47,342 matches
-
o rețea de filamente subpământene, are rolul unei rădăcini cu care ciuperca extrage din sol și din resturi vegetale apa și alte substanțe nutritive de care are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, structuri delicate, cu pereți subțiri, care conțin protoplasmă. Hifele cresc foarte repede în lemn și sol sau în orice suprafață care asigură hrana ciupercilor. Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări aproximativ 1 kg. Cei mai apreciați de gastronomi sunt hribii tineri, deoarece hribii
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
locuiesc în Huda lui Papara. Acești șolomani se scalda în lacurile peșterii și apa ce deversează produce inundații. S-a nascut chiar și o meserie în acest sens, solomonari, bărbați curajoși care intrau în peștera în căutarea și alungarea șolomanilor. Peretele înalt de calcar din partea estică de culoare alb-gri e brăzdat de dungi de culoare vânata lăsate de scurgerea apelor de precipitații. Aceste dungi vinete au dat locului denumirea de Vânătările Ponorului. Partea cea mai interesantă din poljie, declarată rezervație naturală
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
este zona ponorului în suprafață de 5 ha. Valea Ponorului și Valea Seaca ce curg dinspre SV se unesc cu 200 m înainte de a intra în ponor. Pe acestă distanță ele formează o scurtă dar spectaculosă cheie, Cheile Vânătării. În peretele stâng al cheii, apa a dizolvat o diaclaza paralelă cu valea, formând o peșteră plină de șepte de dizolvare și eroziune, marmite, colmatata parțial cu aluviuni și lemne. Denumită Peșteră Mică de la Vânătarea a fost descoperită, explorata și cartata în
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
dizolvat o diaclaza paralelă cu valea, formând o peșteră plină de șepte de dizolvare și eroziune, marmite, colmatata parțial cu aluviuni și lemne. Denumită Peșteră Mică de la Vânătarea a fost descoperită, explorata și cartata în 1980 de Viorel Ludușan. În peretele de calcar sub care se pierd apele, la câțiva metri înălțime se deschide gura mare a Peșterii Dălbina, peșteră fosilă formată dintr-o singură sala de mari dimensiuni lipsită de formațiuni spectaculoase. Valea Poienii curge de la sud la nord și
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
pierd apele, la câțiva metri înălțime se deschide gura mare a Peșterii Dălbina, peșteră fosilă formată dintr-o singură sala de mari dimensiuni lipsită de formațiuni spectaculoase. Valea Poienii curge de la sud la nord și se arucă în gol peste peretele înalt de calcar formând o spectaculosă cascadă de 25 m (Cascadă Dălbina). În amonte de această cascadă, speologii de la clubul "Emilian Cristea" Albă Iulia au descoperit, explorat și cartat în 1986-88 un aven de 106 m adâncime, spectaculos dar deosebit de
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
de 25 m (Cascadă Dălbina). În amonte de această cascadă, speologii de la clubul "Emilian Cristea" Albă Iulia au descoperit, explorat și cartat în 1986-88 un aven de 106 m adâncime, spectaculos dar deosebit de periculos (Avenul din Tăul Moriii) . Tot în peretele cascadei speologii de la Polaris Blaj au descoperit un aven de 26 m adâncime în fundul căruia un lac plin cu bușteni împiedica înaintarea (Avenul de la Vânătare) Rezervatia este formată din calcare masive de varsta jurasic superioară. La vest și est se
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
Peșteră lui Filip, Peșteră Coltului Rotund etc). Rezervatia cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la pește 1350 m altitudine, în continuare pădurea de pe muntele Scărita, precum și spectaculoase abrupturi ce străjuiesc obârșiile Văii Belioara (afluent al Văii Poșăgii), cu pereți verticali, tancuri, vâlcele, brâne și crește ascuțite. Are o suprafață de 47,7 ha și adăpostește multe specii rare de plante și animale. Inițiativa punerii sub protecție a zonei a avut-o Alexandru Borza, încă din anii ’20 ai secolului
Șesul Craiului - Scărița-Belioara () [Corola-website/Science/309431_a_310760]
-
el aceeași concluzie. Kimble ia un tren L pentru a merge să se confrunte cu Nichols, dar Sykes îl atacă și în lupta care a urmat Sykes împușcă un polițist de tranzit înainte de a fi imobilizat și încătușat de un perete de către Kimble. Câteva momente mai târziu, Kimble întrerupe discursul lui Nichols, acuzându-l de falsificarea datelor de la analiza medicamentului. Ei încep să lupte, în timp ce Gerard și poliția din Chicago îl urmăresc, crezând că Kimble a ucis polițistul de tranzit de la
Evadatul (film din 1993) () [Corola-website/Science/309428_a_310757]
-
și după ce parcurge pe galeria activă un traseu S-N de cu o cădere de apare la lumină printr-un gigantic portal. Intrarea, la altitudine absolută de orientată N-NV este înaltă de aproape și pare o despicătura artificială în peretele de calcar, baza îngustă de fiind ocupată de un lac cu o adâncime de până la . Lungimea lui de este primul obstacol în explorarea peșterii și este urmat imediat de Cascadă Evantai, un bloc de piatră peste care alunecă întregul debit
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
Lungimea lui de este primul obstacol în explorarea peșterii și este urmat imediat de Cascadă Evantai, un bloc de piatră peste care alunecă întregul debit de apă al pârâului și care trebuie escaladata. Urmează, la doar , o stâncă înfipta între pereții galeriei. Este Inima de Piatră care, trecută pe dedesubt, prin apă, da acces la baza Baricadei, o îngrămădire de blocuri ce trebuie escaladate. Galeria se lărgește în partea stângă și pe peretele înclinat se poate înainta mai ușor. Apă curge
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
escaladata. Urmează, la doar , o stâncă înfipta între pereții galeriei. Este Inima de Piatră care, trecută pe dedesubt, prin apă, da acces la baza Baricadei, o îngrămădire de blocuri ce trebuie escaladate. Galeria se lărgește în partea stângă și pe peretele înclinat se poate înainta mai ușor. Apă curge năvalnic aici prin zeci de marmite turbionare cu pereții plini de lingurițe . Lumină de afară este încă puternică aici și după încă două lacuri ce se trec prin apă, peretele din partea dreaptă
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
dedesubt, prin apă, da acces la baza Baricadei, o îngrămădire de blocuri ce trebuie escaladate. Galeria se lărgește în partea stângă și pe peretele înclinat se poate înainta mai ușor. Apă curge năvalnic aici prin zeci de marmite turbionare cu pereții plini de lingurițe . Lumină de afară este încă puternică aici și după încă două lacuri ce se trec prin apă, peretele din partea dreaptă dispare în întuneric. Este Sală Minunilor, un gol imens de 56/92 m și o înălțime record
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
și pe peretele înclinat se poate înainta mai ușor. Apă curge năvalnic aici prin zeci de marmite turbionare cu pereții plini de lingurițe . Lumină de afară este încă puternică aici și după încă două lacuri ce se trec prin apă, peretele din partea dreaptă dispare în întuneric. Este Sală Minunilor, un gol imens de 56/92 m și o înălțime record de . Ea adăpostește un depozit de 60 vagoane de chiropterit. Aici, ca și în restul peșterii, hibernează cele mai mari colonii
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
mai usor accesibilă. În partea stângă, la de la intrare, se deschid două galerii scurte care se unesc după câteva zeci de metri și se termină într-un sifon (Sifonul Roru) parțial explorat. După ce coboară , sifonul devine orizontal și se îngustează. Pereții sunt curați, plini de lingurițe iar podeaua este acoperită cu pietriș rotunjit, dovada unui curs foarte lung. Sifonul poate fi depășit de o echipă bună de scufundatori cu echipament adecvat. Apă ce apare din acest sifon are cu totul o
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
pe o galerie îngustă se ajunge la activ. După mai puțin de , tot pe stânga, se întâlnește bifurcația ce duce în Sala Tăcerii. După bifurcație urmează Sală Crucii cu Sifonul. Pe dreapta, după ce se depășește sifonul, printr-o fisură a peretelui greu de găsit, se pătrunde în Labirintul Ludușan prin alt mare sistem fosil. Acesta este format din galerii dezvoltate pe diaclaze la intersecția cărora, prin prăbușiri au apărut săli, puțuri. și hornuri.. De remarcat este hornul care are baza în
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
se ajunge sub Cascadă Gemânată care poate fi trecută la liber de un bun cățărător. Aici este finalul peșterii, în "Lumea Frământata". Pe dreapta, se poate cațără un horn ce duce până la 123 denivelare pozitivă față de intrarea peșterii. La baza peretelui terminal, apa apare printre imense stânci prin fisuri impenetrabile. Până la lumina zilei, la Vânătările Ponorului, mai sunt . Temperatura aerului în coridorul principal este cuprinsă între , iar în Sala Minunilor de la 13 până la peste 20. Peșteră a fost amenajată pentru vizitare
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
Huda lui Papara, au fost descoperite morminte tumulare vechi de 5 milenii. De aici, povestea merge mai departe... De la sfârșitul acestei epoci a fost descoperit în zona intrării un celt de bronz, depus că ofranda zeului într-o fisură a peretelui de calcar. Puternică ginta a Apulilor, dacii din Munții Trăscăului au ridicat nu departe de aici cetatea Craivi, un veritabil cuib de vulturi la care se poate ajunge urmând un adevărat traseu alpinistic. Controversele asupra personalității lui Zamolxe au început
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
ani în urmă). Sunt necesare săpături de specialitate în Sala Minunilor. Cu ocazia unor lucrări de amenajare turistică a peșterii, a fost descoperit de membrii CETM Albă un celt din bronz (topor). Acesta se află depus într-o cavitate a peretelui, la aproximativ 20 m. deasupra nivelului râului și la 10 m. față de intrarea peșterii. În momentul descoperirii, în interiorul orificiului de înmanusare se mai păstrau urme de lemn, acestea dezintegrându-se la scurtă vreme după scoaterea piesei la suprafață. Horea Ciugudean
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
depresiune de la gură peșterii, soarele răsare de două ori pe zi. Astfel, la orele dimineții, că oriunde pe pământ și aici răsare soarele. Apare de dupa culmea Bedeleului și se ridică pe cer. Dar după câteva ore el dispare după vârful peretelui de calcar ce adăpostește peșteră. Acest perete impozant acoperă aici jumătate din bolta cerului. După aproape două ore, soarele răsare iarăși în partea vestică a muntelui și va apune seară după culmile mai domoale de la vestul depresiunii.
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
două ori pe zi. Astfel, la orele dimineții, că oriunde pe pământ și aici răsare soarele. Apare de dupa culmea Bedeleului și se ridică pe cer. Dar după câteva ore el dispare după vârful peretelui de calcar ce adăpostește peșteră. Acest perete impozant acoperă aici jumătate din bolta cerului. După aproape două ore, soarele răsare iarăși în partea vestică a muntelui și va apune seară după culmile mai domoale de la vestul depresiunii.
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
Mihai Eminescu”(2000), Ordinul de Onoare (2011), Ordinul Republicii (2012) - “Drumul trece prin casă”(1971, mențiune la Concursul republican de dramaturgie, organizat de Ministerul Culturii al R.S.S.M.); - “A patra latură a triunghiului” (1974, Radio Moldova, regia Elena Bedicov); - “Melodia de după perete”, (1980, Radio Moldova, regia Vasile Neagu, 1983, Radio Lituania -Premiul ascultătorilor din Lituania și Premiul trei, acordat de juriul Festivalului Unional de dramaturgie radiofonică de la Vilnius), Premiul doi la Concursul de spectacole radiofonice de la Moscova (1988); - “În lipsa celor prezenți” (1986
Mihai Poiată () [Corola-website/Science/309462_a_310791]
-
VIII-lea Paleologos. Capitala Imperiului Bizantin a redevenit Constantinopolul, Niceea rămânând o capitală de provincie. Orașul se află într-un bazin fertil, la capătul estic al Lacului , delimitate pe categorii de dealuri la nord și la sud. Este situat cu peretele de vest a acesteia crescând de la lac în sine, oferind atât de protecție de la asediul de la această direcție, precum și o sursă de aprovizionare, care ar fi dificil să taie. Lacul este suficient de mare încât să nu poată fi blocat
İznik () [Corola-website/Science/309465_a_310794]
-
Acestea sunt la rândul său, înconjurat de un șanț dublu pe porțiuni terenuri, și să includă, de asemenea, de peste 100 de turnuri în diverse locuri. Porți mari, pe trei laturi landbound din zidurile furnizează numai la intrarea în oraș. Astăzi, pereții sunt străpuns în multe locuri pentru drumuri, dar o mare parte din munca să de pionierat supraviețuiește și, ca urmare, este o destinație turistică majoră. Orașul are o populație de circa 15.000. Acesta a fost un centru de district
İznik () [Corola-website/Science/309465_a_310794]
-
al Secașului Mare, la circa 4 km de orașul Sebeș. Vizibilă de la mare distanță, Râpa Roșie se întinde pe o lungime de 800 m și are înălțimi ce variază între 50 și 125 m (300 - 425 m altitudine absolută). Un perete imens, aproape vertical, cu aspectul unei orgi uriașe, lasă impresia unui monument ancestral ruinat. Ciudatele coloane și piramide etajate, separate de ravene, formează un microrelief pe care geografii îl numesc „badlands” (pământuri rele). Termenul, de origine engleză, a fost folosit
Râpa Roșie () [Corola-website/Science/309505_a_310834]
-
numeroase probe de calitate. După selecționare cele care sunt respinse pentru deficiențe , sunt reciclate prin triturare fiind folosite la fabricarea plăcilor numite "conglomerate de pluta" cu ajutorul a diferite procese. Conglomeratele sunt folosite la învelirea sateliților (5-6 mm grosime), în izolarea pereților (pentru izolare termică), sau talpă în industria încălțămintei. Lemnul de se folosește tradițional pentru a fabrica cărbune vegetal, dar nu cu rezultat așa bun că cel de Stejar. Fructele numite ghinde, sunt amare, deci nu sunt folosite direct în alimentația
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]