43,561 matches
-
la care participase în intervalul 1914-1916 și cu care reînnoia legătura întreruptă de război. Pe filiera sensibilității rodiniene mediată și de profesorul său, Dimitrie Paciurea, Boambă dă o lucrare precum Gânditorul sau Pe gânduri (1915), unde remarcabil devine modelajul unui chip adâncit într-o meditație sumbră, cu o difuză atmosferă tragică, subliniată de adâncirea trăsăturilor în jocul inefabil de lumini și umbre pe care-l dirijează convexitățile și concavitățile modelajului. Reflecția devine la Boambă o sursă de angoasă, o proiectare într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o vibrație internă transmisă întregii mase, dincolo de maniera rodiniană a desprinderii incomplete a corpurilor din masa care le-a originat. Rodinian este Sărutul (1920-1922) unde tensiunea dintre format și preformat este generată de contopirea trupurilor celor doi îndrăgostiți lipsiți de chip în blocul de marmură, astfel încât tensiunea se transmite torsiunii corpurilor, torsiune care exprimă profunzimea afectului. Însă poate cel mai bine surprinde dimensiunea particulară a simbolismului lui Boambă un critic de artă care nu-i este favorabil, precum Francisc Șirato, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și portretul lui Macedonski, Marin Simionescu-Râmniceanu revenea asupra unei obiecții fondatoare privitoare la sculptura simbolistă, aplicarea unei viziuni picturale volumelor, operație care se constituie și în modalitate de lectură simbolistă. "Dacă Severin modelează îndemânatic, apoi prin desenele sale și prin chipul "Macedonski" dovedește că nu gândește deloc sculptural. Niciun desen nu e văzut dintr-o preocupare de volum, ci sunt vederi plane, picturale, urmărite pentru efectul tonurilor diferite în suprafață și nu pentru a revela cubicul trupesc. Tot nesculptural conceput e
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Macedonski" dovedește că nu gândește deloc sculptural. Niciun desen nu e văzut dintr-o preocupare de volum, ci sunt vederi plane, picturale, urmărite pentru efectul tonurilor diferite în suprafață și nu pentru a revela cubicul trupesc. Tot nesculptural conceput e chipul lui Macedonski, fiindcă nu are nicio fațadă: apogeu al vizibilității (...)"317. O serie de lucrări de asemenea simboliste, precum Que faire, que dire... ô, mon rêve sau Ténébreusement nous entrons dans la vie sans être préparés. L'allure îndreptățesc observația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1915), unde două figuri cu un aspect androgin, la limită feminine, îngemănate destinal în blocul de piatră, par extrase unui vis. Transa în care se află topește deopotrivă suferința, visarea, pasiunea, sentimentul disoluției într-un melanj de sensibilitate decadentă. Aceste chipuri cu pleoapele pe jumătate închise, fapt corespunzător unui rapel către abisul propriei interiorități, semicecitate a unei somnolențe magnetice, stau sub semnul agoniei și al declinului. Cu titlul Suferința (1928), sculptorul va realiza și un monument funerar aflat la cimitirul Bellu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
somnolențe magnetice, stau sub semnul agoniei și al declinului. Cu titlul Suferința (1928), sculptorul va realiza și un monument funerar aflat la cimitirul Bellu din București, monument dedicat Sofiei Alexandrescu, decedată prematur. Bustul de bronz înfățișează o tânără cu un chip emaciat care, cu ochii închiși, semn al unei interiorizări profunde, încearcă să-și întoarcă fața de la o imagine angoasantă. Tunica subțire, semitransparentă, care-i acoperă bustul lasă să se întrevadă contururile unui corp tânăr, virginal, accentuând prin contrast expresia dureroasă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care, cu ochii închiși, semn al unei interiorizări profunde, încearcă să-și întoarcă fața de la o imagine angoasantă. Tunica subțire, semitransparentă, care-i acoperă bustul lasă să se întrevadă contururile unui corp tânăr, virginal, accentuând prin contrast expresia dureroasă a chipului mortificat. Această morbiditate spiritualizată de factură decadento-simbolistă este prezentă și la alți simboliști europeni, precum sculptorul polonez Biegas Boleslaw cu Chopin (1902), Marșul funerar al lui Chopin (1902), Spirit posedat (1902), Lumea (1902), Tragedia vieții (1910), Melancolia. Un anumit primitivism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atât în La lutte éternelle, cât și în o parte dintre sculpturile cu mâini, aici însă ea este însoțită de internalizarea ei prin reflecție. De asemenea, mâna joacă un rol important în economia simbolică a compoziției, ea constituie suportul acestui chip care preia gesticulația dubitativă într-o crispare reliefată prin cuta dintre sprâncene și comisura buzelor, menită să sugereze o judecată pesimistă, rebarbativă. Și aici, literaritatea titlului constituie protativul temei simboliste ghidând lectura. Filip Marin făcea obiectul unor contestări vehemente în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
severitate, iar gesticulația reflexivă reclamă o altă dominantă posturală cu o notă meditativă. Sculptorul explorează stările difuze de tristețe, nostalgie, remușcare, accentuând însă liniile nudului, ca în Întristare (Chagrin), Pocăința, Femeie plângând sau Proiect de monument funerar (Amintiri triste), unde chipul femeii este ascuns de faldurile părului despletit, cu sugestia erotică pe care o comportă acesta. În același timp, podoaba capilară susține sugestia unei fluidizări a compoziției și relația cu Secession-ul și ale sale reprezentări feminine cu părul prins în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ovaluri suspendate, zerourile de dinainte de început, care țin locul în reprezentarea grafică, bidimensională, capetelor de asemenea suspendate ale himerelor statui, de o grație desăvârșită, cu ceva din longilinitatea figurilor modiglianești. De altfel, chipurile unora dintre himerele care apar acum fără chip, simple virtualități, vor înscrie în aceeași logică a tensiunii dintre creat și increat doar un fin contur fiziognomic la limita dispariției. Himera își ține ochii închiși, cu totul repliată în propria sa interioritate și această atitudine se poate vedea în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
zboare. Onirismul frenetic al acestui desen este recuperabil nu numai mitologic, ci și ca atmosferă, o atmosferă pe care sensibilitatea simbolistă o conferă acestor lucrări în care imaginația artistului s-a transformat într-o obsesie. În acest desen, himerele au chipuri de femeie litificate în grimasă, părul flamboiant accentuând o marcă temperamentală, proprie condiției artistului. Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
accentuând o marcă temperamentală, proprie condiției artistului. Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă antropomorfă realizează trecerea spre reprezentările ulterioare, unde chipul uman este stilizat, esențializat, devine androgin. Sculptorul exersează posibilități, direcții, în cadrul aceleiași teme care-l preocupă. În cele din urmă, este foarte posibil ca artistul să fi asimilat ceva din experiența lui Rodin, Brâncuși o face la rândul său în privința
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
realizată în jurul anului 1928, este de data aceasta o pasăre de noapte, o bufniță reconstituită în toate detaliile sale anatomice, caracterul hibrid fiind subliniat de prezența mai mult decorativă a mamelelor, singurul indiciu anatomic care vine în sprijinul titlului lucrării. Chipul însă pare uman, infantil, însă litificat în mască el devine potențial malefic, cu ochi care se adâncesc în orbite. Posibilă sugestie a profunzimii onirice în care este antrenat artistul, a introvertirii sale? Paciurea manifesta această retractilitate și discreție în fața lumii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Himere", animale apocaliptice, în cari sunt poate concepțiile lui din copilărie în fața poveștilor"346. Reflexul creator ar constitui și o recuperare a unei vârste magice, cea a copilăriei, unde fantasmele joacă un rol fondator în economia simbolică a imaginarului infantil chipul bufniței prezintă similitudini cu cel al unui copil. În acest caz, putem vedea rapelul regresiv așa cum îl sugerează o altă serie de himere (Himera Văzduhului, Himera Apei etc.) cu mult mai amplu, mergând până la reveriile amniotice, multe dintre himerele sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin cele două aripi minuscule, asemănătoare unor elitre. Este vizibilă disproporția dintre corp și capacitatea portantă a acestor aripi. Sensul aerodinamicii sale rezidă în acest corp și nu în aripile menite să sugereze o formă revolută de zbor, un atavism. Chipul înălțat deasupra pare o prelungire a acestui pseudopod care este gâtul și poartă amprenta aceleiași maleabilități și disponibilități aerodinamice. Monstrul mitologic și-a pierdut prestigiul malefic, nu mai apare ca o hieroglifă misterioasă și amenințătoare a unei forme de deviaționism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
forma urmează această tensiune a materiei înscrisă în programul ei genetic și care solicită imponderabilitatea și zborul. Coada Himerei are și ea striații armonice până în apropierea aripilor. Inițial, Himera văzduhului avea o patină aurie, un strat alb care-i acoperea chipul, conferindu-i o expresie de mască, și o stea aurie în vârful capului. Petre Oprea sugera o apropiere de figura chintesențializată simbolic a liricii eminesciene, Luceafărul, iar sugestia zborului, steaua de pe creștet, precum și chipul androgin, transformat în enigmatică mască, sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un strat alb care-i acoperea chipul, conferindu-i o expresie de mască, și o stea aurie în vârful capului. Petre Oprea sugera o apropiere de figura chintesențializată simbolic a liricii eminesciene, Luceafărul, iar sugestia zborului, steaua de pe creștet, precum și chipul androgin, transformat în enigmatică mască, sunt elemente-suport pentru o astfel de interpretare. Paciurea reia tema doi ani mai târziu în Himeră înaripată (1929): o aripă ridicată, lipită de cap, o figură de femeie, dar fără trăsături pronunțate, ca majoritatea himerelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru o astfel de interpretare. Paciurea reia tema doi ani mai târziu în Himeră înaripată (1929): o aripă ridicată, lipită de cap, o figură de femeie, dar fără trăsături pronunțate, ca majoritatea himerelor lui. Himera întoarce capul, însă nu frontal, chipul pare lipit ca o mască de un bloc de materie. Paciurea nu este interesat de totalitatea trupului, pe care nu vrea s-o reconstituie, ci de disponibilitatea materiei de a deveni formă, de dinamica acestui proces. Himera (1919-1920) este interesantă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar oricând poate fi resorbită în masa lui, din care provine, printr-o mișcare de recul. În Himera (1919-1920), aceste mărci ale increatului sunt figurate printr-un relief abia sesizabil al buzelor, ochilor, nasului. Trăsăturile abia se disting, avem un chip impenetrabil al materiei. Importante pentru estetica sa cu privire la sculpturile cu himere sunt două lucrări cu același titlu: Tors (1913). Una dintre ele nu are cap și se pierde în piedestal, ca și cum sculptorul ar executa un studiu lăsându-l neterminat. La
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imposibilă, se apleacă sub un unghi care presupune inexistența coloanei vertebrale. Himerele par să aibă ulterior mobilitatea nevertebrată a expansiunii formale. Himerei (1919) sub forma unui Vultur care posedă și o pereche de sâni îi este aplicată o mască în loc de chip. Acesteia i se poate adăuga celebra Himeră (1928) cu corp de leu, unde corpul, asemenea unui zgârci, are ceva din tensiunea unei noi forme de viață, himeră asemănătoare sculpturilor filiforme ale lui Giacometti, spre exemplu, Câine (1951, Bronz, 18 x
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Și această himeră pare să-și extragă energia din masa critică a soclului pe care stă. Legătura cu materia este foarte importantă, iar desprinderea nu este niciodată deplină în stadiul în care Paciurea surprinde emergența himerelor. Himera pământului (1927-1928) are chipul cu trăsături abia conturate și aproape că este lipsită de corp, coada devenind corpul creaturii, iar acest apendice similar celui a unui mormoloc are o musculatură puternică, asemeni labelor pe care se sprijină ca o achiziție fermă a unui teritoriu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are ceva embrionar, fază intermediară de creștere a batracienilor, când coada se resoarbe încetul cu încetul pentru a face loc membrelor inferioare. Impresia pe care o dă himera este de ființă neterminată, dar în care se regăsește întreg potențialul creator. Chipul îl ține îndreptat în sus, ochii închiși, buzele și nasul aproape aplatizate pentru a conferi o deplină sfericitate capului. Și totuși, linia fină a buzelor desenează ceva similar zâmbetului hieratic al statuilor khmere înfățișându-l pe Budha. Himera apei (1926-1927
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a buzelor desenează ceva similar zâmbetului hieratic al statuilor khmere înfățișându-l pe Budha. Himera apei (1926-1927) are capul foarte mare, nu are trup, iese dintr-un bloc de piatră amorf, fața îndreptată în jos și o expresie similară pe chipul pe care trăsăturile schițate abia-l disting de blocul de piatră neprelucrat. Acest cap are ceva din perfecțiunea și strălucirea aerodinamică a unui fuselaj, din grația unei lacrimi abia formate și pe cale de a se desprinde într-un univers străin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de blocul de piatră neprelucrat. Acest cap are ceva din perfecțiunea și strălucirea aerodinamică a unui fuselaj, din grația unei lacrimi abia formate și pe cale de a se desprinde într-un univers străin, ai senzația că dacă l-ai atinge, chipul acesta s-ar încreți fin, precum oglinda unei ape. Cu această himeră, Paciurea se apropie foarte mult de viziunile esențializate brâncușiene, cu Domnișoara Pogany sau Pasărea măiastră. Sorin Alexandrescu face o dublă lectură, freudiană / jungiană a himerelor lui Paciurea, fie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și picioare, trebuie încă să se coaguleze și să se separe. Aceste ființe zvârcolindu-se au ca scop numai venirea lor pe lume. Aș numi această fascinantă zbatere întunecată, apariția formei"347. Există o oarecare similitudine pe care o evocă chipurile feminine ale himerelor paciuriene abstrase într-o reverie amniotică cu chipurile aproape extatice ale sfincșilor feminini ai lui Fernand Khnopff. La fel ca sfincșii lui Khnopff, himerele lui Paciurea țin ochii închiși, părând astfel să se închidă în propria lor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]