarea realizează astfel "un schimb profesional de idei specializate" cum se exprima H. R. Patapievici cu vocile critice autohtone și străine, referitoare la unul, altul sau altele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște". Precursori ai postmodernismului românesc, Costache Olăreanu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu au ei înșiși un precursor în Caragiale. Prin omologii interferente și reproductive, toți trei au asimilat tipologia și intuițiile textualiste ale maestrului: "mozaicarea discursului, fărâmițarea ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea". Privirea globală asupra absurdului comic caragialian îi permite Loredanei Ilie să imprime o imagine valorizatoare dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
relevante. Există un echilibru permanent între sursele tradiționale și actuale, între textele teoretice autohtone și străine. Iar bibliografia este folosită ca argumentare a propriilor idei, dar și punct de plecare a demonstrației independente. Consemnez fluența exprimării. Subordonat calităților general stilistice, discursul critic se singularizează prin acuratețe și atentă distribuție a lexicului în enunț și a propozițiilor în frază. Din loc în loc se ivesc expresive caracterizări metaforice. În Conul Leonida față cu reacțiunea, cuvântul anunță "apropiata lui metamorfozare în element decorativ, cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stilistică. În schimb, personajele epico-dramatice create "vorbesc și argumentează așa gândesc! într-un mod profund defectuos comenta Marta Petreu -; "erorile lor nu sunt simple greșeli de vorbire", ci "erori de judecare și raționare, așadar deficiențe de natură logică...". Printr-un discurs metatextual, alcătuit din aglomerări de clișee lirice și narative a argumentat cum nu ar trebui să se scrie. Simțul comicului ca instinct nativ, modurile comice, absurdul comic configurează detașarea creației caragialene de sub rigorile tradiționalismului și intrarea în spațiul perenității, prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
logica bunului simț și cea a personajului, un comic de o factură aparte. Criteriul cauzal pare să stea și la baza clasificării din perspectivă pragmatică. În studii relativ recente se propune 46 o tipologie a comicului în funcție de abaterile de la legile discursului, respectiv de la normele conversaționale inventariate de Paul Grice și de la regulile de conivență a căror importanță în comunicare a fost semnalată, între alții, de Ervig Goffman. Astfel, încălcarea principiului general de cooperare poate genera comicul absurdului, nerespectarea maximei de relație
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
necruțător impostura artistică. Atitudinea sa de izolare, asociind respingerea nonautenticului, este fructificată în cel puțin două direcții: cea a profesării unei denudări a procedeelor în sens parodic și cea a "dadaismului" caragialian. Al. Călinescu a analizat modalitatea în care "prin discursul metatextual lucid, necruțător de lucid dezgolind procedeul, denunțând clișeul, îngăduind distanțarea ironică față de text"78, Caragiale reușește să demonstreze ,,pe viu, din mers, cum se face (și cum nu trebuie să se facă) literatura"79. Un exemplu elocvent îl constituie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fig.] "a sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în forme aforistice acide sau în revărsări sufocante, delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă un nas puțin strâmb care poate fi corectat printr-o operație estetică ușoară, sarcasmul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin care "valetul ideologic"34 Eugen Barbu își exercita slugarnic sarcina autoasumată de "corifeu al adulării regimului impus de soviete"35 și, prin contrast, în extrateritorialitate, gazetăria proromânească și anticomunistă de înaltă ținută pamfletară a lui Pamfil Șeicaru. În privința caracteristicilor discursului publicistic românesc de factură pamfletară, s-au făcut notabile etapizări în funcție de stilul și limbajul specific marilor reprezentanți. În acest sens, cartea Ruxandrei Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, interesează ca ghid de orientare diacronică, de la izbucnirile de "profet mânios"36 ale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
contextul zbuciumat al exilului, oferindu-ne o cronică vie a anului 1957, prin surprinderea "vieților paralele" duse de emigranții deposedați tragic de identitate și cei din lumea liberă, de la care se așteaptă zadarnic un ajutor prin fapte și nu prin discursuri, rezoluții sau telegrame de solidaritate. Drama exilaților care "par să fi prins rădăcini în nefericirea lor"56, patriotismul lor, emoționanta omenie, profunzimea sentimentelor, contrastează cu superficialitatea și libertinismul parizienilor, toate puse pe seama unei posibile apocalipse care le-ar justifica dorința
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
94: George Topârceanu (Parodii originale, 1916), Marin Sorescu (Singur printre poeți,1964), Mircea Horia Simionescu (ciclul Ingeniosul bine temperat, 1968-1983, în special Dicționarul onomastic și Bibliografia generală), Al. George (Clepsidra cu venin, 1971), Mircea Cărtărescu (Levantul, 1990). Semnificația polemică a discursului parodic este semnalată, de exemplu, de George Topârceanu care nu ezită să sublinieze nota de creativitate a parodiilor sale "originale" asociate cu veritabile pagini de "critică literară în pilde" vizându-i pe Homer, Al. Depărățeanu, D. Bolintineanu, G. Coșbuc, O.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
răspândește arborescent, afectând deopotrivă stiluri funcționale ale limbii, precum cel științific, în special cel didactic, dar și cel filosofic, tinzând în definitiv să submineze autoritatea limbajului însuși, căruia i se contestă rolul decisiv în comunicare, prin construirea unui tip de discurs conversațional vidat de sens. Metamorfoza textului ionescian cunoaște o fază intermediară, aceea a parodiei vizând alcătuirea deficitară a lucrărilor didactice sterile, rupte de viață, caracterizate prin artificialitatea exemplelor ce ilustrează inadecvat o vastă informație. Procedeu fundamental pe care se bazează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lingvistic o desconsiderare a normelor care îi asigură limbajului statutul de principal instrument al comunicării. Modalitățile efective prin care este pusă în lumină noncomunicarea în textul ionescian, precum și implicațiile sale comice pot fi studiate din perspectivă pragmatică, în maniera analizelor discursului (discourse analyses) și a teoriilor lingvistice ale umorului. Posibilitatea translației acestor analize ale vorbirii asupra literaturii a fost studiată exhaustiv de către specialistul în lingvistică aplicată Guy Cook în lucrarea Discourse and Literature, în care dovedește că literatura, ca tip special
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
analyses) și a teoriilor lingvistice ale umorului. Posibilitatea translației acestor analize ale vorbirii asupra literaturii a fost studiată exhaustiv de către specialistul în lingvistică aplicată Guy Cook în lucrarea Discourse and Literature, în care dovedește că literatura, ca tip special de discurs, cu o funcție socială pregnantă, poate fi supusă investigației pragmatice cu tot atâta îndreptățire ca orice altă manifestare orală a limbajului în acțiune. Guy Cook analizează cu precădere raportul dintre conversație și literatură, ajungând la concluzia că "granițele dintre literatură
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comunicării în general"121, precizând că abordarea literaturii din perspectiva socială, deși incompletă, este posibilă și necesară. Ceea ce asigură o punte sigură de legătură între cele două domenii de manifestare a limbajului este "principiul dialogului" care domină, de fapt, atât discursul literar, care pare a fi creat de către o singură persoană, cât și conversația, care presupune participarea a două sau mai multe persoane. O remarcă a lui Eugen Ionescu susține ideea continuității celor două registre: "dialogurile din familia Smith, din familia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a-ți face eficientă contribuția conversațională!"), la calitate ("Spune adevărul!"), relație ("Fii relevant!") și manieră ("Fii clar!") sunt aplicabile cu deosebire tipului cultural anglo-american125, îndeosebi vizat satiric. Deja acreditata lipsă de rațiune a personajelor, ca și minciuna sfruntată inserată în discursul pompierului, ca modalitate evidentă de nerespectare a condițiilor de sinceritate impuse de performarea cu succes și fără deficiențe a oricărui act ilocuționar, certifică decisiv încălcarea intenționată a însuși principiului de cooperare gricean. Lumea ionesciană nu aderă însă nici la acel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ciorap într-un copac", "Ți-aș da papucii soacrei mele, dacă mi-ai da coșciugul soțului tău"130 amintesc de bizarele asociații alogice practicate programatic de dadaiști. Absurdul comic al unor replici rezultă și din ignorarea incompatibilității semantice între segmentele discursului cooordonate adversativ: "Eu pot să cumpăr un briceag pentru fratele meu, dar dumneata nu poți cumpăra orașul Londra pentru tatăl dumitale", " Automobilul merge repede, dar bucătăreasa gătește mai bine", " Cu picioarele poți merge, dar te încălzești mai bine cu electricitate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]