44,063 matches
-
hohotul de râs, ca efect secundar al consecventei terapii prin șoc, la care ne supune prin farsele sale debusolante. Explicații teoretice ale acestui tip de comic se găsesc la Kant, la Freud, la T. Todorov și în studii consacrate analizei discursului. Astfel, conform teoriei intelectualiste a contrastului, inauguată de Kant, confruntarea cu anormalitatea, perceperea absurdului provoacă o încordare a spiritului, urmată de o mișcare de "siderare lumină", de "sens în non-sens" care generează râsul 125. T. Todorov identifică "dincoace de râs
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adâncă pornire...Roibii au fost ai lui.140 Deși nu este prevalentă, ca în dramaturgia și în schițele lui Caragiale, la nivel macrotextual, ironia se întrevede în caracterul dilematic al scrierii urmuziene, rezultat din discrepanța dintre pretenția de seriozitate a discursului și capcanele neserioase întinse cititorului pas cu pas. De exemplu, "romanul în patru părți" Pâlnia și Stamate se dezvăluie ca un anti sau un nonroman, "fabula" Cronicari are un conținut care o transformă într-o anti sau o nonfabulă, "eroii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deghizări parodice ale speciilor literare menționate în falsele etichete precum "roman în patru parți", "poem eroico-erotic și muzical, în proză", "fabulă", și celelalte scrieri urmuziene denaturează și remodelează, fie prin ermetizare, fie prin kitschizare, de la cele mai elementare componente ale discursului literar, până la cele mai ample sfere de referențialitate ale acestuia. Mai exact, contaminarea parodică se extinde clar de la nivelul motivelor și al temelor literare, precum tentația odiseică, educația, răzbunarea etc. (în Pâlnia și Stamate, confruntările militare în Gayk, seducția olimpiană
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așadar esențial absurde. În timp ce Caragiale sancționează parodic întotdeauna exagerarea, excesul, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele între aparențe și esențe, Urmuz exagerează prin parodierea banalului, a locului comun, a aplatizarii limbajului sufocat de clișee, a discursului încorsetat în chingile inutile ale logicii și ale verosimilității. Dacă marele dramaturg parodia excesul de formă, brodând pe schema stereotip nesfârșite cascade de înflorituri cu scopul de a scoate în evidență procedeul și de a-l anula, așa cum alcătuiește, de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literare sterile, la comportamentul social tabuizat și denaturant de norme, și, până la urmă, la viața însăși, redusă la o mecanică repetitivă, supusă absurdului. Deosebirea dintre cei doi autori iese mai ușor la iveală la nivelul limbajului, mai precis, absurdul caracterizează discursul auctorial urmuzian și pe cel al unor personaje caragialiene țăranii din Flăcău, Cum se înțeleg țăranii, Domnul și Feciorul din Căldură mare, Leonida, gazetarii, polițaii care întocmesc Procese-verbale niciodată, însă, pe cel al lui Caragiale însuși, ale cărui intervenții regizorale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ceaiul și opiul să vi se dea... și'ncolo, pace! O, de trei ori fericiți muritori!!!150 În același sens, Caragiale reușește să profetizeze apocalipsa limbajului, prin evidențierea stadiului agravant de sclerozare, denaturare și absurdizare a acestuia. Surprins în practica discursului la personaje pe cât de infatuate, pe atât de agramate, limbajul este sufocat de șuvoaie nestăpânite de incoerențe, inadvertențe, paralogisme, poncife, sintagme prefabricate inserate mecanic, etc. toate generatoare de eșec nu doar al comunicării, ci chiar al viețuirii autentice. Nu în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne cunoaștem, totuși, numai o clipă, în treacăt, pentru a ne grăbi înainte, neștiind nici noi unde, acolo unde capriciul sau inconștientul întâmplării ne duce pe fiecare în mod fatal..."157 În privința limbajului, nu doar jocul de-a absurdul din discursul auctorial îi marchează la Urmuz agonizarea, ci și privarea totală a personajelor de intervenții discursive proprii, substituite de mecanica gesturilor aberante. Aparent opus desfrânării lingvistice surprinse la personajele caragialiene stăpânite de morbul verbiajului, procedeul de insonorizare urmuzian, are, practic, același
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
textuale" caragialiene sunt piese precum Telegrame, Urgent!, Antologie, În stilul și cu sintaxa "Monitorului oficial", C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului unei gări etc., în care scriitorul își limitează contribuția la simpla selectare, colectare și ordonare a eșantioanelor de discursuri extraliterare. Deși mult mai complicat, prin aplicarea simultană a procedeului "păpușilor rusești" și a colajului, acest joc textual de factură caragialescă se recunoaște la Mircea Horia Simionescu, de exemplu în așa-numita "piesă" cu titlul Somnul lui Marte, de fapt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în planul producției literare, cât și în cel al teoriei, expusă direct în Câteva păreri și O bună lectură. În concluzie, caragialismul se manifestă în proza scriitorilor târgovișteni în primul rând prin asimilarea constructivă a unor intuiții "textualiste" precum mozaicarea discursului, inventarierea și fărămițarea continuumului ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea sau transparența textuală, conștientizarea actului creativ. Experimentul caragialian devine model stimulativ, exercitând, cum am văzut, o influență productivă concretizată într-un nou tip de scriitură, caracterizată esențial print-un înalt grad de originalitate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proliferabilă la infinit. În structura personajului de factură caragialiană, o mutație semnificativă intervine la nivelul limbajului: logoreea lui Mitică, inofensivă chiar atunci când e stârnită de indignare (Situațiunea), retorismul patriotard al gazetarilor sau politicienilor burghezi, au evoluat înspre stadiul malign al discursului doctrinar al activiștilor, descris de Costache Olăreanu astfel: "cuvintele se așezau în scară, senzația era că mergi pe niște clape. Cu ajutorul notelor joase aveai oricând posibilitatea tragicului. Prin notele înalte cochetai cu dușmanul de clasă, puteai fi și liric, chiar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tragicului. Prin notele înalte cochetai cu dușmanul de clasă, puteai fi și liric, chiar ușuratic, pentru ca imediat, printr-o neașteptată schimbare de registru, să devii serios și intolerant"38. În "ionesciana" farsă Revoluție cu portocale, "conu Costache" reușește să transpună discursul lui Farfuridi în această "vorbire suitoare-coborâtoare"39, gen Ana Pauker: "Astfel ne apare limpede, tovarăși, că poporul și lupta spre mai bine constituie principala forță motrícă (schimbă accentul) mótrică în transformările spre stări superioare care au survenit și survin de-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prozatorului târgoviștean înspre universul armoniei caragialiene. Sonata lui Beethoven idolul dramaturgului este tradusă printr-o sinestezie specială, în așa fel încât anumite sunete și teme trezesc sentimente și creează instantaneu imagini, scene vii în care instrumentele devin activate prin personificare. Discursul melodic transpus în cuvinte evocă, la un moment dat, acea lume "scoasă din țâțâni" din mahalaua caragialescă: Așa cum era de așteptat, tot vioara întâi era cea pusă pe scandal. Răgușită, țâfnoasă, plină de parapon că nu ajungea să scoată o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Albatros, București, 1979, p. 124. 74 Costache Olăreanu, Lupul și Chitanța, Editura Albatros, București, 1995, p. 15. 75 Idem, p. 16. 76 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit., p. 620. 77 D. D. Pătrășcanu, op. cit., p. 172. 78 Discursul pișicher tipic presupune schimbarea bruscă a planului de discuție "printr-un derapaj controlat din concret în abstracții ce abolesc realitatea" (în Mircea Iorgulescu, op. cit., p. 58). 79 George Mihail Zamfirescu, Teatru, ed. cit., p. 485. 80 I. L. Caragiale, Opere, 1
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Sub conducerea bătrânilor, tribul se aduna iar ucigașul gol trebuia să stea nemișcat În fața lor așteptând sentința. Se putea apăra de sulițele ascuțite ce erau trimise spre el doar cu un scut de lemn. Ceremonialul funerar constă În ținerea unui discurs În care se spune că urmașii lui Îl vor răzbuna, iar mortul este rugat să aștepte această clipă. Pentru femei și copii lipsea discursul. Ei credeau că sufletul morților renaște În lumea subpământeană a strămoșilor. Aborigenii nu aveau cimitire, fiind
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
erau trimise spre el doar cu un scut de lemn. Ceremonialul funerar constă În ținerea unui discurs În care se spune că urmașii lui Îl vor răzbuna, iar mortul este rugat să aștepte această clipă. Pentru femei și copii lipsea discursul. Ei credeau că sufletul morților renaște În lumea subpământeană a strămoșilor. Aborigenii nu aveau cimitire, fiind nomazi, oasele rămâneau În locul unde a intervenit moartea. Șeful de trib și bătrânii stabileau În ce direcție o ia fiecare clan, locul taberei următoare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
care afirma În eseul Despre posibilitatea și riscurile dialogului dintre știință și religie: „Cred Într-o știință a viitorului care nu va mai considera prezența Sacrului ca una doar concedată sau tolerată, mai mult sau mai puțin decorativă În economia discursului științific - așa cum se Întâmplă la unii oameni de știință angajați religios, dar nu pot justifica metodologic o implicare a Sacrului În discursul lor științific, dincolo de un anume subiectivism al motivațiilor de ordin afectiv... Chiar dacă va rămâne o simplă voce În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai considera prezența Sacrului ca una doar concedată sau tolerată, mai mult sau mai puțin decorativă În economia discursului științific - așa cum se Întâmplă la unii oameni de știință angajați religios, dar nu pot justifica metodologic o implicare a Sacrului În discursul lor științific, dincolo de un anume subiectivism al motivațiilor de ordin afectiv... Chiar dacă va rămâne o simplă voce În polifonia limbajelor, teologia se va Întâlni cu știința cel puțin acolo unde problematica și limbajul acesteia vor tinde către cele naturale... Amândouă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de unde, apoi, s-au desprins celelalte două parcuri Hyde Park și Royal Botanic Garden. Acum În weekend și În zilele de sărbătoare, după ora 14, pot fi văzuți oratori urcând la tribune improvizate, pentru a-i distra pe ceilalți cu discursuri incitante pe teme politice, cultural-sportive. Hyde Park (1810) cu stilul său tradițional englezesc, asemenea confratelui din Londra, a fost organizat inițial pentru jocul de crichet, dar În timp a devenit deosebit de popular. Zeci de tineri, copii, adulți poposesc pe aleile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
datorat unei investiții masive În Învățământ. Deși legile din Singapore sunt moștenite de la Imperiul Britanic și India britanică, cu multe elemente de Drept Civil englezesc, restricțiile legislației se fac simțite asupra libertății de cuvânt și sunt justificate sub motiv că discursurile libere ar putea afecta sentimentul de armonie În interiorul societății multirasiale și multiculturale din Singapore. Anumite delicte pot duce la amenzi, altele la perioade de detenție, și chiar pedeapsa capitală pentru traficul de droguri și crime de gradul unu. Amnesty Internațional
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
existenței reale și complexe a arhitecturii. Imaginile aparent exhaustive au rolul lor narativ, etic și util profesional, atât timp cât nu servesc scopurile spectacolului și descriu elementar o arhitectură. Credem Însă că acestea nu pot alcătui o arhivă, fără ale fi adăugat discursul celor care aparent nu exprimă atât, dar invită la o cunoaștere mai adâncă a realității din spatele lor. Am caracteriza acesteimagini ca Încercând să abordeze non reprezentabilul arhitecturii, prin schimbarea calității raportării la reprezentabilul acesteia. Modificarea statutului imaginii În raport cu realitatea reprezentabilă
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
o memorie a experienței arhitecturale În imagini, el trebuie să evite În primul rând spectacolul imaginii care umbrește realitatea arhitecturală, declarându-se autonom și suficient cunoașterii acesteia. În al doilea rând, fotograful arhivator trebuie să conștientizeze faptul că În completarea discursului fotografiei de tipexplicativ, non autonomă, determinată de realitatea sursă, este indispensabil și un al doilea tip de discurs, menit a Împlini explicațiile cu abordarea non reprezentabilului, alipsei, a complexității de dincolo de formă, imagine, vizualitate, cauzalitate obiectivă. În decursul acestui ultim
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
realitatea arhitecturală, declarându-se autonom și suficient cunoașterii acesteia. În al doilea rând, fotograful arhivator trebuie să conștientizeze faptul că În completarea discursului fotografiei de tipexplicativ, non autonomă, determinată de realitatea sursă, este indispensabil și un al doilea tip de discurs, menit a Împlini explicațiile cu abordarea non reprezentabilului, alipsei, a complexității de dincolo de formă, imagine, vizualitate, cauzalitate obiectivă. În decursul acestui ultim demers, este posibil calimitele fotografiei să devină fluide În dialog cu arhitectura de dincolo de evidența fizică. Fotografia ar
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
dadaist berlinez anticipat de cubism, și cu seriile fotografice ale lui Andy Warhol care relativizează strictele cauzalități realiste, vizând interogații de substrat. Aplicat arhitecturii, ne Întrebăm cum ar putea avealoc depășirea realismului documentar și critic În fotografie, pentru a realizaun discurs axat În principal pe non-vizibilitate? Ce gen deimagine ar rezulta În urmaunui astfel de demers? Credem că Înainte de experimentările practice, trebuie să stabilim teoretic câteva viitoare calități ale acesteia. În primul rând, știm că vorbim despre o viitoareimagine manipulată În
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
În această abordare, realul nu ar fi considerat inadecvat virtuozității și integrității artei (În accepțiunea teoreticianului modernist Clement Greenberg), ci arta Își va adaptalimbajul pentru a cuprinde complexitatea realului arhitectural vizibil și non-vizibil. Vom remarca faptul că un astfel de discurs imagistic va fi un artefact, artificial și neconcord cu canoanele reprezentării fotografiei „clasice― În Încercarea de a-i depăși limitările semantice, dar nu va fi niciodată autonom ci va completa discursul acesteia. Contemplate În continuarea secvențelor de fotografii „clasice― din
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
și non-vizibil. Vom remarca faptul că un astfel de discurs imagistic va fi un artefact, artificial și neconcord cu canoanele reprezentării fotografiei „clasice― În Încercarea de a-i depăși limitările semantice, dar nu va fi niciodată autonom ci va completa discursul acesteia. Contemplate În continuarea secvențelor de fotografii „clasice― din categoria realismului aparent (vizual), miza unor atare imagini manipulate va consta În păstrarea realismului esențial prin a nu fi deviat În virtuozitate abstractă și de a fi exprimat condensat, eliberator, prin
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]