46,314 matches
-
cât și românească, unde genul este un element cheie în configurarea mesajului operei. Cu aproape 100 de ani in urma, la 1850, pictorul C.D. Rosenthal realizase o lucrare ce avea să aibă parte de un destin privilegiat în perioada regimului comunist. Este vorba despre România Revoluționară, pictată la Paris în 1850 și pentru care Rosenthal o avusese drept model pe Maria Rosetti, publicista română de origine scoțiana, ea însăși una dintre figurile emblematice ale revoluției pașoptiste. <spân lang="ro-RO">În </spân
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
(n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman — d. 16 mai 1980, Mogoșoaia) a fost un scriitor român postbelic și directorul editurii "Cartea Românească". a fost un fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmând că scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceaușescu „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid” în anii '70. Ultimul său roman lansat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, este considerat o
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
(n. 2 octombrie 1935, Mana, Vatici, județul Orhei, Regatul României) este un scriitor și militant anticomunist român, stabilit la Paris. Cunoscut disident din timpul României comuniste, supranumit Soljenițîn-ul României. Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învățători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România. s-a arătat din tinerețe
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
în străinătate. La 20 noiembrie 1977 lui Goma, soției și copilului, le-a fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați în Franța, ca apatrizi. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a conducătorului lui, Nicolae Ceaușescu. A sprijinit înființarea, în 1979, a "Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR"), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unui atac cu
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
În acel an, Goma făcut cerere de aderare la PCR, crezând în acel moment că o "acțiune din interior" ar fi putut ameliora lucrurile. La sfârșitul lunii august 1968, la Uniunea Scriitorilor a avut loc ședința de primire în Partidul Comunist Român a unor scriitori, Mariana Costescu, Aurel Dragoș Munteanu, Adrian Păunescu, Alexandru Ivasiuc și Paul Goma. În 1969, la Uniunea Scriitorilor, a fost „judecat” pe motiv că un scriitor român, „mai ales când este un necunoscut, nu are dreptul să
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
Mihai Ungheanu și Darie Novăceanu. În 1972, a apărut tot la Suhrkamp ediția germană a romanului "Ușa", în 1974 ediția franceză la editura Gallimard. Cu aceste cărți, Paul Goma intră în circuitul european, dar și în conflict deschis cu autoritățile comuniste de la București, conflict culminat cu mișcarea "„Carta 77”" și soldat cu arestarea și detenția sa la penitenciarul Rahova. După 1989 i s-au publicat și în România o parte din cărți. I-au apărut articole în revistele "Vatra, Familia, Timpul
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
Jurnalul literar". După revoluția din decembrie 1989, comunismul est-european nu mai este în actualitate, și Paul Goma, ca alți militanți pentru memoria genocidurilor din trecut (genocidul sclavagist, genocidul colonialist, genocidul armenilor din 1915-1918, genocidul grecilor din Anatolia în 1923, genocidul comunist), izbindu-se de indiferența generală a Occidentului față de aceste genociduri, se arată iritat de prezența „doar” a memoriei Holocaustului în conștiința colectivă a țărilor apusene. Intrând într-o logică de „punere în concurență” a memoriei genocidurilor, Goma a început să
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
ediție tipărită a apărut la "Editura Museum" din Chișinău (2003), a doua la "Criterion Publishing House", București (2003), iar a treia la "Editura Vremea", București (2004). Paul Goma a făcut parte pentru opt zile din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, din care a fost îndepărtat din considerentele de mai sus de către șeful comisiei, Vladimir Tismăneanu. Este considerat drept negaționist al Holocaustului din România din cauza opoziției sale față de Raportul Comisiei Wiesel.
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
Astfel, masivul roman social închinat lui Nicolae Bălcescu "Un om între oameni" rămâne neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept „o întreprindere jalnică” pe motiv că autorul îmbrățișase principiile realismului socialist și devenise unul dintre susținătorii noului regim comunist. O opinie diametral opusă asupra romanului "Un om între oameni" aparține profesorului și criticului literar Șerban Cioculescu, exprimată în volumul "Varietăți critice (1966)": "Lucrare de vastă documentare și de pătrunzătoare reconstituire a momentului istoric, romanul [Un om între oameni] este
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
de cărți de aventură, ediții definitive ale scriitorilor contemporani. Activitatea de filolog a lui Alexandru Rosetti se întinde pe aproape șapte decenii de muncă intensă, coroborată de pasiunea sa extraordinară pentru bibliofilie. Atât în epoca interbelică, cât și în perioada comunistă, Rosetti s-a ocupat de editarea unor opere complete ale scriitorilor și cronicarilor români ca Miron Costin, Ion Neculce, Grigore Ureche sau Ion Luca Caragiale (la această ediție lucrând alături de Silvian Iosifescu, Șerban Cioculescu și Liviu Călin). De importanță națională
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
ziarul naționalist "Dreapta" dar, după ce acesta l-a atacat pe Nicolae Iorga, l-a părăsit, invocând un conflict de opinii politice. În anul 1938, contrar spiritului generației sale, s-a declarat antifascist. După al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist, Stahl a fost implicat în proiecte ce aveau intenția să reînvie sociologia. A reușit abia după 1960, când a început să lucreze împreună cu echipa lui Miron Constantinescu la "Bibliotheca Historica Romaniae", inițiată de Academia Română. Din anul 1974 a devenit membru
Henri H. Stahl () [Corola-website/Science/297571_a_298900]
-
(n. 23 mai 1942, Râmnicu Vâlcea) este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat că interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș. După Revoluția din 1989 a participat la principalele
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
Institutul de filozofie în anii '70, începe să frecventeze alături de Andrei Pleșu "Școală de la Păltiniș" (stațiune de munte în care filozoful Constantin Noica își desfășura, prin seminarii private, împreună cu câțiva discipoli, proiectul cultural de recluziune formativa voluntară în fața realității regimului comunist), ca elev preferat al lui Noica. Volumele "Jurnalul de la Păltiniș" și "Epistolar", mărturii ale acestui parcurs formativ, au în epoca un ecou important în rândul publicului cultivat. Prin ideile valorizate și comentate cu precădere în opera (alienarea, contingenta, libertatea, aporia
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
generale și a necesității istorice, înspre o responsabilitate individuală obținută prin alegere, proiect și hotărâre. În calitate de conducător al Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu a reeditat după Revoluția din 1989 o multitudine de autori români interziși (în totalitate sau parțial) în perioada comunistă. Spectrul acestora acoperă diferite domenii, precum filozofia (Emil Cioran, Mircea Eliade, Nae Ionescu), literatura (Eugen Ionescu, Lucian Blaga) și istoria (memoriile lui Constantin Argetoianu, I. G. Ducă). Un eveniment editorial de excepție a fost publicarea în 1996 a ediției princeps
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
teoria artei), ca șef de promoție, a participat la Școala de la Păltiniș, fiind alături de Gabriel Liiceanu unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Constantin Noica. În tinerete, la vârsta de 20 de ani (în 1968), a intrat în Partidul Comunist Român, pentru ca în ultimii ani ai regimului comunist să fie unul dintre intelectualii opozanți, neremarcându-se totuși prin gesturi militante de disidență. A ajuns "persona non grata" în urma scandalului „Meditației Transcedentale”, pierzându-și locul de muncă și fiind nevoit să
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
la Școala de la Păltiniș, fiind alături de Gabriel Liiceanu unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Constantin Noica. În tinerete, la vârsta de 20 de ani (în 1968), a intrat în Partidul Comunist Român, pentru ca în ultimii ani ai regimului comunist să fie unul dintre intelectualii opozanți, neremarcându-se totuși prin gesturi militante de disidență. A ajuns "persona non grata" în urma scandalului „Meditației Transcedentale”, pierzându-și locul de muncă și fiind nevoit să petreacă o perioadă de timp „în exil” la
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
titlul de doctor în istoria artei cu teza " Sentimentul naturii în cultura europeană". Între 1975-1977 a fost bursier Humboldt la Universitatea din Bonn și în perioada 1983-1984 bursier la Universitatea din Heidelberg. În timp ce era student, a devenit membru al Partidului Comunist Român. A fost exclus din PCR în mai 1982 ca urmare a implicării sale în așa-numita „afacere a Meditației Transcendentale”, instrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite mai mulți membri ai intelectualității vremii; pe lângă Pleșu, între cei vizați de
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
perioada 1983-1984 bursier la Universitatea din Heidelberg. În timp ce era student, a devenit membru al Partidului Comunist Român. A fost exclus din PCR în mai 1982 ca urmare a implicării sale în așa-numita „afacere a Meditației Transcendentale”, instrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite mai mulți membri ai intelectualității vremii; pe lângă Pleșu, între cei vizați de acțiunea regimului comunist, se numărau sculptorul Ovidiu Maitec și scriitorul Marin Sorescu. A fost „exilat” la Tescani și i s-a luat dreptul de semnătură
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
fost exclus din PCR în mai 1982 ca urmare a implicării sale în așa-numita „afacere a Meditației Transcendentale”, instrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite mai mulți membri ai intelectualității vremii; pe lângă Pleșu, între cei vizați de acțiunea regimului comunist, se numărau sculptorul Ovidiu Maitec și scriitorul Marin Sorescu. A fost „exilat” la Tescani și i s-a luat dreptul de semnătură. i-a trimis două memorii lui Nicolae Ceaușescu, în care îi cerea acestuia reangajarea la Institutul de Istorie
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
casa era păzită de Securitate și Dinescu o putea părăsi doar în compania securiștilor, una din puținele persoane care l-au vizitat în mod repetat, înfruntând stigmatul asocierii cu un opozant al regimului, a fost Andrei Pleșu. După prăbușirea regimului comunist, a înființat institutul de studii avansate „New Europe College”, revista culturală Dilema (azi, Dilema veche) și a acceptat în diverse perioade o serie de funcții publice. A fost începând cu 28 decembrie 1989 primul ministru al culturii după căderea regimului
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
a înființat institutul de studii avansate „New Europe College”, revista culturală Dilema (azi, Dilema veche) și a acceptat în diverse perioade o serie de funcții publice. A fost începând cu 28 decembrie 1989 primul ministru al culturii după căderea regimului comunist. Două dintre realizările majore din timpul mandatului său sunt conform intelectualului Dan C. Mihăilescu transformarea fostei Edituri politice în Editura Humanitas - prin numirea în funcția de director a prietenului și comilitonului său păltinișean Gabriel Liiceanu - și transformarea Muzeului de Istorie
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
-și începe studii doctorale în Franța. O bursă de studii de 2 ani îi permite să trăiască la Cetatea Internațională Universitară de la Paris (Cité Internaționale Universaitaire) și să scrie o teza despre "Rezistență culturală în Europa de răsărit sub regimurile comuniste". Imediat, va obține prima diplomă franceză - DEA (Diplôme d'Etudes Approfondies); concomitent, începe să scrie piese de teatru direct în limba franceză. După aceea, se va dedică teatrului și activității de jurnalist la Secția Română de la RADIO FRANCE INTERNAȚIONALE. Începe
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
apoi se va face cunoscut pentru luările de poziție la postul de radio Europa Liberă împotriva tentativei de folosire a psihiatriei ca armă politică. După Revoluția din 1989 s-a implicat într-un mod foarte activ în denunțarea psihiatriei politice comuniste, a revenit în țara natală și a scris articole și comentarii cu conținut politic în revistele "22", "Dilemă Veche", în ziarul "România liberă", etc. După ieșirea la pensie se întoarce în țară definitiv și se dedică meseriei de scriitor, publicînd
Ion Vianu () [Corola-website/Science/297584_a_298913]
-
schimbat deseori domiciliul împreună cu părinții. A fost căsătorit cu Neaga (Nina) Sion, care era fiica cea mai mare a soților Nicolae și Ionica Sion. Unul din frații Ninei a fost Mihai Bujor Sion, fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român și care a murit în decembrie 1975 după un suspect accident aviatic. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, fiind licențiat în filologie clasică și limba română (1922). Între 1924-1929 a studiat la Paris, unde a obținut
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
ai epocii, și chiar acceptă să devină membru al senatului legionar. În discursul lui Sextil Pușcariu, la Deschiderea Universității Transilvane la Sibiu, al cărei rector fusese numit, apare următorul pasaj semnificativ: După 23 august 1944 încep atacurile la adresa lui Pușcariu. Ziarul comunist "România liberă" publică rubrica "Figuri de trădători", vizând profesori universitari și alți intelectuali, în care apare și următorul material: Sextil Pușcariu a refuzat să emigreze, deși familia regală îl invitase să facă parte din suita care urma să primească aprobarea
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]