44,063 matches
-
poți cumpăra orașul Londra pentru tatăl dumitale", " Automobilul merge repede, dar bucătăreasa gătește mai bine", " Cu picioarele poți merge, dar te încălzești mai bine cu electricitate și cărbuni."131 În concluzie, "șarja parodică extremă"132 direcționată pe amintitele paliere al discursului didactic, filosofic, dramatic, și, în ultimă instanță, al celui conversațional se subordonează astfel comicului absurdului pentru a configura profilul acestei "comedii a comediei" nu ca pretenție de reper superlativ, ci, dimpotrivă, ca "antipiesă", deci ca expresie a negației și a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
enunțul decât îl folosește în scopul comunicării, astfel încât se consideră că această modalitate a comicului derivă dintr-o deliberată abatere, prin formulările echivoce, de la maxima conversațională a calității prin care se impune respectarea adevărului. Folosind procedee care țin de analiza discursului obținem o clasificare diferită a tipurilor de ironie în funcție de raporturile stabilite între actanții de pe scena comicului (A1: locutorul, A2: auditorul, A3: victima conștientă a ironiei, A4: pseudo-victima insensibilă la ironie). Din posibilele scheme actanțiale rezultă următoarele variante și caracteristici ale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de lemn a prispii și aprinse o țigaretă... Șezu cât șezu așa, meditând un discurs bine simțit pentru a convinge pe chivuțe că niște femei muncitoare pot câștiga o avere într-un chip onorabil, fără să caute a ruina pe un om, de la casa căruia au câștigat totdeauna o bucățică de pâne... Ar fi păcat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
promovată și durabilă este cea a politicianului care inversează raportul interes public interes personal, manifestă un comportament labil și oportunist, recurge la mijloace extreme sau imorale pentru atingerea scopurilor deloc altruiste cărora le dă o notă de noblețe prin demagogice discursuri patriotarde. În opera comică a lui Caragiale, politica și familia sunt temele centrale. Dacă de pasiunea politică se face întotdeauna paradă, amorul este invariabil tăinuit și tolerat printr-o adevărată conspirație a tăcerii. Comună celor două dimensiuni ale afectivității acestei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
șarmul neprețuitelor sale "găselnițe" de tipul: "Coane, să te rază frizerul, să te ducă șoferul și să te iubească vădana de treizeci de ani [...] Așa suntem noi, bărbierii de soi. [...] Avem vorba iuțită și râsul scurt ca chibriturile bune"41. Discursul ironic lasă târziu să se întrevadă, exact ca în schița caragialiană Un artist, adevarata impresie produsă de acest cabotin mitoman din tagma Amicului X. Naratorul aparent naiv descoperă astfel că vestitul bărbier nu doar "rade", ci și "pune bărbi" în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mistificării e definitorie. Dramaturgia satirică a lui Liviu Rebreanu oferă câteva exemple: Mitică Ionescu din Apostolii pușlamaua bucureșteană transferată în mediul politic ardelean, spațiu adecvat propagării ideilor clișeizate referitoare la propășirea neamului și emanciparea culturii naționale etc., printr-un veritabil "discurs pișicher"78 și primarul Arzăreanu din Plicul, produs și apologet al unui regim curat constituțional în care minciuna, furtul și escrocheria sunt suverane. În piesele lui Tudor Mușatescu, Spirache Necșulescu din Titanic Vals este un politician atipic pentru că face gestul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-n dreapta: "Da' Televiziunea de ce nu mai vine?".90 Prezența masivă a modelului în realitate poate justifica frecvența ipostazelor sale ficționale. Este vorba, de fapt, de un proces reversibil, descris cu simplitatea-i caracteristică de Al. O. Teodoreanu în memorabilul discurs prilejuit de punerea în scenă a Momentelor în anul 1933: Aceste tipuri au dobândit [...] o circulație socială, și prin asta nemurire. Caragiale i-a luat din viață și i-a pus în cărți. Ei au părăsit cărțile și s-au
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
drept o mașinărie infernală profitând de orice neglijență și conferind oricărei intenții o finalitate malefică. Structural compatibil cu vocația de politicianist, spre deosebire de tatăl său, Decebal Necșulescu recurge, în comedia satirică Escu, la toate manevrele consacrate pentru a ajunge deputat: șantajul, discursul demagogic cuprinzând lozinci prefabricate adaptabile variatului auditoriu, falsificarea și cumpărarea voturilor etc. Ca un veritabil descendent al lui Cațavencu, Decebal deține arta oratorică de a seduce electoratul prin discursuri patriotarde și dovedește adaptabilitate într-un sistem instabil și imoral care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
satirică Escu, la toate manevrele consacrate pentru a ajunge deputat: șantajul, discursul demagogic cuprinzând lozinci prefabricate adaptabile variatului auditoriu, falsificarea și cumpărarea voturilor etc. Ca un veritabil descendent al lui Cațavencu, Decebal deține arta oratorică de a seduce electoratul prin discursuri patriotarde și dovedește adaptabilitate într-un sistem instabil și imoral care nu-i descurajează comportamentul cameleonic. Politica rămâne pentru el o sursă sigură de câștig, un drum cu suișuri și coborâșuri niciodată abandonat. Aceeași perseverență și fidelitate față de muza politică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deosebirile fundamentale vizează domeniul tipologiei, dar și rezolvarea conflictului, prin demascarea în dublu sens: pe de o parte a politicienilor corupți și pe de altă parte a lui Pamfil, ca responsabil de toate manevrele prin care aceștia au fost deconspirați. Discursul de învingător în confruntarea cu pletora de politicieni demagogi, vicioși și lași este, însă, de un optimism exagerat: Pamfil: Nu mă bucur pentru mine, Vizanti. Când am început lupta, singur și tânăr, cum eram atunci, am simțit cum se răsucește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
onoarea mea care m-a-njurat și clondiru cu trei chile mastică prima, care, venisem tocmai atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o neîntrecută "demonstrație" de prolixitate. În aceeași preocupare a autorului de a exploata în registrul comicului greșelile de construcție sintactică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
când ese de sub tipar", iar pe coperta almanahului "Calendarul Claponului", care apare la 20 noiembrie 1878, se anunța contradictoriu: Oricine va da / 50 de bănuți / Va căpăta acest almanah / gratis." Astfel încât, putem să departajăm cu ușurință cele două tipuri de discurs, al autorului și al personajelor pe care le-a creat, în funcție de criteriul intenționalității în stârnirea efectului comic de limbaj. Acestea fiind spuse, să urmărim diferențiat traseul pe care îl vor cunoaște în literatura postcaragialiană aspectele definitorii ale celor două tipuri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
plăcere, dar și din D'ale carnavalului sau din scenele marcate de prezența Ziței din O noapte furtunoasă, este, din păcate, una încă reiterabilă. O dovadă este oferită tot de textul lui M. Eliade, prin surprinzătoarea inserție a unui pitoresc discurs caragialesc într-un context conversațional neutru, în fragmentul Apocalipsul, publicat postum sub titlul Dubla existență a lui Spiridon Vădastra: Într-adevăr, D-lui Popescu îi era tot frică să nu spună nevastă-sa vreo prostie, și de câte ori avea prilejul, îi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din fragmente. Pledoaria pentru un astfel de gen se face prin recursul frecvent la tranșarea continuumului textual în fâșii de dimensiuni reduse, în bruiaoane și secvențe uneori doar vag relaționate, dar și prin explicita expunere teoretică a noului tip de discurs. În Știați că, spre a da un singur exemplu, Emil Paraschivoiu jonglează cu termeni multipli și multiplicabili pentru a-l defini: Dac-ar fi să conchid "pactul" cu lectorul în privința cărții de față, i-aș propune conceptul de "gen fragmentar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
183. Acest tip de polifonism "de sorginte caragialiană"184 este principiu de structurare internă și a romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineața pierdută, veritabilă simfonie textuală dirijată din umbră de un autor care "refuză să apară pur și simplu"185. Partiturile conținând discursurile vorbite sau doar gândite ale personajelor se intersectează, se completează sau se contrazic, într-un dialog care se rotește concentric în jurul unor teme înnăbușite de pluralitatea perspectivelor. Un avertisment în privința capcanelor acestui joc polifonic "de societate", prin care, în ciuda sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
românul, imparțial", reușește să onoreze ambele obligații, compunând pentru ambii socrii câte un toast în care elogiază respectivii nași, calomniindu-le principalii adversari, într-o simetrie perfectă. În mod evident, textele erau identice, cu excepția numelui celui ponegrit: Take Ionescu, în discursul adresat lui Nicu Filipescu, și invers. Hipotextul caragialian pentru acest tip de joc textual prin redactare șablonată ce suportă minime ajustări în funcție de destinatar este cronica ce poartă titlul Politică, adevărat etalon pentru scrierea-cameleon exemplificată. Ar trebui să precizăm că acest
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în esență că râsul este stârnit la descoperirea unei absurdități a altuia. Lessing generaliza scriind că "orice absurditate, orice contrast între deficiență și realitate este comic"11. J.F. Sulzer desprinde chiar o categorie anume a rizibilului absurd generată de contradicțiile discursurilor și acțiunilor, de ceea ce este neadevărat sau incomplet, de absurda utilizare a sensului unui cuvânt sau de comparația lucrurilor care nu prezintă elemente comparabile.12 Așadar, în cele mai multe cazuri, absurdul receptat conduce la comic. Însă acesta, la rândul său, creat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
contrapunctic adresându-se lui Iordache cu același: "Știi s-o scoți? Scoate-o!" etc. Se remarcă două aspecte ale denaturării limbajului caragialian, aspecte unificate în cazul unor personaje. Primul vizează fantezia verbală cu atributul inutilității, vizibilă în arhitectura haotică a discursurilor, iar cel de-al doilea se referă la desfrânarea lingvistică în concordanță cu degradarea biologică și psihologică a personajelor. Mai pregnant în Schițe, cel dintâi aspect, asociabil cu acel tip de nonsens denumit coq-à-l'âne (vorbărie fără șir și sens
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ajungem pentru ca să aibă fortificații și să poți zice la un moment dat, pînă aici! nu permit!"31 Logoreicul Mitică din Situațiunea întreprinde un adevărat atac, inconștient însă, asupra regulilor conversației, violarea maximei relevanței, deci a legăturii cauzale logice între elementele discursului fiind cea mai evidentă. Totuși, cu un efort substanțial din partea cititorului solicitat să suplinească lipsa informației de tranziție între ideile discursului, comunicarea poate fi salvată de la un eșec total căreia îi este sortită o "conversație" ionesciană cuprinzând replici de tipul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întreprinde un adevărat atac, inconștient însă, asupra regulilor conversației, violarea maximei relevanței, deci a legăturii cauzale logice între elementele discursului fiind cea mai evidentă. Totuși, cu un efort substanțial din partea cititorului solicitat să suplinească lipsa informației de tranziție între ideile discursului, comunicarea poate fi salvată de la un eșec total căreia îi este sortită o "conversație" ionesciană cuprinzând replici de tipul: "Eu pot să cumpăr un briceag pentru fratele meu, dar dumneata nu poți cumpăra orașul Londra pentru tatăl dumitale" sau "Cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de această dată rolul de a ascunde, prin multitudinea și aranjamentul lor haotic, un vid de gândire prin care se explică abundența contradicțiilor, a pleonasmelor, a truismelor și a altor erori ce țin de gramatică și/ sau logică. Așa-zisul discurs electoral al lui Farfuridi este o sinteză a acestora: Într-o chestiune politică... și care, de la care atârnă trecutul, prezentul și viitorul țării... să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte...(se încurcă, asudă și sughițe) încât vine aci ocazia să întrebăm
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de ce piesa Neguțătorul de ochelari, apărută în volum abia în 1968, dar scrisă deja în 1928, apare drept "verigă lipsă" nu între Urmuz și Eugen Ionescu, așa cum nota Nicolae Manolescu 72, întrucât absurdul urmuzian nu explorează niciodată ludicul verbal din discursul personajelor, ci, mai degrabă, între Caragiale și autorul Cântăreței chele. Puțin surprinzătoare la Tudor Arghezi, un artist prolific, proteic și mai ales, cu mare aderență la experiențele avangardei literare 73, aceste scenete străbătute de un umor absurd vesel, cu tentă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scriitori remarcabili din literatura română din cea de a doua jumătate a secolului trecut, însă nici în proporție covârșitoare și nici ca formulă estetică urmată îndeaproape în scopul afilierii la o direcție fie chiar "postabsurdă" europeană clar afirmată. Tipul de discurs haotic, delirant, incoerența episoadelor, fracturarea și amputarea mișcării dramatice a conflictului, intriga sinusoidală etc. sunt aspecte ale unei posibile poetici a teatrului absurdului care nu se regăsesc la dramaturgii români analizați 99. Receptivi însă la Noul Teatru, cel al deriziunii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
politice, amorul și gastronomia 87. Cea de-a treia dimensiune a tripticului tematic bazat pe cele trei dominante ale universului caragialian, primește în paginile urmuziene tot o configurație parodică dublată de o marcare aluzivă. Observăm, astfel, că aproape toți constituienții "discursului gurmand"88 asimilat prozei caragialiene, dobândesc în textele lui Urmuz valori cu semn schimbat. În primul rând, parcimonia și sobrietatea alimentară din stilul de viața al eroilor lui Urmuz se opun abundenței și diversității de "lucruri tot ușoare"89 consumate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de fapt, spre imaginea absurdului prevalent, imagine derivată, în principal, din anarhizarea structurilor consacrate ale discursului ficțional și din lanțul nesfârșit de incongruențe generatoare de haos al reperelor. Esențială pentru înțelegerea rolului pe care comicul îl deține în scrierile lui Urmuz este precizarea pe care o face el însuși într-o scrisoare adresată unei tinere curtate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]