435,226 matches
-
german prevedea în consecință distrugerea în mai puțin de o oră a cât mai multor poziții ale artileriei antiaeriene, cupolelor și cazematelor. În plus, parașutiștilor li s-a cerut ca, indiferent de pierderi, să distrugă tunurile cu rază lungă de acțiune, care asigurau acoperirea de artilerie a podurilor. Distrugerea acestor tunuri trebuia executată în zece minute. În acest scurt interval, parașutiștii trebuiau să iasă din planoare, să ajungă în dreptul tunurilor, să monteze încărcăturile explosive pe țevile tunurilor, să le detoneze și
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
acoperirea de artilerie a podurilor. Distrugerea acestor tunuri trebuia executată în zece minute. În acest scurt interval, parașutiștii trebuiau să iasă din planoare, să ajungă în dreptul tunurilor, să monteze încărcăturile explosive pe țevile tunurilor, să le detoneze și toate aceste acțiuni să fie executate cu succes sub focul inamicului. Planurile finale de asalt luau în considerație folosirea a nouă - unsprezece planoare, care să aterizeze pe malul de vest al Canalului Albert, în dreptul tuturor celor poduri la ora 05:30 pe 10
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fi încercat să li se opună, să distrugă cât mai multe piese de artilerie cu încărcături explozive și să împiedice garnizoana belgiană să acționeze. După ce și-ar fi îndeplinit obiectivele inițiale (cucerirea podurilor și eliminarea tunurilor cu rază lungă de acțiune din fort), trupele aeropurtate urmau să se pregătească pentru apărarea pozițiilor cucerite până la sosirea grosului trupelor terestre germane. Sturmabteilung Koch a fost dispersată în subunități mici în diferite locații din Rhineland din motive de securitate până la primirea ordinelor de atac
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fiind nevoie de efortul conjugat al ocupanților a două palnoare. Turelele au fost avariate, dar nu și distruse cu încărcături cumulative. O unitate de parașutiști a fost obligată să se urce pe turele și să distrugă țevile tunurilor cu explozivi.. Acțiuni similare au avut loc și în partea nordică a fortului, parașutiștii acționând contratimp pentru distrugerea sau scoaterea din funcțiune a fortificațiilor care adăposteau piesele de artilerie. Obiectivul nr. 13 era o cazemată care adăpostea mitraliere care acopereau cu foc partea
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Cucerirea podurilor și neutralizarea artileriei fortului a permis infateriei și blindatelor Armatei a 18-a să depășească fără eforturi mari defensiva belgiană și să înainteze spre interiorul țării. Generalul Kurt Student avea să scrie după război cu privire la această operațiune că acțiunile parașutiștilor, în special a Grupului „Granit”, „A fost o faptă de îndrăzneală exemplară și însemnătate decisivă [...] Am studiat istoria ultimului război și a bătăliilor de pe toate fronturile. Dar nu am reușit să găsesc nimic printre numeroasele acțiuni extraordinare - întreprinse de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
această operațiune că acțiunile parașutiștilor, în special a Grupului „Granit”, „A fost o faptă de îndrăzneală exemplară și însemnătate decisivă [...] Am studiat istoria ultimului război și a bătăliilor de pe toate fronturile. Dar nu am reușit să găsesc nimic printre numeroasele acțiuni extraordinare - întreprinse de prieteni sau dușmani - care se poate spune că se poate compara cu succesul obținut de Grupul de Asalt Koch”. Mai mulți ofițeri și subofițeri au fost decorați cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier pentru participarea
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
vor purta arme, vor fi luate măsuri antiteroriste. Drept răspuns la ocuparea de către oameni înarmați a clădirilor administrative din estul țării, la 15 aprilie Turcinov a anunțat începerea Operației Antiteroriste ( sau prescurtat "АТО"). Forțele pro-ruse și conducerea Rusiei declară că acțiunile părții ucrainene în conflictul dat sunt operațiuni represive, iar conflictul — război civil.. Comitetul Internațional al Crucii Roșii califică operațiunile militare din estul Ucrainei ca „un conflict armat local”. Luptele au început în aprilie 2014 când separatiștii pro-ruși au preluat controlul
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
în Luhansk, nu doar în Donetsk. În aceeași zi forțele speciale ale Serviciului de Securitate al Ucrainei au eliberat Clădirea administrației Serviciului din Donețk ocupată de activiști. La 28 aprilie, în Luhansk a fost anunțată crearea Republicii Populare Luhansk. Prima acțiune a activiștilor a fost ocuparea clădirii Serviciului de Securitate al Ucrainei. și efectuarea presiunilor asupra administrației regionale. La 29 aprilie activiștii pro-ruși au ocupat clădirea administrației și procuratorii regionale, fără a întâlni rezistență. Colaboratorii poliției, care apărau clădirea, au trecut
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
două romane. Ediția definitivă a dilogiei a fost publicată în 2012 de editura Cartier din Chișinău, fiind coordonată de autor. Romanul lui Ion Druță este considerat de critici a fi unul reprezentativ pentru literatura română de pe malul stâng al Prutului. Acțiunea dilogiei se petrece în satul ficțional Ciutura din Câmpia Sorocii, urmărind evoluția comunității rurale de la începutul secolului al XX-lea și până în anii '50 ai aceluiași secol. Aflat într-o vâlcică dintre două dealuri: unul mare (înspre răsărit) și altul
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
făclia și nimic nu ne mai poate salva, deodată, nici că mai știi cum și de unde, se isca o minune cerească, și după minunea ceea, încetișor, pas cu pas, zi cu zi, încetul cu încetul...”" Locul în care se desfășoara acțiunea, Câmpia Sorocii, pe care se află treizeci de sate, este descris în mod duios ca un spațiu fermecător datând din vremuri imemorabile și populat de oameni cu un suflet blând, împovărat de propria sa bunătate: "„Câmpia Sorocii... O fi fost
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Teodoreanu, "" a fost asemănat cu proza fantastică a lui Edgar Allan Poe. "Be Where the City Is!" consideră că romanul prezintă „un decupaj cinematografic și un suspans bine strunit”, lucru susținut și de George Sauciuc care observă că „are o acțiune bine închegată, ecranizabilă și ușor de citit. [...] personaje conturate și cu personalitate”, reprezentând „un exercițiu de imaginație lăudabil”. "Cititorul de cărți.ro" apreciază firul narativ „aflat la granița dintre «palpitant» și «cu sufletul la gură», cu personaje complementare bine construite
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
Mesopotamiei (actualul Irak) între Imperiul Britanic (în principal India Britanică) și armata otomană. Comandamentul britanic spera să apere zăcămintele de petrol din Orientul Apropiat și să cucerească Mesopotamia ce se afla sub dominație otomană. Comandamentul otoman n-a planificat careva acțiuni în această regiune, cu toate acestea, începutul ofensivei britanice i-a impus să formeze armata a 6-a ca să le poate ține piept în Mesopotamia. În anul 1916 otomanii au reușit să încercuiască și să ia ostatici o grupare de
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
Mazandaran, Golestan și Khorasan), de asemenea Marea Britanie avea interese în Kuweit. Pe lângă apărarea uzinelor de prelucrare a petrolului din Persia, comandamentul britanic a luat decizia să cucerească punctele petrolifere de pe teritoriul mesopotamiei otomane. Comandamentul armatei otomane n-a planificat vreo acțiune în regiunea dată. Istoricul militar britanic Liddell Hart scria: „Zone petroliere din apropierea golfului Persic avea o foarte mare importanță pentru alimentarea Marii Britanii cu petrol”. Conducerea Imperiului Otoman a luat drept primordial Frontul din Caucaz. Pe lângă luptelor cu trupele rusești din
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
de avioane în rezervă și 84 în unitățile de instruire. Aceasta a însemnat că britanicii dispuneau de fapt de două ori mai multe avioane decât la începutul lunii iulie 1940. "Luftwaffe", bazându-se pe informațiile eronate obținute, a pregătit o acțiune de amploare pe 18 august împotriva stațiilor de sectoare ale RAF. Planul de atac al "Luftwaffe" era simplu. Bombardierele urmau să atace aeroporturile RAF situate în colțul de sud-est al Angliei. Cele mai importante aeroporturi din această regiune aflate sub
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
înfrângerii Franței și a continuării războiului de unii singuri nu fusese luată în considerare de planificatorii britanici până la victoria germană din Europa Occidentală. Un atac aerian din Germania presupunea ca bombardierele "Luftwaffe" să fie obligate să opereze în afara razei de acțiunii avioanelor proprii de vânătoare, ceea ce le făcea vulnerabile la atacurile defensivei britanice. Chiar dacă ar fi folst folosite avioanele de vânătoare cu rază lungă de acțiune precum bimotorul Messerschmitt Bf 110, acestea ar fi fost obligate să lupte la limita lor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
aerian din Germania presupunea ca bombardierele "Luftwaffe" să fie obligate să opereze în afara razei de acțiunii avioanelor proprii de vânătoare, ceea ce le făcea vulnerabile la atacurile defensivei britanice. Chiar dacă ar fi folst folosite avioanele de vânătoare cu rază lungă de acțiune precum bimotorul Messerschmitt Bf 110, acestea ar fi fost obligate să lupte la limita lor de operare. Britanicii nu credeau că avioanele rapide de vânătoare puteau să se angajeze în lupte aeriene. Efectele forței centrifuge asupra corpului uman puteau, în
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Jagdgeschwader 54" (JG 54) și "Zerstörergeschwader 26 (grupul de distrugătoare)" (ZG 26). "Grupurile de vânătoare" urmau să execute operațiuni de escortă și vânătoare liberă decolând de pe aeroporturile din Pas-de-Calais. Ambele aeroporturi britanice găzduiau camere operaționale de sector, de unde erau dirijate acțiunile avioanelor proprii de vânătoare. Aceste aeroporturi au fost selectate de planificatorii Luftwaffe datorită faptului că erau cele mai mari baze aeriene de pe care operau avioanele vânătoare RAF. Spionajul german nu avea informații însă că acolo funcționau camerele operaționale de sector
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
bombardierele erau în plin atac, soldatul D. Roberts aștepta la capătul nordic al aeroportului să lanseze rachetele cu cabluri. Trei bombardiere s-a îndreptat spre zona în care se afla Roberts, luând ușor înălțime. Când au intrat în raza de acțiune a dispozitivelor defensive, Roberts a lansat nouă rachete care tractau cabluri. Pilotul german Wilhelm Raab a văzut rachetele zburând și, deși nu înțelegea ce reprezintă ele, a încercat să le evite. Pentru că avionul Dornier se înclinase pe o parte, unul
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
aceste momente germanii au fost atacați. Grupul de avioane Bf 109 comandat de Hannes Trautloft avea sarcina dificilă să apere bombardierele Ju88. După ce au depășit Biggin Hill în drumul lor spre RAF West Malling, formațiunea a intrat în raza de acțiune a artilerei antiaeriene. Un bombardier Ju 88 a fost lovit, iar Trautloft a preluat sarcina asigurării acestuia o protecție specială. După atacul antiaerienei, bombardierele au fost atacate de avioanele de vânătoare britanice Spitfires și Hurricanes. Un bombardier Ju 88 a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
mișcare neașteptată a germanilor. Dat fiind că își pierduse avioanele de vânătoare de noapte Bristol Blenheim în raidul de pe 16 august, Tangmere a dispus ca două Hurricane din Fighter Interception Unit (FIU) care aveau în dotare radare să intre în acțiune. Paza de coastă RAF s-a alăturat de asemenea efortului de luptă ordonând decolarea escadrilei 235, dotată cu avioane Bristol Blenheim. Defensiva britanică se baza în special pe cele 68 de avioane de vânătoare Spitfire și Hurricane. În acel moment
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
un al patrulea a fost avariat. Niciunul dintre membrii personalului aeroportului nu a fost rănit. În schimb, cinci civili au fost răniți când o bombă de 110 livre a lovit adăpostul lor antiaerian. Pierderea stației radar cu rază lungă de acțiune de la Poling a provocat o serie de probleme. Lanțul de stații radar cu rază scurtă de acțiune a rămas în funcțiune și acoperea spațiul aerian până la limita uscatului britanic. De-a lungul liniei de coastă pe o distanță de aproximativ
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
cinci civili au fost răniți când o bombă de 110 livre a lovit adăpostul lor antiaerian. Pierderea stației radar cu rază lungă de acțiune de la Poling a provocat o serie de probleme. Lanțul de stații radar cu rază scurtă de acțiune a rămas în funcțiune și acoperea spațiul aerian până la limita uscatului britanic. De-a lungul liniei de coastă pe o distanță de aproximativ 115 km, alte șase stații radar cu rază lungă de acțiune asigurau interconectivitatea radarelor și acopereau toată
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
stații radar cu rază scurtă de acțiune a rămas în funcțiune și acoperea spațiul aerian până la limita uscatului britanic. De-a lungul liniei de coastă pe o distanță de aproximativ 115 km, alte șase stații radar cu rază lungă de acțiune asigurau interconectivitatea radarelor și acopereau toată zonele, fără să lase porțiuni nesupravegheate. Stația radar de la Poling a fost suplinită în doar câteva zile de unități radar mobile, montate în zona împădurită din apropiere. După al doilea atac au urmat mai
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de bombardament au avut loc în timpul nopții de 17/18 august. Restul misiunilor au fost executate în timpul zilei de 18 august. Ceva mai puțin de jumătate dintre avioanele disponibile și funcționale "Luftflotte 2" și "Luftflotte 3" au fost implicate în acțiunile din acea zi. Luftwaffe nu a participat la capacitate maximă la atac. "Luftflotte 5" nu a fost implicată în nici un fel în lupte, deși avioanele sale de recunoaștere au fost active în spațiul aerian englez și scoțian. În total, Luftwaffe
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de bombardament sau ale aviație navale. Rezultatul imediat a fost direcționarea atacurilor împotriva unor aeroporturi care nu erau folosite de Fighter Command. Dintre cele 403 misiuni executate de Fighter Command, piloții RAF au luat contact în cazul a 320 de acțiuni, ceea ce înseamnă că 80% dintre avioanele de vânătoare au interceptat bombardierele. Au fost distruse între 27 și 34 de avioane de vânătoare RAF. O sursă tehnică a dat cifra de 31 de aparate de zbor distruse sau avariate foarte grav
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]