44,517 matches
-
una dintre cele mai faimoase străzi din centrul Vienei. "Graben" începe din Stock-im-Eisen-Platz de lângă Palais Equitable și se termină la intersecția dintre Kohlmarkt și Tuchlauben. În "Graben" se află restaurantele și magazinele cele mai exclusiviste. Istoria străzii "Graben" începe din epoca romană atunci când pe amplasamentul actual al Vienei se afla castrul roman Vindobona. Incinta "castellum"-ului se situa la sud de actuala stradă Naglergasse și era înconjurată de un șanț cu apă. În Evul Mediu, acest șanț exista și înconjura încă
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
de sud, cinci străzi sunt construite într-un mod regularizat în secolul al XIII-lea: "Obere Bräunerstrasse" (azi Habsburgergasse), "Untere Bräunerstrasse" (Bräunerstrasse), "Färberstrasse" (Dorotheergasse), "Laderstrasse "(Spiegelgasse) și "Reifstrasse" (Seilergasse). Cea mai mare parte a laturii sudice a fost în acea epocă încă un teren viran, dar acest lucru se va schimba rapid. Potrivit istoricului Karl Oettinger, "Graben" a înlocuit axa Hoher Markt / Wipplingerstrasse ca stradă principală. Noua cale de circulație ar fi început din Am Hof prin Bognergasse și ar fi
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
ar fi început din Am Hof prin Bognergasse și ar fi mers până la Stock-im-Eisen-Platz pentru a ajunge în final la Wollzeile prin Rotenturmstraße. Traficul rutier nu ar fi trebuit să traverseze Hoher Markt. Cu toate acestea, toate drumurile din acea epocă se terminau la Viena și de acolo erau puține motive pentru a merge către Schottentor, această teorie făcând astfel obiectul multor discuții. Casele de-a lungul străzii "Graben" erau în cea mai mare parte clădiri din lemn și din acest
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
România (ACIN) pentru rolurile principale din filmele "Figuranții", "Cuibul de viespi" și "Secretul lui Nemesis". Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Secretul lui Nemesis" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste , scenariul fiind scris de „cel mai eficient propagandist prin manipulare al cinematografiei comuniste”. Criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000) că "Secretul lui Nemesis" este o satiră, „de fapt o farsă grotescă [ce] are drept ținte
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
tipurilor) neremarcând cea mai interesantă ofertă a scenariului, portretul unui ins cu nostalgia puterii de care a dispus în exces și a abuzat, devenind, după ce a fost „dat la o parte”, un zeu al răzbunării. Preocuparea pentru clișeele verbale ale epocii, rezervate nu numai lui N.M.S., ci și mai tuturor personajelor, de la redactorul-șef până la magistrați, prevestește proza postdecembristă a scriitorului: „Cutia de ghete”. Balansând între aparenta intransingență și corupția cinică, evoluează un Dinică, „guru” de mahala, monument al duplicității.”"
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
vremurilor, obligațiile unor manifestări festive în care "artă" era exclusiv patriotică, anul 1990 constituie pentru Corul Radiodifuziunii împreună cu maestrul lui, începutul unui nou drum, deschiderea către marea muzică, deschiderea sufletelor către frumos. Astfel, repertoriul se îmbogățește și se diversifica, parcurgând epoca după epoca, de la madrigalele din "Renascimento", ce culminează cu lucrările lui Palestrina, Gesualdo da Venosa și Monteverdi, pășind maiestuos printre capodoperele Barocului muzical - creațiile lui Bach și Haendel, punând în valoare lucrările lui Haydn și Mozart, atangând culmea măiestriei vocale
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
unor manifestări festive în care "artă" era exclusiv patriotică, anul 1990 constituie pentru Corul Radiodifuziunii împreună cu maestrul lui, începutul unui nou drum, deschiderea către marea muzică, deschiderea sufletelor către frumos. Astfel, repertoriul se îmbogățește și se diversifica, parcurgând epoca după epoca, de la madrigalele din "Renascimento", ce culminează cu lucrările lui Palestrina, Gesualdo da Venosa și Monteverdi, pășind maiestuos printre capodoperele Barocului muzical - creațiile lui Bach și Haendel, punând în valoare lucrările lui Haydn și Mozart, atangând culmea măiestriei vocale în Simfonia
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
prezentate, unele în sicrie deschise, împodobite cu flori sau cranii, altele decorate cu picturi baroce sau cu simboluri ale vanității. Cel mai renumit dintre cei înmormântați aici este Pietro Metastasio (1698-1782), cel mai celebru autor de librete de operă din epoca barocului. Săpăturile arheologice realizate în Michaelerplatz între 1989 și 1991 au dus la descopeirrea, printre altele, a urmelor unui canabæ asociat cu castrul roman de la Vindobona. Acolo se aflau locuințele soțiilor și copiilor militarilor romani. Situl arheologic a fost permanent
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
Jesu" să fie atât de controversată era caracterizarea de către Strauss a elementelor miraculoase din evanghelii drept „mitice”. Cartea lui Strauss a încheiat o perioadă în care cercetătorii s-au luptat cu natura miraculoasă a Noului Testament în conformitate cu vederile raționale ale Epocii Luminilor. Un grup consta din „raționaliști”, care găseau explicații logice și raționale pentru evenimentele aparent miraculoase; celălalt grup, „supranaturaliștii”, apărau acuratețea istorică a povestirilor biblice și a elementului de intervenție divină directă. Strauss a destrămat caracterul istoric al „întâmplărilor” și
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]
-
ci transmit învățături teologice. Mergând din miracol în miracol, el le considera drept produsul folosirii surselor evreiești referitoare la Mesia de către biserica primară, pentru a reda ideea că Isus era într-adevăr Mesia. Cu timpul, cartea a deschis o nouă epocă în analiza textologică și istorică a dezvoltării creștinismului. Albert Schweitzer scria în "Căutarea lui Isus cel istoric" (1906; traducere engleză 1910) că argumentele lui Strauss „au scris certificatele de deces pentru o întreagă serie de explicații care, la prima vedere
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]
-
Yotva cea amintită în Vechiul Testament, în Cartea Regilor II ca fiind locul de obârșie al lui Meshulemet Bat Harutz, mama regelui Amon al Iudeei este identică cu Yodfat. Totuși, ruinele cele mai vechi găsite la fața locului datează abia din epoca elenistică timpurie, din secolele IV-III î.e.n.. După relicvele arheologice, în această perioadă Yodfat era o așezare mică locuită de idolatri și doar după cucerirea Galileei de către regii Hasmonei a început stabilirea evreilor în localitate. În vremea marii revolte a evreilor
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
revoltă. Rashi, în comentariul său la Talmudul babilonean (Zevahim 110,2) tălmăcește:"Yodfaah - din Yodfat". La Yodfat s-a stabilit o familie de cohanim numită Miyamin, a cărei ședere în localitate este pomenită în mai multe poezii liturgice - piutim - din epoca bizantină (În versiunile târzii ale acestora numele Yodfat s-a alterat în Yorafat sau Yorfat, iar geograful Yehossef Schwartz (1804-1865) amintește ca sunt printre locuitorii Galileei care denumesc locul „Yorfat” cu r in locul lui d) Ulterior,locul a mai
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
s-au executat la fața locului 8 sesiuni de săpături arheologice din partea Serviciului antichităților al Israelului și a Universității Rochester din S.U.A, sub conducerea lui D.Edwards, Mordehay Aviam și D.Adan-Bayewitz. Arheologii au dezvelit urme mergând de la epoca elenistică și până în evul mediu.S-au găsit urmele unui zid de fortificație din epoca ptolemeică, precum și, la nord-vest, urmele unei rampe utilizate de romani în asediul din anul 67. De asemenea au fost descoperite dărâmături ale unor ziduri care
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
Israelului și a Universității Rochester din S.U.A, sub conducerea lui D.Edwards, Mordehay Aviam și D.Adan-Bayewitz. Arheologii au dezvelit urme mergând de la epoca elenistică și până în evul mediu.S-au găsit urmele unui zid de fortificație din epoca ptolemeică, precum și, la nord-vest, urmele unei rampe utilizate de romani în asediul din anul 67. De asemenea au fost descoperite dărâmături ale unor ziduri care par a fi fost parte din fortificațiile ridicate înainte de sosirea trupelor romane. Au fost găsite
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
ale unor case, inclusiv ale unui perete pictat, cuptoare de olărit și băi rituale iudaice (mikvaot). Până deunăzi se credea că Yodfat era simbolul rezistenței de neclintit în fața unui dușman puternic, motiv care era fost accentuat de relatarea din vremea epocii romane, după care o mare parte din locuitori au murit aruncându-se de pe stânca din capătul orașului. În schimb, în excavațiile și cercetările efectuate nu s-au găsit urmele unor astfel de sinucideri colective. Unii cred că s-ar fi
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
despre care se știa că s-au refugiat, panicați, acolo, însă fără succes pâna în data de 9 august cel puțin, dată la care încă se mai fac arestări și trenurile cu trupe încă mai sosesc în regiune. Istoriografia din epoca comunistă a încercat să revendice pentru mișcarea comunistă sau PCR un rol important în protestul minerilor de la Lupeni, iar în contemporaneitatea postcomunistă anumiți istorici români reiau și ei, din motive ideologice opuse, același mit. Istorici occidentali precum Francisco Veiga resping
Greva de la Lupeni, 1929 () [Corola-website/Science/328703_a_330032]
-
transporturile publice și ingineria modernă. Brunel a stabilit standarde pentru construcția căilor ferate, efectuând studii topografice atente pentru a reduce la minimum pantele și curbele. A rămas celebru și prin seria de vapoare proiectate, printre cele mai mari din acea epocă, printre care și prima navă transatlantică având carenă metalică și propulsată de o elice. În 2002, Brunel a fost plasat pe locul doi în clasamentul "100 Greatest Britons" („Cei mai mari 100 de britanici din toate timpurile”) alcătuit de BBC
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
lucrările marelui tunel de cale ferată "Thames Tunnel", care urma să subtraverseze fluviul Tamisa între Rotherhithe și Wapping, având o lungime de aproape 400 m și fiind primul tunel subacvatic construit până atunci. Lucrarea era deosebit de dificilă pentru tehnologia acelelei epoci, datorită îndeosebi friabilității solului, compus mai ales din sedimente îmbibate cu apă. Isambard Kingdom Brunel a lucrat alături de tatăl său, inginerul-șef Marc Isambard Brunel, la proiectarea și realizarea primului scut de săpare a tunelurilor din lume. Conceput inițial pentru
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
finalizarea tunelului de sub Tamisa, Isambard Kingdom Brunel a fost numit inginer-șef al companiei feroviare "Great Western Railway". Această companie a construit, și ulterior a exploatat, calea ferată omonimă, considerată a fi una dintre cele mai remarcabile realixări tehnice ale epocii victoriene. Calea ferată "Great Western Railway" lega Londra de Bristol, fiind prelungită mai târziu până la Exeter. În activitatea sa din cadrul companiei, Brunel a luat și două decizii controversate: în primul rând, utilizarea unui ecartament mult mai larg decât cel obișnuit
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
toată lungimea sa doar în ziua aniversară a lui Brunel. Isambard Kingdom Brunel a rămas celebru și prin seria de nave transatlantice proiectate de el și construite sub directa sa supraveghere, nave care au fost printre cele mai mari din epoca respectivă. Aceste nave sunt: "Great Western", "Great Britain" și "Great Eastern". Înainte de intrarea în exploatare a sistemului de căi ferate "Great Western Railway", Brunel, folosindu-se de prestigiul său, a convins consiliul director al companiei de a se implica în
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
Eastern". Aceasta era de două ori mai mare decât predecesoarele sale, având o lungime de 213 m. Era proiectată pentru voiaje în India și Australia (traversând Oceanele Atlantic și Indian) și era dotată cu o tehnologie de vârf pentru acea epocă, putând transporta 4.000 de pasageri. "Great Eastern" a păstrat recordul de a fi cea mai mare navă până la sfârșitul secolulului al XIX-lea. Deși din punct de vedere comercial "Great Eastern" nu a fost rentabil, fiind caracterizat de presa
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
regizorului Sergio Sollima a fost să facă nu o miniserie de televiziune, ci mai degrabă un film. Sollima a contactat diferiți actori din Asia pentru rolul Sandokan și l-a abordat și pe Toshiro Mifune, actor foarte cunoscut în acea epocă. Sollima a vrut să facă, de fapt, un film foarte realist și a susținut că Mifune era interpretul perfect al Tigrului Malaeziei. Cu toate acestea, proiectul a fost rapid abandonat. Câțiva ani mai târziu, cu ocazia montajului filmului "Il diavolo
Sandokan, tigrul Malaeziei () [Corola-website/Science/328741_a_330070]
-
Bei ș.a. Scriitorul a introdus și personaje ficționale cum ar fi Tudor Șoimaru și răzeșii șoimăreșteni, boierul Stroie Orheianu și fiica sa, precum și unii nobili polonezi a căror existență reală nu a fost dovedită. Primirea romanului de către criticii literari ai epocii sale a fost una elogioasă; poetul George Topîrceanu, unul dintre cronicarii literari ai vremii, îl considera a fi cel mai valoros roman istoric publicat până la acel moment. Romanul a fost ecranizat într-un "film omonim", regizat de Mircea Drăgan după
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
durerii lor”". Romanul este împărțit în 36 de capitole numerotate cu cifre romane, fiecare dintre ele având un titlu, după cum urmează: Pasionat de trecutul Moldovei, Mihail Sadoveanu a reconstituit în cărțile sale unele momente din istoria națională: "Frații Jderi" descrie epoca glorioasă a domniei lui Ștefan cel Mare; "Șoimii" și "Nicoară Potcoavă" urmăresc continuarea luptei pentru independență după ce Ion Vodă cel Viteaz fusese vândut turcilor; "Neamul Șoimăreștilor" înfățișează începuturile decăderii Moldovei după ce boierii confiscă pământurile răzeșilor și îi transformă pe aceștia
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
și sociale”, iar faptele lor erau astfel doar consecința acestor interese. Regizorul afirma că nu va accentua elementele anacronice în îmbrăcăminte și machiaj, iar bătăliile urmau să nu fie tratate la modul fastuos și grandios prezent în filmele istorice ale epocii, folosindu-se mai mult sugestia în redarea luptelor. "Neamul Șoimăreștilor" a intrat în faza de producție la 29 decembrie 1962. Filmările au avut loc în perioada 7 decembrie 1963 - 21 august 1964 și s-au desfășurat la Suceava, Voroneț, Sucevița
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]