44,803 matches
-
1000 kg, iar greutatea remorcabila era 750 kg. În anii 70 , datorită crizei petrolului, multe din aceste vehicule au fost echipate la garajele gazdă cu motoare Diesel, fie motoare în 3 cilindri și 45 CP,de la tractor U445, fie cu motor D127 . TV51/51C - Varianta cu tracțiune 4x4 și gardă la sol mărită a lui TV41 TV12 - Autovehicul de Marfă disponibil în variantele autofurgon, microbuz, camion și autosanitara. S-a fabricat începând cu anul 1973. Deși se asemănă că linie de
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
S-a fabricat începând cu anul 1973. Deși se asemănă că linie de design cu TV41 și 51, seria TV 12 era modernă la vremea ei prin faptul că utiliza caroseria autoportanta. Sarcina utilă 1200 kg. Inițial disponibil doar cu motor ARO L25, ulterior au fost fabricate numai cu motoare diesel. Cutie de viteze în 4 trepte, viteza maximă 100 km/h la toate variantele. Autosanitarele erau echipate uneori cu motor L25 benzină, si cutie de viteze modificată, astfel, viteza maximă
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
asemănă că linie de design cu TV41 și 51, seria TV 12 era modernă la vremea ei prin faptul că utiliza caroseria autoportanta. Sarcina utilă 1200 kg. Inițial disponibil doar cu motor ARO L25, ulterior au fost fabricate numai cu motoare diesel. Cutie de viteze în 4 trepte, viteza maximă 100 km/h la toate variantele. Autosanitarele erau echipate uneori cu motor L25 benzină, si cutie de viteze modificată, astfel, viteza maximă fiind mai mare, de asemeni, suspensia era modificată. Au
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
caroseria autoportanta. Sarcina utilă 1200 kg. Inițial disponibil doar cu motor ARO L25, ulterior au fost fabricate numai cu motoare diesel. Cutie de viteze în 4 trepte, viteza maximă 100 km/h la toate variantele. Autosanitarele erau echipate uneori cu motor L25 benzină, si cutie de viteze modificată, astfel, viteza maximă fiind mai mare, de asemeni, suspensia era modificată. Au fost exportate frecvent în Germania Democrată și Cehoslovacia, unde au fost appreciate în special motoarele Diesel, fiind mult timp singură utilitara
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
variantele. Autosanitarele erau echipate uneori cu motor L25 benzină, si cutie de viteze modificată, astfel, viteza maximă fiind mai mare, de asemeni, suspensia era modificată. Au fost exportate frecvent în Germania Democrată și Cehoslovacia, unde au fost appreciate în special motoarele Diesel, fiind mult timp singură utilitara Diesel din Europa de Est, chiar si in Europa de Vest, fiind puține utilitare diesel la acel moment. Autofurgoanele Barkas ( Germania Democrată) , FSO-ZUK (Polonia), SKODA ( Cehoslovacia) și cele sovietice ( ZIS, GAZ, UAZ) erau echipate doar cu motoare pe
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
special motoarele Diesel, fiind mult timp singură utilitara Diesel din Europa de Est, chiar si in Europa de Vest, fiind puține utilitare diesel la acel moment. Autofurgoanele Barkas ( Germania Democrată) , FSO-ZUK (Polonia), SKODA ( Cehoslovacia) și cele sovietice ( ZIS, GAZ, UAZ) erau echipate doar cu motoare pe benzină, echiparea lor cu motoare Diesel făcându-se după anul 1990. A fost exportat în câteva exemplare și în Europa de Vest, însă nu s-a bucurat de un succes prea mare cum a fost cazul lui ARO 24*. TV14/TV15
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
singură utilitara Diesel din Europa de Est, chiar si in Europa de Vest, fiind puține utilitare diesel la acel moment. Autofurgoanele Barkas ( Germania Democrată) , FSO-ZUK (Polonia), SKODA ( Cehoslovacia) și cele sovietice ( ZIS, GAZ, UAZ) erau echipate doar cu motoare pe benzină, echiparea lor cu motoare Diesel făcându-se după anul 1990. A fost exportat în câteva exemplare și în Europa de Vest, însă nu s-a bucurat de un succes prea mare cum a fost cazul lui ARO 24*. TV14/TV15 - Asemănător în mare parte cu TV12
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
mare cum a fost cazul lui ARO 24*. TV14/TV15 - Asemănător în mare parte cu TV12, însă cu sarcina utilă majorata la 1400 respectiv 1500 Kg. Fabricat începând cu anii 80 până la sfârșitul anilor 90. Aceste vehicule erau disponobile cu motoare D27, D127 dar și cu motoare Andoria sau Renault. Cutia de viteze în 5 trepte era opționala, la fel și direcția asistată. Opțional instalație electrică 24 V. TV35 - Vehicul de Marfă disponibil în versiuni Microbuz, Autofurgon, camion, Minibus de 22
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
ARO 24*. TV14/TV15 - Asemănător în mare parte cu TV12, însă cu sarcina utilă majorata la 1400 respectiv 1500 Kg. Fabricat începând cu anii 80 până la sfârșitul anilor 90. Aceste vehicule erau disponobile cu motoare D27, D127 dar și cu motoare Andoria sau Renault. Cutia de viteze în 5 trepte era opționala, la fel și direcția asistată. Opțional instalație electrică 24 V. TV35 - Vehicul de Marfă disponibil în versiuni Microbuz, Autofurgon, camion, Minibus de 22 locuri ( utilizate în transportul în comun
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
ampatamentul mare, gardă la sol mai mică, roți jumelate la puntea spate, iar unele modele , mai ales după 1990 au fost echipate și cu frane disc pe puntea față . Era disponibil cu instalație electrică de 12 V sau 24 V. Motor D127 modificat , cu puterea crescută la 85 CP, iar după 1990 110 CP. Cutie de viteze în 4+1 sau 5+1 trepte. TV320 - Autovehicule de marfă și transport persoanae bazate pe sașiul mărit și modificat al ARO 24. Denumite
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
("Tanc Românesc cu motor de 580 cai-putere") este o variantă a tancului sovietic T-55, proiectată și fabricată în România prin mijloace proprii. Aproximativ 400 de tancuri au fost construite pentru Armata Română, iar dintre acestea 150 au fost exportate. Tancul a fost fabricat
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
acest raport este aprobat. Programul de fabricare în țară a unui tanc mijlociu românesc a fost demarat pe 13 mai 1974. Tancul urma să aibă o greutate de aproximativ 40 de tone, un tun de calibru 100 mm și un motor de 800 cai-putere. Versiunea românească a tancului sovietic T-55 a fost denumită inițial TR-77 ("Tanc Românesc model 1977"), fiind proiectată între anii 1974 și 1980. Un prototip și seria zero (10 tancuri) au fost realizate în această configurație care
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
tancului sovietic T-55 a fost denumită inițial TR-77 ("Tanc Românesc model 1977"), fiind proiectată între anii 1974 și 1980. Un prototip și seria zero (10 tancuri) au fost realizate în această configurație care urma a fi dotată cu un motor de 800 cai-putere, similar celui folosit de tancul german Leopard 1. Pentru a fi livrat la timp, tancul a fost echipat până la urmă cu motorul V2 al tancului T-55, asimilat de industria autohtonă. Varianta finală a fost denumită TR-77-580
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
10 tancuri) au fost realizate în această configurație care urma a fi dotată cu un motor de 800 cai-putere, similar celui folosit de tancul german Leopard 1. Pentru a fi livrat la timp, tancul a fost echipat până la urmă cu motorul V2 al tancului T-55, asimilat de industria autohtonă. Varianta finală a fost denumită TR-77-580 ("Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 de cai putere"). Tancul TR-580 a fost proiectat la Uzina Mecanică Mârșa, prin mijloace proprii, de către Institutul
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
folosit de tancul german Leopard 1. Pentru a fi livrat la timp, tancul a fost echipat până la urmă cu motorul V2 al tancului T-55, asimilat de industria autohtonă. Varianta finală a fost denumită TR-77-580 ("Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 de cai putere"). Tancul TR-580 a fost proiectat la Uzina Mecanică Mârșa, prin mijloace proprii, de către Institutul 111, cu ajutorul Direcției Tancuri și Auto și a peste 141 întreprinderi colaboratoare. România nu a achiziționat licența pentru tancul T-55
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
ocupă de vânzările din magazine. Developarea Team Fortress 2 a fost condusă de John Cook și Robin Walker, designeri care au modificat Quake, în Quake Team Fortress, în anul 1996. Jocul a fos anunțat în 1998, pus în funcțiune de motorul de joc al lui VÂLVE, GoldSrc, dar de atunci au fost introduse diferite concepții și desine-uri. În anul 1999, jocul părea să devieze de la predecesorii lui, prin introducerea a unui gameplay mai realistic și mai milităresc, dar desine-ul s-a
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
mai milităresc, dar desine-ul s-a schimbat în cei 9 ani de developare. Până la urmă, jocul a ajuns să arate ca si desenele, influiențat de artă lui J. C. Leyendecker, Dean Cornwell și Norman Rockwell și pus în funcțiune de motorul de joc numit Source. Jocul însuși se în jurul a 2 echipe, fiecare echipă cu acces la 9 caractere distincte, luptându-se o varietate de moduri de joc stabilite în medii de geniu rău. Lipsa de informații sau progresul în
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
din cele trei grupe are slăbiciuni și puncte forțe comune, în timp ce fiecare caracter are, de asemenea, avantaje proprii. Team Fortress a luat naștere inițial că un mod jucabil pentru "Quake". Dezvoltarea jocului "Team Fortress 2" a condus la trecerea pe motorul GoldSrc în 1998, după ce echipa care lucra la joc, Team Fortress Software — formată din Robin Walker și John Cook — a fost contractata și în sfârșit angajată de către Vâlve Corporation. În momentul achiziției Team Fortress Software, producția a făcut ceva progrese
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
oferită nici o dată de lansare a noului joc. La mijlocul lui 2000, Vâlve a anunțat că dezvoltarea la "Team Fortress 2" a fost întârziată pentru o a doua oară. Întârzierea a fost atribuită faptului că dezvoltarea a trecut pe un nou motor de joc de la Vâlve, cunoscut azi sub denumirea de Source engine. În perioada aceasta toate știrile cu privire la dezvoltarea "Team Fortress 2" au încetat să apară, jocul intrând într-o fază de dezvoltare silențioasa de-a lungul a șase ani, până în
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
diferite" până s-au decis asupra designului final. Datorită perioadei de dezvoltare prelungită a jocului, acesta a fost adesea menționat alături de "Duke Nukem Forever", un alt joc îndelung anticipat și care a suferit o dezvoltare prelunga și numeroase schimbări de motor. Versiunea beta a jocului conținea șase hărți multiplayer, din care trei includeau comentarii opționale ale dezvoltatorilor asupra designului jocului, nivelului, caracterelor și a istoriei din spatele dezvoltării jocului. "Team Fortress 2" nu încearcă să abordeze o grafică cât mai realistă că
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
a refuzat, iar Vâlve a anunțat că vor lansa pachete cu mai multe actualizări pentru a justifica prețul. Pentru a promova jocul, Vâlve a lansat o serie de videoclipuri cu scop publicitar, denumită "Meet the Team" ("Întâlnește echipa"). Realizată folosind motorul jocului și modele de caractere puțin mai detaliate, seria conține videoclipuri scurte ale caracterelor individuale în lupta din joc, surprinzând personalitatea și tacticile acestora. Primul astfel de clip video, "Meet the Heavy" ("Întalnește-l pe Heavy"), a fost lansat ca parte
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
partea frontală, între 90 și 150 de mm în lateral și 30 de mm deasupra. Unitatea de foc consta într-un tun de tip D-10TK, calibru 100 mm, și două mitraliere GWT (7,62 mm). Tancul era propulsat de un motor nou, de tip V-54, diesel cu 12 cilindri și răcire cu apă, care avea 520 de cai putere (388 kW) la 2,000 rpm și o cutie de viteze cu două trepte de reducție. Capacitatea rezervorului de combustibil a
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
cu ajutorul unui tub de alimentare pentru aer la trecerea pe sub apă (snorkel), o lunetă de vizare TSh-2A-22, un periscop infraroșu TVN-1 pentru mecanicul conductor, un proiector infraroșu, stație radio T-113, un filtru de aer cu mai multe stagii pentru motor, reglaje pentru radiator, pompă de ulei electrică, o pompă de santină, un sistem automat de stingere a incendiilor și rezervoare de combustibil suplimentare. Tancul a intrat în producție oficial în 1954, iar în serviciul armatei sovietice un an mai târziu
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
la prototipul T-54M ("Obiekt 139"). Tancul avea un motor diesel nou, model V-55 cu 12 cilindri de 38.88 litri în 4 timpi, cu răcire cu apă, care dezvolta 581 de cai putere (433 kW). Puterea mai mare a motorului era obținută prin creșterea presiunii de alimentare și a gradului de alimentare. Designerii au planificat introducerea unui sistem de încălzire pentru blocul motor și un filtru MC-1 pentru combustibil diesel. Motorul era pornit pneumatic, cu ajutorul unui încărcător AK0-150S și un
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
de cai putere (433 kW). Puterea mai mare a motorului era obținută prin creșterea presiunii de alimentare și a gradului de alimentare. Designerii au planificat introducerea unui sistem de încălzire pentru blocul motor și un filtru MC-1 pentru combustibil diesel. Motorul era pornit pneumatic, cu ajutorul unui încărcător AK0-150S și un demaror electric. În urma acestor modificări, tancul nu mai trebuia să transporte o butelie cu aer comprimat. Pentru a facilita reparațiile și mentenanța, au fost schimbate capacele gurii de acces de la motor
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]