51,037 matches
-
multe computere și mai multe rețele ajung să fie conectate, bancile să fie legate între ele, telecomunicațiile, internetul și guvernul într-o unică rețea superconectată, sunt șanse mari ca latura privată a existenței dumneavoastră să fie furată, folosită cu rele intenții sau violată. În cel mai nefericit caz, veți fi supravegheat, analizat și monitorizat 24 de ori pe zi, 7 zile pe săptămână. Securitate extremă În 2003, intram într-una dintre cele mai sigure și echipate cu cea mai avansată tehnologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
având capacitatea de a fotografia orice chip uman, orice plăcuță de permis, fiecare dormitor, pe fiecare dintre copiii noștri. Guverne care ne-au pătruns în intimitate înregistrând pe bandă conversațiile cetățenilor. Fiecare e-mail este scanat electronic, analizat și stocat în intenția oficialităților guvernamentale de a cerceta mesajele de amenințare trimise sau recepționate de oricine în peste o sută de țări, inclusiv SUA. Fiecare conversație pe telefon celular este ascultată printr-o baterie de supercomputere care punctează în text cuvintele-cheie și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
sau creier. Vaccinuri genetice care să elimine comportamentele indezirabile. Aplicarea de cipuri pentru a controla și urmări mobilitatea individului. Tehnologia de supraveghere care ne supraveghează oriunde. Televiziune interactivă prin computer, în automobile și telefoane care transmite semnale în legătură cu persoana și intențiile dumneavoastră. Cipuri inteligente atașate cardurilor de identitate ale cetățenilor. Baze de date ale consumatorilor care dezvăluie informații estimative personale referitoare la ce vom crede, cumpăra și gândi. Sisteme-roboți wireless atașate hainelor noastre pentru a ne monitoriza comportamentul. Fundamentaliști religioși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
conștientizare a celuilalt. La început era o imagine ciudată: oficialii chinezi îmbrăcați în costume și purtând cravate, în stilul occidental, în timp ce mulți dintre noi, americanii, eram îmbrăcați cu haine chinezești; o inversare de costumații. Modul în care ne îmbrăcasem oglindea intențiile noastre. Arătam de parcă am fi dorit să trecem puntea care ne separa din punct de vedere cultural. Mi se părea că asist la o fuziune de idealuri - capitalism, socialism și confucianism, toate integrate într-o narațiune nouă despre viitoarele posibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
separa din punct de vedere cultural. Mi se părea că asist la o fuziune de idealuri - capitalism, socialism și confucianism, toate integrate într-o narațiune nouă despre viitoarele posibilități ale evoluției relațiilor dintre SUA și China. Discursurile erau formale, dezvoltând intenția noastră de a colabora și adânci legăturile de prietenie. Conversațiile mele cu oficialitățile erau dense, pline de speranțe și implicate, explorând viitorul relațiilor bilaterale și trecând în revistă riscurile cu care ne vom confrunta cu toții, cum ar fi terorismul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o lume care nu apare în prilejuri ordinare. Proaspeți căsătoriți - abia întorși din voiajul în Italia, unde își petrecuseră luna de miere -, soții Mironescu aveau și ei cu totul altă stare de spirit : erau entuziaști și afectuoși, prezentau proiecte, adrese, intenții, își cultivau prietenii, rudele și relațiile influente... Ce minune salonul Mironescu pentru tânărul Ialomițeanu ! După atâtea solitare plimbări până la Flora sau la Rondul doi, cu pantofii găuriți, cu paltonul prea larg al lui Nenicu și cu franjuri la manșeta pantalonului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
obișnuită, junele se așază de-a latul pe scaun, încrucișându-și mâinile pe spătar. Va pune deci mai întâi o întrebare banală : „Chiar crede Profesorul că te poți sustrage politicii timpului - presiunilor colectivității ?“. Și-a aplecat deferent umerii, și doar intenția unei mici tachinări pare a licări în privirea sa inocentă. Profesorul ridică nedumerit ochii. Însă numai pentru o secundă. Altfel, buna creștere și simpatia pe care i-o inspiră junele interlocutor șterg imediat iritarea deranjului. Simpatie - poate chiar mai mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
marea feblețe a amicului Victor ? „Dacă am rămas burlac este din cauză că nu mai există o a doua Sophie.“ La toate sindrofiile, în zori, cherchelit, el nu uită să repete această frază. Și surâsul ei măgulit, fără nici cea mai mică intenție de ironie ! Lăcomia femeiască ce o face să nu se îngrețoșeze nici măcar de o asemenea galanterie desuetă și demagogică ! Sigur însă că la prima discuție în tête-à-tête are să se lepede de amicul Victor și are să izbucnească într-un râs batjocoritor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
merg deloc bine. Nenumărații spioni ce circulă printre noi au spus tot, dovadă bombele ce au căzut lângă casa lui Filipescu, a lui Take Ionescu, lângă proprietatea Brătianu etțetera. Marie-Liliane (știind de la doamna general Averescu) mi-a povestit astăzi de intenția generalului de a-i scrie o scrisoare personală lui Mackensen pentru a protesta contra bombardării : iată logica militară nedistingând între teatrul de război și teatrul politic, bazat adică pe intervenții ! Astăzi, arătând mai puțin desfigurat, am ieșit din nou în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar fi devenit public. În schimb (o, inocență !), mă uimeam descoperind că un fapt jenant și după toate normele reprobabil nu-mi trezise nicio remușcare (în afara spaimei lașe că s ar putea afla ceva). Și nici cerul nu-și arăta intenția de a mă pedepsi : zi după zi trecea, monotonă, și pământul nu se grăbea să mă înghită - pe mine, teribilul Don Juan !... în ultimele minute dinainte să plece, Marie-Liliane a devenit tot mai tăcută. După plecarea ei, i-am făcut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
caut, dar-ar dracu-n ei ! Poate i-ai uitat acasă ! Sau aici, prin bucătărie ! Și adu-ți și dumneata o ceșcuță pentru cafea ! Ei, lasă, numai o gură ! Uf, ce miros dezgustător ! De muced, de gaz ! Săraca, a avut intenție bună, dar... Din păcate, toate hainele ei miros așa, după ce pleacă trebuie să aerisesc în urmă ! Este și ea o biată bătrână, și n-a mai găsit alte soluții ca să lupte cu mizeria ! Soluția ei higienică este gazul, soluția ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și acum ! Că ne-am interesa de persoana ta ! Nici pe departe, te rog să mă crezi ! Nici pe departe ! Despre plecare însă, despre plecări, trebuie să recunoști, discută toată lumea ! Este un subiect care... Și atunci ajungi, fără a avea intenția. Eu, de exemplu, i-am spus Clemenței, eu nu-mi doresc să plec, decât dacă am pleca cu toții ! Odată ce m-am sacrificat pe altarul familiei, să știu pentru ce... Dar toți odată este foarte dificil ! Și dacă am avut o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a ceda. Dar doar pentru o clipă. — Foarte frumos, spun, cu voce tremurîndă. Dar m-ai făcut de rîs. M-ai umilit ! Mă răsucesc pe călcîie și pornesc iar de-a curmezișul străzii. — N-am avut nici cea mai mică intenție să spun atît de multe lucruri, spune Jack, venind În urma mea. De fapt, n-am avut nici cea mai mică intenție de a spune nimic. Crede-mă, Emma, și eu regret ce am zis la fel de tare ca și tine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
umilit ! Mă răsucesc pe călcîie și pornesc iar de-a curmezișul străzii. — N-am avut nici cea mai mică intenție să spun atît de multe lucruri, spune Jack, venind În urma mea. De fapt, n-am avut nici cea mai mică intenție de a spune nimic. Crede-mă, Emma, și eu regret ce am zis la fel de tare ca și tine. În clipa În care s-a terminat emisiunea, i-am rugat să taie toate astea la montaj. Și mi-au promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spune Lissy, cu genunchii la piept. Ce-a zis ? Rămîn tăcută preț de cîteva clipe, Încercînd să-mi amintesc exact ce-a zis. În capul meu e o varză cumplită. — A zis... că n-a avut nici cea mai mică intenție de a se folosi de mine, spun În cele din urmă. Mi-a zis că i-am intrat În gînduri. Și că o să-i dea afară pe toți ăia care m-au luat peste picior. Nu-mi pot reprima un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bordură și el deschide portiera. Mă străbate un atac de panică. — Jack, eu nu sînt așa, spun Înnebunită. Nu sînt așa. Trebuie să mă crezi. Nu de-asta te-am Întrebat despre Scoția ! Nu am avut nici cea mai mică intenție... de a-ți vinde secretul ! Lacrimile Încep să-mi șiroiască pe obraji și mi le șterg dintr-un gest al mîinii. Nici măcar nu vreau să cunosc un secret atît de important ! Nu voiam decît să-ți aflu micile tale secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ca bun amic, e totuși o implicare..." Iar el, acum, știe ce-nseamnă să te implici în viața unei femei, mai cu seamă cînd ea nu e atît de frumoasă, încît să-și permită luxul multor asalturi din partea bărbaților cu intenții serioase. O rea sau numai defectuoasă înțelegere a vieții l-a făcut să gîndească așa încă din primii ani de studenție. Tînăr chipeș, cu gesturi molcome, de moldovean timid (atunci încă nu-l citise pe E. Lovinescu, să afle că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
capul femeii și stă răsturnată lîngă ei, pe cearșaf. Mihai o admiră, în timp ce-o rotește între vîrfurile degetelor. Îi vine în minte imaginea femeii ieșite de la Operă ieri seară, cu haină și tocă de blană. Are din nou intenția s-o întrebe pe Liliana dacă în drumurile ei la spectacole n-a cunoscut o asemenea persoană. Imposibil să nu-i fi reținut atenția, mai ales că nu oricine e luată într-un Mercedes alb! Dar nu se hotărăște să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Brâncuși, rîde Mihai, apropiindu-se. Stai aici, lovește ea încet cu palma jumătatea de pat rămasă liberă. Poate că era mai bine să fi băut ceva decît să fi avut loc discuția asta ciuntită. Ciuntită?! o privește Mihai nedumerit. În intenția mea a stat cu totul altceva. Doream să știu, de fapt, dacă soția ta te prețuiește. Nu ca scriitor, căci asta este o condiție sine qua non. Altfel, cum sfîntul ai mai putea scrie dacă nu te-ai bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
surîde ea, privindu-1 bănuitoare. Totuși, mai îndrăznesc o întrebare: care este reacția soției tale la secvențele de dragoste din cărțile ce le scrii? Adică?! tresare Mihai, luat prin surprindere. Eu, spre exemplu, știu că ex nihilo nihil, rîde femeia, cu intenția vădită de tachinare. Tu, spre exemplu, nu ești soția mea, îi întoarce Mihai rîsul. Dar imediat face un pas și-i prinde brațele, obligînd-o să-l privească în ochi. Dar puteam fi, cred, o aude pe Liliana murmurînd, atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
meu, s-a ridicat o femeie și-a acuzat cartea de mai multe păcate, dintre care cel capital ar fi fost că nu-i reprezentativă pentru Combinatul Chimic Valea Brîndușelor. Nu știu dacă femeia aceea a făcut-o cu bună intenție, sau atît înțelesese ea din menirea literaturii, că trebuie să fie ceva aducînd a reportaj despre locul unde trăiește autorul... Cum s-a terminat? tresare Liliana. Un critic plastic, un tip de-o elocință rară, sprijinită pe o cultură solidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în repertoriu și-l părăseau pe parcurs, Televiziunea, pentru care era complet necunoscut, l-a premiat și i-a montat imediat piesa într-o distribuție și o regie de zile mari. Acum n-are voie să se îndoiască de buna intenție a acelorași oameni, pe care i-a simțit întotdeauna primitori și sincer interesați de textele sale. Săptămîna viitoare aveți piesa modificată, îl asigură Mihai pe redactor și bagă textul în geantă. Ajuns în stradă, se gîndește să treacă pe la editură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a trecut prin gînd? întreabă Mihai. Liliana e derutată. Îndărătul ochelarilor, privirea ei tremură din nou. Ceva nu e în ordine! o amenință Mihai. Adică?! șoptește femeia, aproape înecîndu-se. Te rog, Mihai, ce vrei să spui? O clipă, Mihai are intenția s-o întrebe mai mult de prietena de vizavi pentru că, întotdeauna cînd a venit vorba, Liliana a avut cîte o reacție neașteptată. Dar își zice că deruta a fost creată de comportarea bizară a Fanei. Oricum, într-un oraș mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
simțeam al meu. De-aceea nici nu-l iubeai. Trăiai doar o continuă căutare. Știi că m-ai vindecat de el prin gestul acela brutal, cînd mi-ai pus să ascult Sonata lunii? întreabă Liliana. Asta mi-a și fost intenția. Ochii Lilianei se încruntă, țintuindu-l: Mi l-ai luat pe Andrei, mi-ai luat momentul de zbucium, plînsul de după plecarea lui... Dar ce mi-ai dat în schimb? O durere ascuțită strînge pieptul lui Mihai. Își simte răsuflarea înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai amintesc au ba de seara Ajunului? întrebă Mihai bănuitor. Privirea lui nu o slăbește o clipă. Și ea, chiar dacă se încăpățînează să stea cu ochii în jos, simte asta și pare că se face tot mai mică. E vădită intenția ei de a vorbi, dar și mai clară i se pune în evidență teama cu care își cenzurează gîndurile. Îți stă bine așa, Tantam! surîde Mihai, arătînd cu privirea părul ei, hotărît să nu mai insiste să afle ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]