46,314 matches
-
comisie care să elaboreze un raport, pe baza căruia urma să se facă condamnarea simbolică. Tismăneanu, un expert în comunism, provenind însuși dintr-o familie a nomenclaturii comuniste române, a alcătuit și a condus Comisia Prezidențială de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, din care făceau parte personalități ale lumii academice și reprezentanți ai exilului românesc. În decembrie 2006, Băsescu a condamnat comunismul din România, într-un discurs ținut în Parlamentul țării, discurs care s-a bazat pe probele concrete oferite
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
lumii academice și reprezentanți ai exilului românesc. În decembrie 2006, Băsescu a condamnat comunismul din România, într-un discurs ținut în Parlamentul țării, discurs care s-a bazat pe probele concrete oferite de raportul Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, conduse de Vladimir Tismăneanu. Gestul președintelui a stârnit un scandal public de proporții foarte mari și reacții amestecate, de la elogii până la acuze că ar fi instrumentalizat trecutul în vederea obținerii de avantaje politice. Pe data de 18 ianuarie 2007
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
a salvat zeci de mii de evrei și a primit titlul de Drept între popoare din partea Yad Vashem. Afirmațiile lui Băsescu intrau în conflict chiar cu Raportul Tismăneanu, pe baza căruia Băsescu condamnase în decembrie 2006 în Parlamentul României regimul comunist. Casa Regală nu a comentat declarațiile lui Băsescu. În luna iulie 2012, Băsescu a declarat „Am un regret profund că am spus public ce gândesc. Și asta îmi arată că uneori politicienii, măcar în chestiuni foarte sensibile, este bine să
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
(n. 7 decembrie 1884, Băcia, Hunedoara - d. 7 ianuarie 1958, București) a fost un avocat și om politic român interbelic și după cel de-al Doilea Război Mondial, prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, între 1945 și 1952. A fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, funcție asimilată celei de șef al statului, în perioada 2 iunie 1952 - 7 ianuarie 1958. La 6 martie 1945 a fost impus
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
a se dedica afacerilor sale. Revine pe scena publică pe 8 ianuarie 1933, când fondează Frontul Plugarilor. Aceasta era o formațiune politică minoră, care se situa pe stânga eșichierului politic. Imediat, acest partid a intrat sub aripa protectoare a Partidului Comunist, care se afla, în acele vremuri, în ilegalitate . În localitatea natală a lui Petru Groza, pe 24 septembrie 1935, a fost semnat acordul pentru înființarea Frontului Popular Antifascist între MADOSZ și Frontul Plugarilor, ambele formațiuni fiind satelite ale comuniștilor. Trei
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
întrunit la Țebea, unde, sub gorunul lui Horea și mormântul lui Avram Iancu, au încheiat un acord prin care se angajau să lupte în comun împotriva pericolului fascist. În următorii ani, formațiunea lui Petru Groza a rămas în umbra Partidului Comunist. În 1943, participă la crearea Frontului Patriotic Antihitlerist. Pe 20 iunie 1944, a susținut formarea coaliției Blocului Național Democrat între PNȚ, PNL, PSD și PCR. Groza a revenit în prim planul scenei politice după actul de la 23 august 1944, când
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
politic esențial al guvernului Groza era acapararea întregii puteri în stat și lichidarea oricăror forme de opoziție. Planul a fost elaborat de ministrul de Interne, Teohari Georgescu, și Pantelei Bodnarenko, ofițer de informații sovietic. Încă de la începutul anului 1947, autoritățile comuniste au operat numeroase arestări împotriva adversarilor politici prin comiterea de grave abuzuri. Pe 14 iulie 1947, autoritățile Ministerului de Interne au reușit să întindă o capcană principalilor fruntași național-țărăniști, care se pregăteau să plece în Marea Britanie pentru a informa diplomații
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
zile mai târziu l-a înlocuit pe Constantin Ion Parhon în funcția de președinte al prezidiului Marii Adunări Naționale, instituția care asigura în mod simbolic șefia RPR. A rămas în această funcție până la sfârșitul vieții. Începând din anul 1948, autoritățile comuniste au început să impună modelul stalinist de organizare și conducere a societății. La 11 iunie 1948, guvernul Groza a adoptat legea pentru naționalizarea industriei. Această măsură a vizat distrugerea proprietății private și a generalizat proprietatea publică în industrie, bănci și
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
mare parte din curs fiind apoi pe direcția sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de orașul Galați. Formează granița României cu Republica Moldova și parțial cu Ucraina. În perioada interbelică, râul era navigabil până la Ungheni, însă în perioada comunistă navigația pe râu a fost treptat abandonată, cursul nemai fiind întreținut. Principalii afluenți pe partea dreaptă sunt Ceremuș, Bașeu și Jijia (cu afluentul principal Bahlui). Pe râul Prut există o amenajare hidroenergetică (barajul de la Stânca-Costești) realizată împreună cu Uniunea Sovietică (actualmente
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
manifestul "Legitimă apărare" respinge ideea "oricărui control, chiar marxist asupra experiențelor vieții interioare") și cea "comunistă" reprezentată de revista "Claire" (director Jean Berbier) spre care vor gravita, până la urmă, majoritatea suprarealiștilor cu excepția lui Breton (care aderă, în 1927, la Partidul Comunist Francez, dar vrea să păstreze o totală independență artistică). Disensiunile politice survin și mai violent după 1929, când cazul Leon Trotzky produce noi scindări între suprarealiștii protestatari, așa-zis "staliniști" (Louis Aragon, Paul Éluard, Pablo Picasso, P. Naville, George Sadoul
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, a desăvârșit Poemul simfonic "Vox Maris" pentru soprană, tenor, cor și orchestră, schițat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 și 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu). O dată instaurată dictatura comunistă, s-a exilat definitiv la Paris, unde s-a stins din viață în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la poziția 68. Deși este
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
URSS a suferit, de asemenea, variații mari; în 1990 corespundea Rusiei Imperiale, cele mai importante excepții fiind Polonia, Finlanda și Alaska. Cu excepția unei scurte perioade chiar după revoluție, organizarea politică a țarii era definită de singurul partid politic recunoscut, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.). "Articolul principal: Politica Uniunii Sovietice" Conform ultimei Constituții sovietice din 1977, Uniunea Sovietică se declară, teoretic, un stat federal, format din 16 republici în uniune voluntară, iar guvernarea avea o structură federală ("vezi" Constituția Uniunii Sovietice
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
ultimei Constituții sovietice din 1977, Uniunea Sovietică se declară, teoretic, un stat federal, format din 16 republici în uniune voluntară, iar guvernarea avea o structură federală ("vezi" Constituția Uniunii Sovietice). Guvernul Uniunii Sovietice punea în aplicare deciziile luate de Partidul Comunist ("vezi" Organizarea Partidului Comunist al URSS). Structura PCUS era bazată pe centralism democratic, metoda leninista de luare a deciziilor în interiorul partidului. Conform centralismului democratic, organele inferioare ale partidului pun în aplicare deciziile organelor superioare. Organele inferioare începeau la nivel de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
1977, Uniunea Sovietică se declară, teoretic, un stat federal, format din 16 republici în uniune voluntară, iar guvernarea avea o structură federală ("vezi" Constituția Uniunii Sovietice). Guvernul Uniunii Sovietice punea în aplicare deciziile luate de Partidul Comunist ("vezi" Organizarea Partidului Comunist al URSS). Structura PCUS era bazată pe centralism democratic, metoda leninista de luare a deciziilor în interiorul partidului. Conform centralismului democratic, organele inferioare ale partidului pun în aplicare deciziile organelor superioare. Organele inferioare începeau la nivel de oraș și de district
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
până la Comitetul Central, organul suprem de partid. Folosind autoritatea nomenklaturii, Partidul plasa oameni de încredere în posturi guvernamentale de conducere. Organele PCUS monitorizau acțiunile ministerelor, agențiilor guvernamentale și organelor legislative. Cea mai înaltă instituție legislativă era Sovietul Suprem. Conducătorul Partidului Comunist era Secretarul general. Șeful partidului mai deținea uneori și alte posturi, cum ar fi președinția statului sau funcția de Prim-ministru ("vezi" Lista conducătorilor Uniunii Sovietice). Vezi și: Dreptul sovietic. "Articolul principal: Relațiile externe ale Uniunii Sovietice" În ultimele decenii
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
cneazul Lvov care a proclamat dreptul la libertate politică, susținut de menșevici, social-democrați moderați. În multe orașe, muncitorii și soldații s-au organizat în soviete pentru a cere schimbări sociale, declarându-se adversarii puterii guvernului provizoriu. În aprilie 1917, liderul comunist al revoluționarilor și al bolșevicilor, Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut ca Lenin, s-a întors la St. Petersburg din exilul sau din Elveția. Prin Tezele din Aprilie, a cerut declararea imediată necondiționată a păcii și redistribuirea pământurilor țărânilor. A cerut sfârșitul
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
reprezentau probleme serioase pentru conducerea bolșevica. În 1922, noul stat socialist era de dimensiunea fostului imperiu rus. Republică Sovietică Socialistă Federativa Rusă s-a unit cu Republică Sovietică Ucraineană și Republică Sovietică Belarusa, formând -URSS care a devenit primul stat comunist din istorie, salutată cu bucurie de socialiștii de pretutindeni. În 1922, Lenin s-a îmbolnăvit, iar luptele pentru succesiune din interiorul partidului au izbucnit. Stalin și-a folosit puterea ca secretar al Partidului Comunist pentru a-i numi discipolii săi
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
-URSS care a devenit primul stat comunist din istorie, salutată cu bucurie de socialiștii de pretutindeni. În 1922, Lenin s-a îmbolnăvit, iar luptele pentru succesiune din interiorul partidului au izbucnit. Stalin și-a folosit puterea ca secretar al Partidului Comunist pentru a-i numi discipolii săi, precum Kamenev și Zinoviev, în funcții importante în guvern și în partid și pentru a-și asigura o poziție-cheie în structura partidului. Deși Lenin recomandase în testamentul sau înlocuirea lui Stalin din funcția de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
dictatură lui Stalin era menținută și prin intermediul cultului personalității care devenise tot mai puternic și prin dezvoltarea statului că un mecanism administrativ rigid, controlat de la centru. Politică stalinista era declarată că dogmă socialistă. În 1936 a fost stabilită hegemonia Partidului Comunist la toate nivelurile societății și ale statului. Poliția secretă supraveghea populația și elimină opozanții prin împușcare, munca silnica și deportări în Siberia. În 1928 a fost introdusă colectivizarea forțată a gospodăriilor țărănești, fiind combinate în cooperative agricole. Țăranii care dețineau
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
aflați în alianță cu antifasciștii non-socialiști. Singurele excepții au fost Grecia și Iugoslavia. În 1949 s-a format Germania de Est ce va rămâne în sfera sovietică. În 1946, Stalin a dezvoltat teoria celor două "lagăre", despre diferențele dintre lumea comunistă și lumea capitalista, căreia SUA îi răspunde în 1947 prin conceptul paralel de Război Rece. Relația dintre cei doi foști aliați s-a înrăutățit rapid și a atins apogeul în timpul blocadei sovietice a Berlinului din 1948-1949. URSS devenise o amenințare
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
împotriva sa. Înainte de a incepe un nou val de represiuni, Stalin a murit pe 5 martie 1952 din cauza unui accident celebral. Lupta pentru putere a început. Gheorghi Malenkov, care avea susținerea guvernului, si Nikita Hrușciov, care era sprijinit de partidul comunist, s-a aliat împotriva lui Beria, ministrul de interne, care a fost arestat în iunie 1953 și împușcat în decembrie. La 8 august 1953, Malenkov a anunțat "noul curs" care va asigura întărirea sectorului agricol subdezvoltat și a industriei de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
inițiat o colaborare cu occidentul. În mai 1955 s-a semnat Tratatul de la Varșovia ca răspuns al blocului estic NATO și reapăreau tensiunile. În februarie 1956, Nikita Hrușciov l-a învins pe Malenkov la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice-PCUS. A devenit secretar general al PCUS, iar în 1958 a devenit premier. În timpul congresului , Hrușciov a denunțat crimele lui Stalin și a criticat direcția partidului sub conducerea acestuia. În timpul valului de destalinizare, în Polonia și Ungaria au
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
îi desemnau ca atare. Redactorul-șef al revistei Novîi Mir, Tvardovski, a fost înlăturat pentru că a publicat un poem al lui Pomeranțev. Hrușciov consideră că istoria, literatura și arta trebuiau să reflecte rolul lui Lenin și grandioasele realizări ale partidului comunist și poporului sovietic. Intelighenția trebuia să se acomodeze cu noul curs ideologic și să-l slujească. Intelighenta s-a separat în două tabere: conservatorii conndusi de Kocetov și liberalii conduși de Tvardosvksi. Hrușciov pendula între două tabere, considerând că scriitorii
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Vladimir Vasotki și lecturau des. După moartea lui Brejnev, în 1982 vine la conducere Iuri Andripov, iar în 1984 este succedat de Constantin Cernenko.După moartea lui Cernenko la 10 martie 1985, Mihail Gorbaciov este ales secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice Gorbaciov și ministrul de externe Eduard Șevardnadze și cadrele tinere din conducere au întreprins ample reforme. A reînceput tratativele cu SUA la Geneva privind dezarmarea. În 1987-1989, trupele sovietice au fost retrase din Afghanistan. Pe plan intern
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
nesiguranței armatei. Mihail Gorbaciov a fost însă privat de putere. Noul președinte al Rusiei era Boris Elțîn, fostul rival al lui Gorbaciov și primarul Moscovei. În septembrie 1991, Elțîn a recunoscut independența statelor baltice, iar în noiembrie a desființat Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. La 21 decembrie 1991, URSS s-a destrămat oficial. Unsprezece foste republici sovietice-Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Kazahstan, Kîrgîzstan, Moldova, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan s-a retras alături cu Rusia, formând Comunitatea Statelor Independente-CSI. În anii următori
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]