44,292 matches
-
nu asta mă deprimă, ci, mai ales faptul că m-am putut înșela în asemenea hal. În aprilie, după ce am scris-o, am recitit, am corectat și am transcris nuvela - și nu mi-am dat seama de «căderea» ultimei părți”. Varianta finală a nuvelei a apărut pentru prima dată în numărul din noiembrie 1948 al revistei literare "Luceafărul", publicată la Paris de Mircea Eliade și Virgil Ierunca. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
dotare standard. A existat transmisie manuală cu șase rapoarte cu asistență pneumatice sau puțin mai târziu ZF AS-Tronic transmisie manuală automatizată. În a doua generație sunt disponibile modelele: Travego (15 RHD), Travego M (16 RHD) și Travego L (17 RHD). Varianta produsa în Turcia este destinata pieței locale și țărilor din Orientul Mijlociu, îndeplinind normele EURO 3. Travego este echipat standard cu faruri cu halogen sau optional cu sistemul Litronic (lămpi de iluminat cu gaze rarefiate). Echipamente de siguranță standard încorporează sistemul
Mercedes-Benz Travego () [Corola-website/Science/335055_a_336384]
-
pornirea motorului. Tot pentru evitarea accidentelor, uneori sistemul de cuplaj avea mecanisme de (). La cele care pornesc trăgând de cablu, un rateu poate determina înfășurarea cablului invers pe fulie. Primul demaror electric a fost instalat pe un automobil Arnold, o variantă a Benz Velo, construit în 1896 la East Peckham de inginerul electrician H. J. Dowsing. În Statele Unite ale Americii primul demaror electric a fost patentat (Patent SUA 1150523) în 1911 de Charles F. Kettering și Henry M. Leland de la Dayton
Demaror () [Corola-website/Science/335083_a_336412]
-
de la manivelă. Arborele acestor motoare era prevăzut cu gheare de prindere a manivelei, profilate astfel ca după pornire declanșarea să fie automată. Manivela se acționa prin tragere, nu prin împingere, pentru a se evita accidentele în caz de rateu. O variantă a manivelei de pornire este pedala de pornire la motociclete. Motoarele mici, dar de turație înaltă, cum ar fi cele de , ferăstraie cu lanț (drujbe), bărci, se pornesc prin tragerea unei corzi (sfori) înfășurate pe o fulie. Uneori fulia este
Demaror () [Corola-website/Science/335083_a_336412]
-
Motoarele mici, dar de turație înaltă, cum ar fi cele de , ferăstraie cu lanț (drujbe), bărci, se pornesc prin tragerea unei corzi (sfori) înfășurate pe o fulie. Uneori fulia este dotată cu un arc ca cel de la ceasuri, fiind o variantă a demaroarelor cu arc. Un demaror cu arc utilizează pentru pornirea unui motor energia potențială stocată într-un arc. Acesta este armat cu ajutorul unei manivele. Rotind manivela, pinionul demarorului anclașează coroana dințată a volantului motorului și încoardă arcul. Scoțând piedica
Demaror () [Corola-website/Science/335083_a_336412]
-
1 iulie 1933. Pe aceeași dată, LER și celelalte companii de metrou au fost lichidate. Găsirea unui nume potrivit pentru rețeaua combinată a CCE&HR și C&SLR s-a dovedit o provocare pentru LPTB; au fost încercate mai multe variante, precum "Linia Edgware, Morden & Highgate" în 1933 și "Linia Morden-Edgware" în 1936. În 1937, "Northern line" (în română "Linia nordică") a fost adoptată în pregătirea extensiei Northern Heights plan. Astăzi linia este cea mai frecventată dintre liniile metroului londonez, fiind
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
intervenit într-un studiu de chimie privind structura unor substanțe complexe(polimeri) și din punct de vedere matematic, ea s-a redus la calculul valorilor proprii și a vectorilor proprii ale unei matrici de ordinul 32. Au fost utilizate două variante ale metodei iterative Jacobi, metoda de calcul a fost transcris în limbajul DACICC-FORTRAN, pe baza programului întocmit mașina a rezolvat problema în 5 minute. De asemenea s-au rezolvat probleme de optimizare cu 3 000 de elemente, s-au efectuat
DACICC-200 () [Corola-website/Science/335113_a_336442]
-
Ecaterina cu un oarecare personaj istoric” și a teoretizat că Ecaterina a fost o invenție inspirată pentru a oferi o contrapartidă la povestea filozoafei care a trăit puțin mai târziu, păgâna Hypatia din Alexandria (c 350-370 - martie 415). O altă variantă care ar fi inspirat apariția Sfintei Ecaterina vine de la scriitorul Eusebiu din Cezareea, care a scris în jurul anului 320, că împăratul i-a ordonat unei tinere femei creștine să vină la palatul său pentru a deveni amanta lui, iar atunci când
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
nume de cod care poartă numele unui om de stiinta român cunoscut. Cea mai recentă versiune necesită un minimum de 256 MO RAM și cel putin 3 GO spațiu liber pe hard disc pentru o instalare standard. Diversele derivate și variante Ubuntu se împart în două mari categorii: LinuxEDU beneficiază atât de suport tehnic specializat, furnizat contra cost, cât și de suport gratuit, oferit de către comunitate prin mai multe căi: forumuri web, camere de discuții IRC, documentație oficială, wiki.
LinuxEDU () [Corola-website/Science/335139_a_336468]
-
aducea bisericii avantaje și dezavantaje. Punea ordine în chestiuni nereglementare de când veacul. În același timp, consfințea dependența bisericii de stat. Iosif Gheorghian, mitropolit al Țării Românești și apropiat al opoziției liberale, n-a fost de acord cu adoptarea legii în varianta propusă de guvern. Astfel, a demisionat din înalta demnitate. Take Ionescu și guvernul conservator au pornit să caute un prelat mai sensibil la inițiativele puterii. L-au găsit în persoana lui Ghenadie Petrescu, episcop al Argeșului.”" Titu Maiorescu considera acțiunea
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
numit betacism. Astăzi, diferența între sunetele /b/-/v/ este prezentă doar în Valencia, în Insulele Baleare și în zona de sud a Tarragonei. Sistemul vocalic din catalana medievală este diferit de catalana modernă din Catalonia, chiar dacă există încă în anumite variante dialectale din insulele Baleare. Este format din următoarele unități. Acest sistem este asemănător cu sistemul din latina vulgară cu excepția faptului că fonemul /e/ din latina vulgară s-a centralizat în /ǝ/, și posterior / ɛ/ s-a transformat în vocala deschisa
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
tranformat în /ɛ/, inversându-se astfel distribuția originală din latina vulgară: /e/ > / ǝ/ > /ɛ/ versus /ɛ/ > /e/ > /e/. Acesta este motivul datorită căruia vocalele "e" deschise și închise din catalană sunt distribuite total opus celor din portugheză și italiană. În variantele dialectale din insulele Baleare se păstrează încă vocalele / ǝ/ tonice în aceleași poziții pe care le aveau în catalana medievală. Se crede că în perioada preliterară toate variantele catalanei se caracterizau printr-o pronunție neutră a vocalelor pretonice (asemănător cu
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
din catalană sunt distribuite total opus celor din portugheză și italiană. În variantele dialectale din insulele Baleare se păstrează încă vocalele / ǝ/ tonice în aceleași poziții pe care le aveau în catalana medievală. Se crede că în perioada preliterară toate variantele catalanei se caracterizau printr-o pronunție neutră a vocalelor pretonice (asemănător cu fenomenul care se întâlnește și astăzi în occitana modernă). La începutul secolul XIII, vocalele /a/ și /e/ pretonice din dialectele orientale au început să se confunde în scris
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
modele mai vechi, bizantine sau clasicizate, cu mediocre exigente de meșteșug. Un om și un artist întreg nu vor asuma niciodată asemenea soluții. Problemă care se pune este: cu poți rămâne liber în limite canonice, cum poți fi contemporan în varianta atemporala, cum poți împăca smerenia cu personalitatea, asceza cu senzualitatea, riguarea cu pathosul? Cum poți fi ascultător cu tradiția fără să fii flasc și previzibil, cum poți fi nou fără orgoliu, conform fără să fii convențional, evlavios fără pietism și
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
cronice și gări neprimitoare. Societatea pune deci la punct o normă minimală de amenajare și renovare a gărilor și materialului rulat, precum și o etichetă vizibilă pentru marele public. După căutarea unui nume reprezentativ, în care au fost luate în considerare variante precum "TER Île-de-France", "Citélien", și chiar generalizarea numelui "RER", până la urmă va fi ales numele "Transilien," care devină noua imagine de marcă a rețelei. Numele este prezentat oficial pe 20 septembrie 1999, odată cu realizarea unui caiet de sarcini: gările trebuie
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Limba literară este, din punct de vedere lingvistic, una din variantele unei limbi. Conceptul de limbă literară a cunoscut și cunoaște multe interpretări lingvistice și extralingvistice, în funcție de ideile dominante ale epocilor istorice, de ideile diferiților literați și ale diferiților lingviști. Diferențele privesc atât definirea și delimitarea ei față de celelalte variante ale
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
din variantele unei limbi. Conceptul de limbă literară a cunoscut și cunoaște multe interpretări lingvistice și extralingvistice, în funcție de ideile dominante ale epocilor istorice, de ideile diferiților literați și ale diferiților lingviști. Diferențele privesc atât definirea și delimitarea ei față de celelalte variante ale limbii, cât și rolul său în literatură, în cultură, în învățământ și în societate. În sensul originar al termenului, limba literară este limba literaturii artistice, inclusiv a scrierilor religioase. Înainte de a se putea vorbi de limbi unitare ale unor
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
rolul său în literatură, în cultură, în învățământ și în societate. În sensul originar al termenului, limba literară este limba literaturii artistice, inclusiv a scrierilor religioase. Înainte de a se putea vorbi de limbi unitare ale unor națiuni, s-au format variante literare ale unor idiomuri considerate dialecte după formarea limbilor naționale din care fac parte acestea. Astfel, pentru limba română, Gheorghe Ivănescu susținea existența în secolul al XVI-lea a cinci „dialecte literare”, după cum le numește, care s-au redus la
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
limbă standard. A doua, relativ recentă, distinge limba standard de limba literară, reducând-o pe aceasta la limba literaturii artistice și, eventual, la cea a scrierilor din sfera culturală în general. De regulă, standardizarea limbilor a pornit de la cea a variantei lor literare, iar în epoca standardizării, normele limbii literare au fost impuse ca valabile pentru limbă în general, astfel confundându-se limba literară cu ceea ce se numește „limbă standard”. Această concepție s-a perpetuat până relativ aproape de epoca actuală. În
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
rusă este o formă superioară a limbii naționale elaborată de-a lungul istoriei, normată și corectă, fiind limba operelor literare, a mass mediei, a teatrului, a științelor, a instituțiilor oficiale, a școlii etc. Prin calitățile sale superioare față de ale celorlalte variante ale limbii, ea corespunde nevoilor culturale ale comunității, având mijloacele optime pentru exprimarea ideilor și sentimentelor, și asigură comunicarea socială la scară mare. Este însușită și folosită de partea cultă a comunității, fiind comună întregului popor și acceptată ca exemplară
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
folosită de partea cultă a comunității, fiind comună întregului popor și acceptată ca exemplară. La unii lingviști români se regăsește o concepție asemănătoare. Pentru Ion Gheție, de exemplu, „limba literară ar putea fi definită drept aspectul cel mai îngrijit (sau varianta cea mai îngrijită) a(l) limbii naționale, care servește ca instrument de exprimare a celor mai diverse manifestări ale culturii și se caracterizează prin respectarea unei norme impuse cu necesitate membrilor comunității căreia i se adresează”, iar după Mioara Avram
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
normative formulează reguli explicite și prescriptive, adăugând judecăți de valoare cu privire la folosirea unei forme sau construcții apreciate drept corectă sau greșită în varietatea literară a limbii”. În legătură cu limba maghiară, într-o lucrare din 1971 se afirmă că limba literară „este varianta cea mai bogată, cu caracter artistic, diferențiată, totodată unitară și normativă a limbii întregului popor, [...] care are un rol directiv în dezvoltarea atât a limbii în general, cât și a variantelor sale”. La unii lingviști, pe lângă noțiunea de limbă literară
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
lucrare din 1971 se afirmă că limba literară „este varianta cea mai bogată, cu caracter artistic, diferențiată, totodată unitară și normativă a limbii întregului popor, [...] care are un rol directiv în dezvoltarea atât a limbii în general, cât și a variantelor sale”. La unii lingviști, pe lângă noțiunea de limbă literară apare și cea de limbă comună. Gheorghe Constantinescu-Dobridor definește limba comună ca „aspect[ul] actual al limbii vorbite de o națiune, bazat pe o cât mai mare uniformitate cerută de practica
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
mai mare uniformitate cerută de practica comunicării, însușită de întreaga colectivitate, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor”, deci nu o raportează la limba literară. Pentru alți lingviști, „limbă literară” și „limbă comună” sunt sinonime. După părerea altora, limba comună este varianta vorbită a limbii literare. La unii lingviști care folosesc termenul de „limbă standard”, acesta apare ca sinonim al lui „limbă comună”, iar limba literară este definită ca limba operelor literare, având la bază limba comună numită și standard, dar și
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
lingviști care folosesc termenul de „limbă standard”, acesta apare ca sinonim al lui „limbă comună”, iar limba literară este definită ca limba operelor literare, având la bază limba comună numită și standard, dar și specificul de a putea include alte variante ale limbii. Alți lingviști nu folosesc noțiunea de limbă comună, ci numai noțiunile de limbă standard și limbă literară, care după ei nu se confundă, dar sunt strâns legate. Astfel, pentru lingvistul italian Gaetano Berruto, în trecut a existat numai
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]