43,501 matches
-
Cezar Petrescu, în ciuda unor zvonuri care au circulat în epocă și care au fost auzite și de autorul ei. Eliade recunoștea în memoriile sale că articolul său era „destul de dur” și l-a supărat pe Pamfil Șeicaru (redactorul șef al ziarului), care i-a reproșat că l-a jignit pe scriitor. Cezar Petrescu l-a invitat pe Eliade să colaboreze la revista "Gândirea" (pe care o conducea la acea dată împreună cu Nichifor Crainic), inaugurându-se astfel o relație ce a durat
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
interpretat de Ion Caramitru (Radu Comșa), în timp ce restul distribuției era format din George Constantin (Alexandru Vardaru), Remus Mărgineanu (Ioan Mogrea), Tania Filip (Luminița Vardaru), Emilia Dobrin-Besoiu (Maria Probotă), Vladimir Găitan (Virgil Probotă), Dan Condurache (Dan Scheianu), Florin Zamfirescu (vânzătorul de ziare), Claudiu Stănescu (Mihai Vardaru), Valentin Voicilă (Bocăneț), Ioana Pavelescu (Zoe Vezbianu), Doina Tamaș (Laura Vardaru), Minodora Condur (femeia fardată), Mariana Baboi (Catrinel), Raluca Zamfirescu, Diana Gheorghian, Nicolae Albani (Lică Cartojan), Virgil Flonda, Teodor Danetti (prof. Alcibiade Gâțu), Ileana Codarcea, Boris
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
morți sunt musulmani. Pe 4 august, la trei săptămâni după atentat, bilanțul victimelor a ajuns la 85, după ce un bărbat în vârstă de 56 ani, originar din regiunea Haute-Savoie, a decedat în spital din cauza rănilor suferite. Potrivit "Le Messager", un ziar local, soția și fiul bărbatului au murit și ei în atentat, iar fiica sa de 14 ani este încă internată în spital. Potrivit cotidianului francez "Nice-Matin", atentatorul a fost identificat ca Mohamed Salmene Lahouaiej Bouhlel, un bărbat în vârstă de
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
arestați în legătură cu masacrul de Ziua Bastiliei. Potrivit unor surse apropiate anchetei, poze cu cei doi au fost găsite pe telefonul lui Bouhlel. Mai mult, unul dintre ei și-a făcut un selfie lângă camion. Polițista Sandra Bertin a declarat pentru ziarul "Journal du Dimanche" că, în seara atacului de la Nișă, în dispozitivul de securitate de pe promenada nu era niciun echipaj al Poliției Naționale. În plus, femeia susține că polițiștii locali care au încercat să împiedice camionul atacatorului nu aveau arme. Sandra
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
încă 16 busturi, în mai multe etape. În 2015 a fost finalizată prima porțiune, cuprinzând 24 de busturi. Ordinea amplasării busturilor pe alee, respectiv a descrierii de mai jos este cea din figura alăturată. A fost contabil, ziarist, redactor la ziarul "Tribuna" din Arad, unul dintre fruntașii Partidului Național Român, ulterior ai Partidului Național Țărănesc, deputat de Timiș-Torontal, apoi ministru în guvernul lui Iuliu Maniu. A fost guvernator al județului Timiș-Torontal între 1938-1940. Bustul său a fost realizat de Eugen Florin
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
românilor într-o națiune a tuturor acestora. Semnată de către 250 de ofițeri și 250 de subofițeri și soldați în numele tuturor voluntarilor români, această declarație a fost tradusă pe lângă rusă]] și franceză și a fost trimisă tuturor guvernelor puterilor Antantei, precum și ziarelor și partidelor politice românești și reprezentanților presei ruse, franceze, engleze și italiene. Memoriul a fost remis de asemenea unor organizații cehoslovace, poloneze, iugoslave și rutene. Documentul a fost remis în mâna autorităților române de către Onisifor Ghibu, deși fusese preconizat să
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
formată din Vasile Lucaciu, Ioan Moța și Vasile Stoica - trimisă din ordinul Marelui Cartier General Român în Statele Unite ale Americii, s-a oprit la Darnița, unde i-a fost înmânat un exemplar al "Declarației" pentru a fi publicat în în ziarele americane, spre a susține și pe această cale unirea Transilvaniei cu România. Memoriul a fost prezentat ministrului de externe al SUA, Robert Lansing. Ambasadorul Franței de la Petrogred - Maurice Paléologue, a remarcat importanța sa politică, precum și consecințele de ordin național în raport cu
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
unui astfel de organ de presă (toamna anului 1916 - moment al debutului inițiativelor de organizare a prizonierilor pe baze naționale) și apariția efectivă (iulie 1917 după plecarea primelor eșaloane de voluntari și încadrarea în Armata Română). Problematica abordată a situat ziarul în rândul periodicelor numeroase din anii Primului Război Mondial, care și-au făcut un merit din susținerea desăvârșirii unității statului național român. Pentru sustinerea din punct de vedere financiar a gazetei a fost necesară implicarea statului român, spre diferență de asigurarea cu
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
și Iosif Schiopu.) și tipografii (Vasile Macrea, Ion Târnoveanu si Nicolae Stoica) - toți emigranți, plecați din Regatul României odată cu militarii care aveau sarcina de a-i organiza pe voluntari. Periodicul a fost în fapt o reeditare în alte condiții a ziarului scos sub același nume la București în timpul neutralității României) de către refugiații Voicu Nițescu, Ion Soricu, Gheorghe Ciuglea, A. Dobrescu si A. Banciu, iar numele a avut caracter simbolic. Publicația a avut un ritm de apariție săptămânal, apărând până în decembrie 1917
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
Soricu, Gheorghe Ciuglea, A. Dobrescu si A. Banciu, iar numele a avut caracter simbolic. Publicația a avut un ritm de apariție săptămânal, apărând până în decembrie 1917 un total de 23 de numere. Primul număr a apărut pe 20 iulie 1917. Ziarul a fost trimis atât voluntarilor din Corpul de la Kiev, fiind difuzat în lagăre pe grupuri (10-20 de exemplare la 100-200 de oameni), cât și unor diverse personalități române aflate pe teritoriul rus, precum și la Iași membrilor guvernului, conducătorilor armatei, diferitelor
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
atât unor ofițeri sau subofițeri din rândul grupării de la Darnița, cât și - mai ales membrilor care au aparținut celor șapte comisii cu scop de recrutare constituite în iunie 1917. Editorialul primului număr a fost scris de către Octavian Goga. În continuare ziarul a făcut o intensă propagandă patriotică. Deși subiectele gazetei au fost diverse, toate a fost însă legate de problematica specifică voluntariatului, fără excepție. Preocuparea constantă a redactorilor ziarului a fost de a face cunoscute acțiunile întreprinse cu scopul organizării prizonierilor
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
1917. Editorialul primului număr a fost scris de către Octavian Goga. În continuare ziarul a făcut o intensă propagandă patriotică. Deși subiectele gazetei au fost diverse, toate a fost însă legate de problematica specifică voluntariatului, fără excepție. Preocuparea constantă a redactorilor ziarului a fost de a face cunoscute acțiunile întreprinse cu scopul organizării prizonierilor români din teritoriile supuse Austro-Ungariei în unități de voluntari, sentimentele care i-au animat pe cei care au solicitat admiterea în rândul voluntarilor și obstacolele foarte frecvente care
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
un prețios călăuzitor și un „puternic liant sufletesc” pentru cei aflați departe de locurile natale, orice informații despre țară fiind primite cu bucurie și interes de către prizonieri. Episoadele luptelor de Mărăști, Mărășești și Oituz au fost relatate cu deosebită mândrie. Ziarul s-a preocupat de asemenea constant de strângerea de fonduri de întrajutorare pentru sprijinirea prizonierilor români din Rusia precum și de aspecte care au ținut de colaborarea românilor transilvăneni și bucovineni cu reprezentanții celorlalte popoare oprimate din Dubla Monarhie, cu atât
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
Mărășești. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de câtre alte periodice (Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei, Vestitorul, Țara Noastră). După dizolvarea Primului Corp de Voluntari, ziarul fost în continuare editat de către Sever Bocu - fugit la Paris, drept "„Foaie a voluntarilor si soldatilor români în Franta si Italia”".
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
III-a și interpretat în acompanierea cântărețelor Yehudit Ravitz și Corinne Elal. El a fost ales de două ori cel mai frumos cântec israelian din toate timpurile în sondaje ale revistei „Musica” (nr.12 din 12 martie 1988) și ale ziarului „Yediot Aharonot” (12 aprilie 2002).
Avraham Halfi () [Corola-website/Science/336611_a_337940]
-
Oradea pentru rolul "Nae" din piesă de teatru "Schițe" de I. L. Caragiale și Premiul de popularitate de la Festivalul Teatrului Scurt Arrezo pentru rolul "Varga" din piesă "O sărbătoare princiara" de Teodor Mazilu. A primit în 1983 Premiul pentru interpretare al ziarului "Scânteia tineretului" - Gală Tânărului Actor - Costinești pentru rolul "Tatăl" din piesă de teatru "Nu sunt Turnul Eiffel" de Ecaterina Oproiu. În 1985 i s-a acordat Marele premiu - Gală Tânărului Actor - Costinești pentru rolul "Tatăl" din piesă de teatru "Poate
Tudorel Filimon () [Corola-website/Science/336652_a_337981]
-
din Viena. În 1881 a fost în juriul Congresului internațional de geografie de la Veneția, președinte al secțiunii de matematică. Din 1886 a fost președintele consiliului de administrație din Viena al . În 1890 a stârnit mult interes procesul intentat de el ziarului "Das Vaterland" (), care-l acuzase de corupție, proces câștigat de el.
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
acest motiv, Carlos a ridicat mâna stângă, și nu dreapta, așa cum se practica salutul „Black Power”. Când se intona "The Star-Spangled Banner", Smith și Carlos au dat salutul cu capetele plecate, un gest care a apărut pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Ei au plecat de pe podium în huiduielile mulțimii. Smith a spus mai târziu că „dacă câștig, sunt american, nu negru american. Dar dacă fac ceva rău, atunci ei vor spune că sunt negru. Suntem negri și suntem
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
Buzău și a fost prezent la numeroase ediții ale taberei de creație Monteoru Art. A făcut studii de specialitate despre creația artiștilor plastici români și a editat cataloage de artă. A fost colaborator la diferite publicații ca "Romanian Review, Curentul, Ziarul de Duminică, Realitatea românească" și "România liberă". O dată cu anul 1990, Corneliu Antim în calitate de artist plastic, a expus grafică și sculptură la diverse expoziții de profil. A realizat un film documentar despre sculptorul Dimitrie Paciurea, documentar care a fost premiat la
Corneliu Antim () [Corola-website/Science/336710_a_338039]
-
au murit în cutremurul din Italia, alți 10 sunt într-o tabără de sinistrați, iar patru sunt dați dispăruți. De asemenea, au mai fost identificate alte șase persoane de cetățenie română printre răniți, care se află internate pentru îngrijiri medicale. Ziarul "Emigrantul", ziarul diasporei care apare în Italia, a înaintat cifra de 12 români morți (11 femei și un bărbat), cifră care nu a fost însă confirmată de autorități. Un nou bilanț dat publicității de autorități în dimineața de 25 august
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
în cutremurul din Italia, alți 10 sunt într-o tabără de sinistrați, iar patru sunt dați dispăruți. De asemenea, au mai fost identificate alte șase persoane de cetățenie română printre răniți, care se află internate pentru îngrijiri medicale. Ziarul "Emigrantul", ziarul diasporei care apare în Italia, a înaintat cifra de 12 români morți (11 femei și un bărbat), cifră care nu a fost însă confirmată de autorități. Un nou bilanț dat publicității de autorități în dimineața de 25 august indica 247
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. S-a stabilit de la vârsta de 16 ani în Buenos Aires, locul de reședință al tatălui său. A pătruns de la o vârstă foarte fragedă în lumea jurnalismului și a înființat în 1864 ziarul "El Iris" și apoi, doi ani mai târziu, ziarul "La América", care a avut o perioadă de apariție foarte scurtă din cauza campaniei sale agresive împotriva politicii președintelui Bartolomé Mitre, a poziției sale cu privire la Războiul Triplei Alianțe și a arestării redactorilor
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]
-
S-a stabilit de la vârsta de 16 ani în Buenos Aires, locul de reședință al tatălui său. A pătruns de la o vârstă foarte fragedă în lumea jurnalismului și a înființat în 1864 ziarul "El Iris" și apoi, doi ani mai târziu, ziarul "La América", care a avut o perioadă de apariție foarte scurtă din cauza campaniei sale agresive împotriva politicii președintelui Bartolomé Mitre, a poziției sale cu privire la Războiul Triplei Alianțe și a arestării redactorilor săi. În 1870 a participat la mișcarea revoluționară împotriva
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]
-
campaniei sale agresive împotriva politicii președintelui Bartolomé Mitre, a poziției sale cu privire la Războiul Triplei Alianțe și a arestării redactorilor săi. În 1870 a participat la mișcarea revoluționară împotriva președintelui uruguayan, generalul Lorenzo Batlle. Aflat în aceeași tabără, a editat un ziar cu un titlu controversat: "La Revolución". După răsturnarea președintelui Battle și ascensiunea la putere a juristului José Eugenio Ellauri în 1874, s-a mutat cu domiciliul în Argentina, unde, în afară de activitatea de redactor la prestigiosul cotidian La Nación, a lucrat
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]
-
Eugenio Ellauri în 1874, s-a mutat cu domiciliul în Argentina, unde, în afară de activitatea de redactor la prestigiosul cotidian La Nación, a lucrat ca avocat. În același an a fost ales deputat în Parlamentul Argentinei. În 1873 el a fondat ziarul "La Democracia". Opt ani mai târziu, el a făcut o altă călătorie la Montevideo, unde, ca director de ziar, a rămas până în 1882, când s-a mutat definitiv la Buenos Aires. Odată ajuns acolo, el a renunțat la conducerea ziarului "La
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]