44,964 matches
-
nordul Israelului, situat în Galileea, la 35 km (nord-vest) de Tiberias, 22 km (est) de Acra și 45 km (nord-est) de la Haifa. Orașul a fost înființat în 1964. Populația orașului este de 44,700 locuitori (2011), din care 85,9% evrei, 14.1% arabi etc. Suprafața orașului este de 19 kmp. este un centru comercial, cultural și industrial al regiunii. Orașul are o industrie dezvoltată, de la prelucrarea lemnului și metalului, până la industria de materiale plastice (uzina „Keter”), electronice și echipamente avansate
Karmiel () [Corola-website/Science/329755_a_331084]
-
un oraș din nordul Israelului, situat în Galileea. A fost înființat în 1925, în perioada de repopulare evreiască a Văii Izreel. Orașul este situat pe terenurile achiziționate de către Fondul funciar sionist- american în frunte cu Iehoșua Hankin. Hankin, împreună cu alți evrei care au venit din Rusia, au reușit cu prețuri foarte rezonabile să cumpere teren de la administrația britanică, în regiunea Izreel. Într-o zonă umedă, nu prea potrivită pentru viața umană, treptat, au început să apară așezări agricole evreiești. Munca grea
Afula () [Corola-website/Science/329760_a_331089]
-
pe povestiri groază, mai ales cu zombie. Brooks este și actor de televiziune și de dublaj. Brooks s-a născut în New York City, fiind fiul actriței Anne Bancroft și al regizorului, producătorului, scriitorului și actorului Mel Brooks. Tatăl său este evreu, iar ambii părinți ai mamei proveneau din familii de imigranți italieni, fiind crescuți în credința catolică. Brooks este dislexic și a urmat cursurile Școlii Crossroads din Santa Monica, California. A început să studieze istoria la Colegiul Pitzer din Claremont, California
Max Brooks () [Corola-website/Science/329816_a_331145]
-
în Palestina (noiembrie 1947-mai 1948) și al Războiului arabo-israelian din anii 1948-1949 de a împiedica formarea în Palestina a statului evreiesc Israel;2/ exodul, voluntar sau involuntar, al unei mari părți a arabilor palestinieni în cursul ostilităților dintre arabi și evrei în Palestina în anii 1947-1949, care a dus la crearea problemei refugiaților palestinieni, sau amândouă. Inițial termenii folosiți de arabii palestinieni pentru anul fatidic 1948 au fost Sanat al hudjaiydj sau Sanat al hidjra (Anul exodului) Inainte de adoptarea termenului
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
din 29 noiembrie 194 a Adunării Generale a ONU care a chemat la împărțirea teritoriului Palestinei sub mandat britanic în două state, arab și evreiesc. La 1 decembrie 1947, încă sub regimul mandatar britanic, au izbucnit ostilități între arabi și evrei, care au luat amploarea unui război civil. La 15 mai 1948 mandatul Marii Britanii asupra Palestinei a luat sfârșit. Cu câteva ore mai înainte,întrunită la 14 mai 1948, pentru a nu profana sâmbăta, conducerea evreiască a procedat la proclamarea Statului
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
și urmașii lor, care ar însuma în zilele noastre circa 4 milioane de persoane, au un statut special, fiind încă, la 65 ani după Nakba, sub protecția Agenției ONU UNRWA. Israelul a absorbit în aceeaș perioadă sute de mii de evrei refugiați sau emigrați din Europa de după Holocaust, precum și din țările arabe și musulmane. Rezoluția 194 a Adunării Generale a ONU din 1948 a chemat la returnarea sau despăgubirea refugiatilor arabi palestinieni. În absența unui acord definitiv între Israel și arabii
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
o lege care interzice întoarcerea refugiaților palestinieni pe teritoriul său. Arabii palestinieni reclamă „dreptul la reîntoarcere” la domiciliile lor și ale părinților și bunicilor lor dinainte de 1948. Israelul se opune acestui drept deoarece el pune în pericol ponderea majoritară a evreilor în Israel și golește de conținut dreptul evreilor la autodeterminare în cadrul statului său național, considerat Jus Cogens (drept imperativ) în virtutea dreptului internațional. Conducerea arabă palestiniană a stabilit ca zi de comemorare a Nakbei ziua de 15 mai, care coincide aproximativ
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
teritoriul său. Arabii palestinieni reclamă „dreptul la reîntoarcere” la domiciliile lor și ale părinților și bunicilor lor dinainte de 1948. Israelul se opune acestui drept deoarece el pune în pericol ponderea majoritară a evreilor în Israel și golește de conținut dreptul evreilor la autodeterminare în cadrul statului său național, considerat Jus Cogens (drept imperativ) în virtutea dreptului internațional. Conducerea arabă palestiniană a stabilit ca zi de comemorare a Nakbei ziua de 15 mai, care coincide aproximativ cu data după calendarul gregorian a proclamării Statului
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
arabă palestiniană a stabilit ca zi de comemorare a Nakbei ziua de 15 mai, care coincide aproximativ cu data după calendarul gregorian a proclamării Statului Israel, cunoscută ca ziua independenței Israelului. Practic Ziua Independenței Israelului (Yom Haatzmaut) este sărbătorită de evrei nu după calendarul gregorian, ci după cel evreiesc, în ziua 5 a lunii Iyar, care în marea majoritatea anilor nu coincide cu Ziua Nakbei. Ceremoniile zilei Nakbei din teritoriul Autorității Naționale Palestiniene au fost parțial influențate de modul în care
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
Teatrul Evreiesc de Stat (prescurtat T.E.S., în idiș: דאס בוקארעשטער יידישע מלוכה טעאטער- יי.מ.ט ) este un teatru evreiesc din capitala României, București, care funcționează în principal în limba idiș, care a fost vreme de secole limba maternă a evreilor așkenazi din Europa, inclusiv în România. Teatrul reprezintă o continuare a tradiției de peste 140 ani a teatrului în această limbă în spațiul românesc, începând cu trupa lui Abraham Goldfaden care a jucat la Iași și la București. Clădirea teatrului a
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
iar în 1997 a fost transcris de către un publicist norvegian. Deși scena norvegiană nu a exprimat idei naziste, Vikernes a declarat că totul a început ca ao revoltă anticreștină, rasistă și nationalista”, distrusă însă de către „industria muzicală dominată de evrei”. Acesta din urmă afirmă că industria a devenit o armă de distrugere a Europei, promovând formații care se centrează „in jurul a tot ce-i bolnav și anti-european pe planetă, de la pornografie și desfrânare la droguri și homosexualism”. Hendrix Mobus
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
și poloneză care lucrează împreună de la bun început, deși între Germania și Polonia au avut existat conflicte de-a lungul istoriei. Această contradicție este fie mascată, fie relativizată sau denotata drept greșeală istorică. O teorie a conspirației relatează ideea că evreii au întrerupt o posibilă alianță între Germania Nazistă și statele Europei de Est. Knjaz Varggoth, chitaristul și vocalistul formației Nokturnal Mortum, oferă următoarea explicație pentru contradicție: „Goruth din formația rusă Temnozor îi vede pe slavi și pe germani că făcând
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
Vikernes, de asemenea, l-a numit pe Adolf Hitler un luptător al Asgardsrei. Pe lângă credințele păgâne, o parte din scena BMNS se asociază cu o interpretare subiectivă a satanismului, văzând în Satan un arian antic, adversar al lui YHWH, dumnezeul evreilor și al creștinilor. această credință este caracterizată drept „satanism volkisch” sau „satanism arian”. Chraesvelgoron din The True Frost vede nazismul ca o aparență politică a satanismului și o glorificare colectivă a omului în calitate de animal social, că divinitate în loc de umanitate. Colegul
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
(4 iunie 1925, Marghita - 7 iulie 1985, Târgu Mureș) a fost un regizor și actor maghiar din România. Harag György s-a născut pe 4 iunie 1925 la Marghita, într-o familie de evrei maghiari. A fost fiul lui Kádár Magda și Harag Jenő, negustor de lemne. Clasele primare le urmează la Marghita și Tășnad, după care își continuă studiile liceale la Oradea, mai întâi la Liceul Teoretic Emanoil Gojdu, apoi la Liceul Evreiesc
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
Gazit” și „Moznaim”. Prima sa rubrică, intitulată „Mekarov” (De aproape)- "Din jurnalul unui nou emigrant" a apărut în decembrie 1940 în ziarul „Omer”. A publicat ulterior în editură „Am oved” cărțile "Meghilat Strumă" (Cartea Strumei) și "Goral yehudey România" (Soarta evreilor din România). Mai apoi a publicat traduceri în ebraică din cărțile pentru copii ale scriitorului rus Kornei Ciukovski שמש גנובה (Soarele furat) și "זבובה זהובה (Muha Țokotuha - Musca năzdravana), ilustrate de Lea Grundig. A lucrat în paralel la secția de
Leib Kuperstein () [Corola-website/Science/329920_a_331249]
-
(în ebraică: אליהו גלעדי,se citește Ghiladí; numele la naștere: "Eliyahu Albert Grün", 1915 - 17 august 1943) a fost un militant evreu palestinian, originar din Transilvania, din fruntașii organizației subterane paramilitare evreiești Lehi (Lohamey Herut Israel - Luptătorii pentru Libertatea Israelului), cunoscută și ca Grupul Stern. Lehi a reprezentat o aripă minoritară extremistă în cadrul mișcărilor de autoapărare ale evreilor din Palestina care a
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
a fost un militant evreu palestinian, originar din Transilvania, din fruntașii organizației subterane paramilitare evreiești Lehi (Lohamey Herut Israel - Luptătorii pentru Libertatea Israelului), cunoscută și ca Grupul Stern. Lehi a reprezentat o aripă minoritară extremistă în cadrul mișcărilor de autoapărare ale evreilor din Palestina care a acționat în anii 1940 împotriva regimului mandatar britanic și a participat la conflictul cu arabii palestineni. Giladi a fost executat în anul 1943 de tovarășii săi de luptă, după ce a intrat în conflicte ascuțite de idei
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
luptă, după ce a intrat în conflicte ascuțite de idei și autoritate cu Itzhak Shamir și alți membri ai mișcării Lehi. s-a născut sub numele Eliyahu Albert Grün, în Transilvania, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de evrei ultraortodocși din satul Bikafalva,în zilele noastre Tăureni, Harghita. Eliyahu era mezinul dintre cei trei fii ai șohetului Moshe Grün și ai soției lui, Rahel, fiica unei familii de viticultori. El a mai avut și două surori. În copilărie Eliyahu
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
, (în ebraică: בית המקדש השני "Beit Hamikdash Hasheni", sau pe scurt הבית השני "HaBait hasheni") a fost lăcașul sfânt al cultului evreilor, iudaismul, în forma lui din antichitate, în a doua jumătate a mileniului I î.Hr. până în anul 70 e.n. El a fost construit de către exilații evrei întorși din Babilon în timpul dominației persane în Palestina sau Iudeea antică, pe locul Templului lui
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
Hamikdash Hasheni", sau pe scurt הבית השני "HaBait hasheni") a fost lăcașul sfânt al cultului evreilor, iudaismul, în forma lui din antichitate, în a doua jumătate a mileniului I î.Hr. până în anul 70 e.n. El a fost construit de către exilații evrei întorși din Babilon în timpul dominației persane în Palestina sau Iudeea antică, pe locul Templului lui Solomon, denumit Primul Templu din Ierusalim, care fusese distrus în anul 586 î.Hr. de către regele Babilonian Nabucodonosor al II-lea. După tradiția iudaică, prezervată în
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
Solomon, denumit Primul Templu din Ierusalim, care fusese distrus în anul 586 î.Hr. de către regele Babilonian Nabucodonosor al II-lea. După tradiția iudaică, prezervată în Biblia ebraică, Templul a fost clădit cu asentimentul împăraților persani, exprimat într-o proclamație adresată evreilor de către Cirus cel Mare. El este considerat continuarea firească a sanctuarului evreiesc distrus de babilonieni, cunoscut ca Templul din Ierusalim sau Templul lui Solomon. Reconstrucția s-ar fi întâmplat la circa 70 ani de la distrugerea Primului Templu, deci prin anul
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
mărit în secolul I î.Hr. în timpul domniei regelui Iudeei, Irod cel Mare. În Talmud, în "Seder Kodashim" din Mishna, tractatul "Midot", se află o descriere a celui de-al Doilea Templu. La circa 70 ani după distrugerea Primului Templu, repatriați evrei din Babilon în frunte cu Zorobabel (Zerubavel), descendent al regelui David, și marele preot Iosua (Yehoshua ben Yehotzedek) au reconstruit Templul, într-o versiune, în acea vreme, mai modestă, fără fastul clădirii din vremea regilor din casa lui David și
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
Irod cel Mare, prin anul 19 î.Hr., a refăcut clădirea Templului și a lărgit-o substanțial, transformând-o într-o construcție somptuoasă, despre care învățații iudaismului din antichitate spuneau: O descriere se află și în cartea lui Josephus Flavius, "Războiul evreilor" (cartea 1 ,cap.21,1) Cea mai mare parte a detaliilor despre dimensiunile Templului și planul său provin din trei surse: a. talmudice - "Mișna", mai ales tratatele Midot, Tamid, șo informații diverse din "Talmud", b. scrierile lui Joesphus Flavius (Yosef
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
dimensiunile Templului și planul său provin din trei surse: a. talmudice - "Mișna", mai ales tratatele Midot, Tamid, șo informații diverse din "Talmud", b. scrierile lui Joesphus Flavius (Yosef Ben Matityahu), mai ales "Antichități iudaice", cartea 19, cap. 11, și "Războiul evreilor" si c.descoperiri arheologice.
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
părăsit în noaptea precedentă de generalul Davidoglu împreună cu prefectul județului. Ocupația efectivă a Hotinului s-a încheiat pe 11/24 ianuarie. Grăniceri și soldați români, conform declarațiilor celor 2 rabini din acele vremuri ai orașului Hotin, au fost ajutați de evrei să nu cadă în mâinile agresorilor, unii dintre ei fiind ascunși în timpul ocupației bolșevice în sinagogile orașului. În următoarele 2 zile întreaga regiune a intrat în stăpânirea rebelilor. Puterea a fost asumată de către noul "Directorat de la Hotin" format din 5
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]