51,037 matches
-
de cuvinte și hiperbola adjectivelor trebuie să-l pună în valoare pe francez nu ca portret, ca expresie a figurii, ci ca aparat vorbitor. Excesul de adjective și folosirea lor la superlativ are însă un efect contrar, adică defectuos, față de intenția naturală a limbajului: în loc să fii informat corect despre o stare de lucruri, nu afli din gura francezului decât o ghirlandă de calificative hiperbolice, adică un exces de laude care nu se potrivesc unei descrieri exacte de situație, ci mai curând
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
spiritul care vede larg lucrurile, dincolo de lungul nasului - te îndepărtezi de ele prin ura care se ridică în tine ori de câte ori nu poți să-ți lărgești propria lume. Astfel, cu timpul, vei ajunge, fără să știi, dușmanul tău însuți. Adevărul implică intenția pozitivă de a spune adevărul, de a recunoaște un fapt în felul în care s-a petrecut; el cere astfel să devii martorul imparțial al acestui fapt - ceea ce presupune locul liber pentru o interpretare a faptului respectiv altfel decât s-
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
alții, atâta vreme cât știe să călărească. Dar asta îl și face ridicol. Doar bărbatul poate fi ridicol, prin nevoia de poză. Pe când femeia, dacă are gust pentru poză, are instinctul care o face să fie mereu deasupra pozei, a insinuării, a intenției de a fi mai mult decât poți să fii. Femeia nu are nevoie de orgoliu ca să-și arate existența: ea se arată ca femeie și, prin asta, și există. Bărbatul, chiar dacă își arată masculinitatea, trebuie să-și mai adauge un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu pronunțată ca să se adreseze intenționat unui grup de oameni. (Țineți minte probabil expresia, aproape glumeață, de pe vremuri: „un grup de ascultători ne întreabă...“) Ei bine, vorba fără adresă, cea care n-are cui se adresa, care n are altă intenție decât să se lase spusă, așa cum îi vine ei să se spună singură, fără să ia nici calapodul intenției de a spune ceva anume, nici pe cel al discursului cu vocație de a fi adresat mulțimii, vorba aceasta pare cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
grup de ascultători ne întreabă...“) Ei bine, vorba fără adresă, cea care n-are cui se adresa, care n are altă intenție decât să se lase spusă, așa cum îi vine ei să se spună singură, fără să ia nici calapodul intenției de a spune ceva anume, nici pe cel al discursului cu vocație de a fi adresat mulțimii, vorba aceasta pare cu adevărat „picată din cer“. Și mai spunea Meister Eckhart odată că, venind pe drum spre călugării unei mânăstiri care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
știm, ea orientează capacitatea noastră de adevăr, pentru că valoarea de adevăr pare să aparțină doar cuvintelor. Aici e capcana și pe asta contează toți sofiștii. Noroc că apare, ca un catâr încăpățânat, forța senzitivă a lucrurilor concrete, rezistența realului față de intenția cu care cuvintele vor să-l capteze ca să facă din real prizonierul vorbirii. Sigur că e greu să descrii exact situația concretă a realității, țesătură de circumstanțe pe care lucrurile o compun împreună; însă lucrurile rămân lucruri, obiecte fizice, clădiri
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dispuse în dezordine: la un moment dat, ele produc ordine, o ordine a lor, cea care ne face să spunem fără să vrem că „sunt dispuse în dezordine“. Ele ne apar, mental, ca o formă de dispunere, deci exprimă o intenție, deși nu par să existe decât din abandon, din aruncare, adică cu totul întâmplător. Și eu cred intuitiv că, la o dimensiune considerabilă și în largi perioade de timp, geologice, hazardul produce ordine. Nu o ordine perfect omogenă, ci forme
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să particip la o acțiune ca asta; ba să-i fie chiar rușine că, spunându-mi ce are de gând, vrea să mă și constrângă să particip; în sfârșit, o mulțime de lucruri în care eu credeam cu adevărat, deși intenția lui, fictivă, cred, de a îndeplini un gest salvator la nivel înalt nu mi se părea neîntemeiată. În orice caz, eram străin prin natură de asemenea acte și intenții. Mult mai complicată, mai riscantă și mai greu de imaginat a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o mulțime de lucruri în care eu credeam cu adevărat, deși intenția lui, fictivă, cred, de a îndeplini un gest salvator la nivel înalt nu mi se părea neîntemeiată. În orice caz, eram străin prin natură de asemenea acte și intenții. Mult mai complicată, mai riscantă și mai greu de imaginat a fost legătura mea cu verii Christian și Max Cherq, veniți din Franța ca turiști, dar având de fapt o biografie mult mai încărcată. Pluteau, nu aveau simțul realității, orice
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
încercat de ea fără să caut să am inițiativa, această destinație rămâne mereu liberă și nesigură, și se modifică singură cam la voia întâmplării. Așa se face că, în final, exist interior ca și cum aș fi dispus să ascult de două intenții de a fi, de două moduri de intervenție, care rămân nedecise, fără voința de a impune o hotărâre. Și atunci continui să lucrez în propriul meu „laborator“, luând mereu de la capăt toate experiențele. Nu înțeleg deloc cum poți să spui
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
portretele în funcție de câteva „planete“ de bază care dictează formele firii omului - și, pe această latură, intuiția ei „astrală“ are un grad elocvent de coerență; când însă ea calculează „obiectiv“ raza de influență care decide cutare comportament, coerența devine incoerentă și intențiile astrologiei sunt periclitate. În fond, alegerea și denumirea unui spectru de calități de bază este ca un joc, totul este ca denumirile alese să se conformeze regulii de joc, să facă parte din același cerc de atribuții, și nu să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
această elementară și profundă datorie de a simți prezența adevărului, acolo unde el există, și de a demasca absența lui, atunci când ambiția și orgoliul se travestesc în numele lui. M-am pomenit (ceea ce vrea să spună „ca din senin“, adică fără intenție sau predispoziție) că îmi vine să compun „Jurnalul lui Isus“, așa cum a fost consemnat de Iuda. A rămas doar această simplă propunere, din care n-am consemnat decât începutul câtorva capitole, unde Isus zice de fiecare dată: „Scrie așa, Iudo
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
poți face din acest drum, ca și din orice acțiune în general, un itinerariu plin de nesiguranță! Chiar îți vine să crezi că e mai bine să nu ieși de-acasă, decât să te apuci să iei o direcție cu intenția de a ajunge undeva, să te angajezi pe un parcurs care este inevitabil presărat cu nenumărate accidente posibile. Există atâtea accidente posibile, încât este un miracol că ne menținem în viață! Oricând ți se poate sparge un cauciuc și poți
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu cât sapă mai mult în inima hazardului, cu atât bătaia acestei inimi recâștigă în adâncime, ca și cum hazardul s-ar retrage mistic în adâncuri, pe măsură ce gândirea sculptează în el mișcări și forme, scene și apariții. Orice plan, orice succesiune, orice intenție pare să contrazică hazardul. Și totuși, acesta își reface mereu natura, ca și cum nimic nu i se poate opune. Cu cât hazardul pare să cedeze și să accepte apariții care-i diminuează autoritatea, cu atât el recâștigă ca obscuritate și reapare
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca ea să fie inseparabilă de nevoia de a legifera, de a pronunța legi în numele principiilor pe care gândirea le pune în joc. Or, cum să dai legi aici, pentru domenii „specifice“, când conjunctura proprie a actului filozofic face ca intenția de realitate vizată de termenul „specific“ să fie alunecoasă? Când ea se situează la mai multe niveluri deodată, în mai multe lumi „specifice“, fiecare din ele atât de generală, încât nu mai putem preciza aici ordinea precisă a particularului, când
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de realitate. Cei ce mințeau știau că mint. În societatea franceză, epuizată de costumația verbală a unor conversații care evită orice formulare negativă directă (arta litotei, lăudată de Gide, dar activă numai pe latura sa pernicioasă), înveți să minți cu intenția de a ocoli adevărul; și ajungi să-l ocolești în mod efectiv pentru că nu ești capabil să-i faci față. Celelalte puncte sunt evidente, iar ultimele trei confirmă principiul lui Peter, deja învechit, după care modul de funcționare și promovare
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca prezență. În fond, cele susținute mai sus nici nu mi se par importante; sau, mai exact, au în ochii mei o importanță anecdotică. Ce vreau să spun cu asta? Că atunci când critic valoarea scrierilor patristice nu o fac cu intenția cuiva care se confruntă cu o adversitate de mari proporții. Nu caut să denunț nimic. Vreau, cu alte cuvinte, doar să atrag atenția că tezaurul de „adevăruri“ al acestei tradiții nu este deloc atât de impunător și convingător pe cât vor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
câteva. Dinu Noica nu avea bibliotecă, nu ținea să aibă, dar citea și era la curent cu apariții occidentale cât de cât recente. Eu nu eram omul să fiu la pas cu ultimele apariții și aflam de ele vrând-nevrând, fără intenția de a fi „la curent“. N-am fost niciodată la curent cu ceva anume; doar în scurte perioade, de entuziasm și febră, în vânarea anumitor cărți; sau, pe vremea rock’n-rollului, cu cântăreții respectivi - însă latura asta nu ținea de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
deja masate la graniță și că toți cehii din România sunt susceptibili să exporte conflictul lor aici. Mi s-a părut că într-adevăr lucrurile pot lua o întorsătură gravă, dar că cei cinci cehi cu pricina n-aveau nici o intenție de a lua atitudine și că păreau doar speriați de ce se întâmplă. Tipul mi-a răspuns răstit, fără să se prefacă: De unde știam eu „ce e în capul cehilor“, că doar nu sunt ceh! Vadic Stukas, evreu rus, a cărui
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
s-au petrecut lucrurile. Și nu făceam lucrul ăsta mânat de nici un fel de apetit social, ci pur și simplu dintr-o aviditate fără scop de a-mi petrece vremea printre alții, în văzul lor și, mai ales, fără nici o intenție de a mă lăsa privit, de a juca un rol sau de a fi un personaj de excepție. Eram, pur și simplu, așa cum eram, fără să vizez nimic prin asta, doar ca să simt că trăiesc, fără să vreau să fac
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Din care va decurge destul de ușor soluția ascetică: să fugim de lumea cauzalității și să devenim imperturbabili și neutri (fără să avem nevoie de concluzii) prin abandonul total al ciclului cauzal. În conceptul cauzalității avem de-a face cu o intenție a gândirii care-și dilată prea mult anvergura și vizează astfel incorect propria ei finalitate: ca un alergător care-și ia un elan disproporționat față de săritura pe care-o execută. Un armean avea o prăvălie de cafea, ca mai toți
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
împotriva sa, ca să constate această închidere în sine a subiectului, când acesta nu se lasă nici văzut, nici constatat, când nu este altfel decât ceea ce „este“. Aproape ca o simplă izbucnire din sine, ca ceva care se petrece fără nici o intenție, subiectul iese din carapacea izolării sale - și, brusc, se aruncă cu un gest scurt și comprimat, în afara sa, ca un tentacul scos atâta doar cât să simtă că această bruscă ieșire de sine produce un act care se repercutează asupra
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
noțiuni, mult mai vechi, de „lucru în sine“, are o intuiție, deseori criticată de alții, când afirmă o existență „în sine“ a lucrurilor. Este vorba nu numai de ceea ce nu putem cunoaște din lucruri, de ceea ce se sustrage actului și intenției de cunoaștere, ca o esență care nu apare deloc în senzație, ca un sine care refuză orice aspect fenomenal; este vorba de mai mult: de faptul că acest „în sine“, lipsit de aparență, are totuși viață, că el există prin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
spun. Ei sunt stăpâni pe un mecanism de limbaj care se exercită ca o uluitoare scamatorie, ca și cum vorbele apar și se fac auzite doar ca să dispară imediat, înlocuite de panglica discursului (ar trebui reabilitat termenul de „panglicari“). Omul cu oarecare intenție de seriozitate este, în primul rând, atent la ceea ce spune, la felul în care cuvintele care izvorăsc în el caută să se apropie și să se potrivească cu o mișcare corespunzătoare de sens. La noii artificieri ai discursului nu e
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Este un alt gen de război, modelat de idei, precum și de bombe și este dus pe fronturile cibernetice ale media și ale lumii fizice. Prima lovitură a acestui război a fost la 11 septembrie. Acest act a demonstrat puterea și intențiile unei forțe globale militare care devenise un agresor în fața SUA. Noi toți trebuie să privim altfel războiul, în lumina celor întâmplate la 11 septembrie. Este vorba despre un nou limbaj al ostilității în care regulile și delimitările, chiar și armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]