43,371 matches
-
municipale; organizarea prelucrării, neutralizării și valorificării materiale și energetice a deșeurilor; depozitarea controlată a deșeurilor municipale; înființarea depozitelor de deșeuri și administrarea acestora; măturatul, spălatul, stropirea și întreținerea căilor publice; curățarea și transportul zăpezii de pe căile publice și menținerea în funcțiune a acestora pe timp de polei sau de îngheț; colectarea cadavrelor animalelor de pe domeniul public și predarea acestora unităților de ecarisaj; colectarea, transportul, depozitarea și valorificarea deșeurilor voluminoase provenite de la populație, instituții publice și agenți economici, neasimilabile celor menajere (mobilier
Asanare (medicină) () [Corola-website/Science/332612_a_333941]
-
USS "Guam" (CB-2) au servit în Marina Statelor Unite în timpul ultimului an din al Doilea Război Mondial, fiind folosite la bombardamente și la escorta portavioanelor rapide. Au fost retrase din serviciu în 1947 după numai 32, respectiv 29 de luni în funcțiune. Ideea unei clase de crucișătoare mari își are originea la începutul anilor 1930, când Marina SUA căuta să contracareze „cuirasatele de buzunar” din clasa "Deutschland" lansate de Germania. Planificarea construirii tipului de nave care, în cele din urmă, au format
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
rivali. Abordarea germană a defensivei aeriene a fost cea a acțiunilor „antiraid”. Superioritatea aeriană trebuia cucerită și păstrată în spațiul aerian inamic, apărând astfel teritoriul național împotriva atacurilor. În ciuda acestei abordări teoretice, numeroase componente ale unei defensive improvizate erau în funcțiune sau în curs de dezvoltare în 1939. Germanii dispuneau de un mare număr de baterii antiaeriene de bună calitate, cu o mare varietate de calibre, sprijinite de proiectoare de căutare, detectoare de sunet și aparate pentru detectare vizuală. Germanii montaseră
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de navigare prin folosirea sistemului de ghidare radio Gee-H. Aliații au constatat că uzinele de benzină sintetică erau ținte asupra cărora atacurile aeriene aveau un succes mai mare decât bombardamentele asupra rafinăriilor. Uzinele de benzină sintetică puteau fi scoase din funcțiune datorită unor avarii mici, care ar fi afectat părțile critice ale instalațiilor foarte complcate. În plus, uzinele acestea ocupau o suprafață mai mare decât rafinăriile și erau mai ușor de identificat deoarece erau construite la o oarecare distanță de orașe
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
secondar benzenul, uzine care nu fuseseră socotite ținte principale până în acea toamnă. Pölitz și Merseburg-Leuna au fost puternic afectate de bombardamente, dar doar în aperațiuni cu obiective limitate. Toate uzinele de combustibil sintetic din vestul Germaniei au fost scoase din funcțiune, iar rafinăriile de țiței din Hamburg, Bremen și Viena mai funcționau doar la capacitate redusă. Informațiile de care dispuneau aliații arătau că practic mai funcționa doar o singură rafinărie de țiței de capacitate importantă în toată Germania. De la începutul ofensivei
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
și ierburilor; între ei există o distanță de 5-10 mm. Incisivii inferiori sunt mai mici și au o margine pectinată cu 3-4 lobi; aceștia au o creștere limitată. De obicei premolarii au tendința să cadă, și la adult rămân în funcțiune numai molarii. Forma molarilor variază de la o specie la alta, aceștia au o coroană joasă, iar suprafața lor de masticație lată este de tip bunoselenodont și amintește forma primitivă a celor de la "Palaeotherium"; la alte specii seamănă cu cei de la
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
în județul Constanța, pe teritoriul localităților Fântânele și Cogealac. Proiectul pentru construirea "Parcului Eolian Fântânele-Cogealac" a fost inițiat de Continental Wind Partners LLC de la care a fost achiziționat în august 2008 de grupul CEZ. Prima turbină a fost pusă în funcțiune la 1 iunie 2010, iar ultima a fost conectată la rețea la 22 noiembrie 2012. Fiecare dintre turbinele eoliene este ridicată la înălțimea 100 de metri și are un diametru al rotorului de 99 de metri. Proiectul Fântânele-Cogealac este compus
Parcul eolian Fântânele-Cogealac () [Corola-website/Science/332853_a_334182]
-
termopan și ușa laterală. În anul 2005 s-au finalizat turnurile fațadei principale (de Vest), care dau bisericii un aspect monumental impunător, s-a finisat exteriorul bisericii, s-a montat ușa principală din lemn sculptat și s-a dat în funcțiune instalația de încălzire centrală. În luna martie a anului 2007 a fost montat iconostasul realizat de către o echipă de sculptori specializați din Maramureș. Din acest an până în prezent biserica este păstorită de către Pr. Dârjan Ionel Neculai. Prima icoană, cu Maica
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
la Sulina. Academicienii Eugen Pora și Mihai Băcescu, care au participat la expedițiile navelor "Vityaz" în anul 1962 și "Anton Bruun" în 1965, au deschis oceanologia românească către domeniile de vârf ale cercetărilor marine. În perioada 1960 - 1970 existau în funcțiune cinci unități de cercetare marină, care desfășurau activități în paralel. Prin unificarea acestora, s-a înființat în anul 1970 Institutul Român de Cercetări Marine (IRCM), cu scopul îndeplinirii dezideratelor și în spiritul continuării tradiției anterioare în cercetarea marină inițiată de
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
de epurare. Stația de vacuum deservește o lungime de rețea de aproximativ 16 km. În cazul unei avarii la alimentarea cu energie electrică a stației de vacuum, devine convenabilă utilizarea unui grup electrogen la stația de vacuum, care intră în funcțiune automat, eliminând riscul poluării zonei cu ape uzate. În plus există un interval de timp de 2 - 4 ore în care se utilizează energia pneumatică existentă în rețeaua de vacuum, timp în care sistemul poate funcționa fără energie electrică.
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
Pe 10 mai 1940, 78 de parașutiști germani la bordul a 9 planoare din 7 "Flieger" (viitoarea Divizie I "Fallschirmjäger"]]) au aterizat pe fortăreață, înarmați cu arme ușoare de infaterie și încărcături explozive având ca obiectiv distrugerea sau scoaterea din funcțiune a pieselor de artilerie din cazemate și turele, în special a celor care puteau să lovească ținte din apropierea podurilor de peste Canalul Albert. Multe dintre construcțiile defensive aveau efective reduse, iar apărătorii au fost luați prin surprindere de atacul aeropurtat german
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
și a fost rechiziționat de "Kriegsmarine" (marina germană) în 1939. Vasul a servit ca o navă spital în perioada 1939 - 1940. Ulterior, a fost repartizat ca și cazarmă plutitoare pentru personalul navelor din Gotenhafen (Gdynia), înainte de a fi repus în funcțiune pentru a servi operațiunii de evacuare din 1945. Inițial destinat să fie numit "Adolf Hitler" , vasul a fost numit după Wilhelm Gustloff, un lider al ramurii Elvețiene a Partidului Național Socialist care a fost asasinat în 1936. "Wilhelm Gustloff" a
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
folosit ca înlocuitor pentru "Titanic" în versiunea germană a filmului despre naufragiul din 1913. În scenele filmate la Gotenhafen, "Wilhelm Gustloff" a servit ca figurant. Nava a stat la cheu peste patru ani, până când a fost pusă din nou în funcțiune pentru a transporta civili și personalul militar, ca parte a operației Hannibal. Operațiunea Hannibal a reprezentat evacuarea navală a trupelor germane și civililor din Curlanda , (Prusia de Est) și Danzig (Prusia de Vest) ca urmare a avansării Armatei Roșii. Misiunea
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
au continuat să distrugă cu încărcături explozive Obiectivul nr. 12, o turelă mobilă cu două tunuri și Obiectivul nr. 26, o turelă cu trei tunuri de 75 mm. Deși parașutiștii au detonat încărcăturile explozive, tunurile au putut fi repuse în funcțiune rapid de belgini, iar germanii au fost obligați să le atace pentru o a doua oară. După aceea, o altă pereche de tunuri de 75 mm dintr-o cupolă a fost scoasă din uz și au fost distruse barăcile servaților
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
încărcături cumulative. O unitate de parașutiști a fost obligată să se urce pe turele și să distrugă țevile tunurilor cu explozivi.. Acțiuni similare au avut loc și în partea nordică a fortului, parașutiștii acționând contratimp pentru distrugerea sau scoaterea din funcțiune a fortificațiilor care adăposteau piesele de artilerie. Obiectivul nr. 13 era o cazemată care adăpostea mitraliere care acopereau cu foc partea de vest a fortului. Pentru distrugerea cazematei, parașutiștii au folosti aruncătoarele de foc pentru ca să îi oblige pe mitraliori să
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
care parașutiștii au reușit să le localizeze au fost distruse cu explozivi. În acest fel, garnizoana a fost prinsă în capcană în fort, împieicându-i pe belgieni să contraatace. Parașutiștii au reușit să își atingă obiectivele principale - distrugerea sau scoaterea din funcțiune a pieselor de artilerie care ai fi putut bombardeze podurile peste canal, dar unele ținte mai mici, precum unele cupole mai mici, cuiburi de mitralieră sau baterii antiaeriene nu au putut fi distruse. În timpul în care aceste obiective secundare erau
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Parașutiștiii grupului „Granit” au pierdut 6 morți și 19 răniți. Atacul aeropurtat asupra celor trei poduri și a Fortului Eben-Emael a fost un mare succes al Fallschirmjäger (parașutiștilor ) din Sturmabteilung Koch. Piesele de artilerie al fortului au fost scoase din funcțiune. Două dintre cele două poduri care trebuiau capturate de către subunitățile Sturmabteilung Koch au fost cucerite mai înainte ca geniștii belgieni să le arunce în aer. Cucerirea podurilor și neutralizarea artileriei fortului a permis infateriei și blindatelor Armatei a 18-a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
explodat la impact. Prin comparație, pentru obținerea unor rezultate similare, KG 76 a lansat nouă tone de bombe. La sfârșitul zilei, doar un hangar mai era operațional la Kenley. Atacul la altitudine mică efectuat asupra aeroportului l-a scos din funcțiune pentru două ore. În timpul luptelor, două avioane de vânătoare au fost doborâte de focul încrucișat al mitralierelor bombardierelor. În schimb, "9 Staffel" a pierdut patru Do 17, trei au fost avariate ușor și două puternic avariate. După luptele din "The
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Ju 87 au pierdut rapid altitudine, de la 13.000 ft până la 2.275 ft, înălțime de la care au lansat bombele. Instalațiile radarului Poling au fost foarte grav afectate de bombardamentul extrem de precis. În timp ce stația radar Ventnor fusese deja scoasă din funcțiune, atacul bombardierelor în picaj a demonstrat că germanii erau capabili să lovească punctele de comandă ale Fighter Command și sistemele de control al zborului. Britanicii instalaseră echipamente pentru cazurile de urgență, dar citirea radarului și transmiterea informațiilor au fost mult
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
nu a mai putut fi folosit de-a lungul întregii luni august. Din fericire pentru britanici, ei dispuneau de o rețea de radare mobile, unul dintre acestea fiind pe Insula Wight. Un alt radar mobil avea să fie pus în funcțiune lângă stația Poling, lanțul de radare rămând astfel în fucnțiune. Până la urmă, distrugerile înregistrate la Kenley și Poling nu au făcut decât să îngreuneze, nu și să întrerupă munca lui Park și Dowding. Pentru identificarea țintelor pe ecranul radarului Poling
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
personalului, hangarele și magaziile și avioanele parcate pentru reparații și întreținere. Bombardierele germane au reușit să distrugă și rezervoarele de combustibil și depozitele de piese de schimb, ceea ce a produs explozii uriașe, ceea ce în final a dus la scoaterea din funcțiune a aeroportului. Aeroportul Gosport a fost atacat la rândul lui. Avioanele Ju 87 comandate de Siegel au reușit să producă distrugeri de proporții ale țintelor, în timpul atacului nefiind împiedicați în niciun fel de avioanele de vânătoare RAF. În timp ce formațiile de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
răniți când o bombă de 110 livre a lovit adăpostul lor antiaerian. Pierderea stației radar cu rază lungă de acțiune de la Poling a provocat o serie de probleme. Lanțul de stații radar cu rază scurtă de acțiune a rămas în funcțiune și acoperea spațiul aerian până la limita uscatului britanic. De-a lungul liniei de coastă pe o distanță de aproximativ 115 km, alte șase stații radar cu rază lungă de acțiune asigurau interconectivitatea radarelor și acopereau toată zonele, fără să lase
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a avut un rol aparte, care nu au mai apărut deseori în timpul luptelor aeriene ale acestui război. Atacurile împotriva aeroporturilor din această zi nu au reprezentat o amenințare reală la adresa RAF Fighter Command. Biggin Hill nu a fost scos din funcțiune niciodată în timpul Bătăliei Angliei, iar Kenley a putut fi folosit pentru doar două ore pe 18 august. Bombardierele medii germane erau trimise de obicei în valuri de câte 50 de avioane, fiind încărcate cu 60 - 85 t de bombe. Încărcătura
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
asemenea o sarcină greu de îndeplinit. Radarele erau vulnerabile la atacurile bombardierelor în picaj sau a bombardierelor care atacau la înălțime redusă, dar britanicii dispuneau de un număr de unități mobile, care puteau fi mutate pentru suplinirea celor scoase din funcțiune. Tehnicienii britanici au reușit să repare rapid stațiile radar afectate, acestea refiind puse în funcțiune în doar câteva zile. O ultimă opțiune a germanilor a fost atacarea fabricilor de producere a avioanelor, dar pe 18 august doar fabrica Spitfire din
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a bombardierelor care atacau la înălțime redusă, dar britanicii dispuneau de un număr de unități mobile, care puteau fi mutate pentru suplinirea celor scoase din funcțiune. Tehnicienii britanici au reușit să repare rapid stațiile radar afectate, acestea refiind puse în funcțiune în doar câteva zile. O ultimă opțiune a germanilor a fost atacarea fabricilor de producere a avioanelor, dar pe 18 august doar fabrica Spitfire din Southampton și cea Hawker din Surrey au intrat în raza de acțiune a bombardierelor protejate
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]