44,964 matches
-
Prof. ing. (n. 18 iunie 1918, Cernăuți, Imperiul Austro-Ungar - d. 2010, România) a fost un matematician, inginer, logician și filozof născut într-o familie de evrei cu vechi și însemnate tradiții culturale. A terminat Liceul ortodox de băieți „Mitropolitul Silvestru”, din Cernăuți, apoi Facultatea de Științe - Secția Matematică, din Universitatea aceluiași oraș bucovinean. După ocuparea Bucovinei de Nord și a Basarabiei, în 1940, a fost numit
Leon Birnbaum () [Corola-website/Science/328038_a_329367]
-
a încercat să-l convingă pe Oliphant că nu Alice este veritabilă lui soție, și că îi este destinată o altă partenera de viață, aflată în lumea de apoi. Oliphant a început să se intereseze de planuri de colonizare a evreilor în Palestina mai cu seamă în anii Războiului ruso-turc din anii 1877-1878. În 1878 i-a trimis primului ministru britanic de origine evreiască Benjamin Disraeli planul său de readucere a evreilor în Țară Sfântă. Acesta, ca și lordul Salisbury și
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
început să se intereseze de planuri de colonizare a evreilor în Palestina mai cu seamă în anii Războiului ruso-turc din anii 1877-1878. În 1878 i-a trimis primului ministru britanic de origine evreiască Benjamin Disraeli planul său de readucere a evreilor în Țară Sfântă. Acesta, ca și lordul Salisbury și ministrul de externe al Franței, William Henri Waddington, i-au dat recomandări pentru Poartă Otomană. Împreună cu un pumn de admiratori,în 1879 a plecat în Palestina, pe atunci otomană, stabilindu-se
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
în 1879 a plecat în Palestina, pe atunci otomană, stabilindu-se la Haifa.A parcurs Țară Sfântă în lung și în lat și a fost captivat în mod deosebit de regiunea Gilead din Transiordania, considerând-o cea mai propice pentru reașezarea evreilor. Era convins că din punct de vedere financiar proiectul de așezare a evreilor în țara lor străbuna nu va fi dificil, deoarece și multi creștini din Marea Britanie și America erau ahtiați după împlinirea profețiilor și apropierea Sfârșitului Zilelor, pe care
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
A parcurs Țară Sfântă în lung și în lat și a fost captivat în mod deosebit de regiunea Gilead din Transiordania, considerând-o cea mai propice pentru reașezarea evreilor. Era convins că din punct de vedere financiar proiectul de așezare a evreilor în țara lor străbuna nu va fi dificil, deoarece și multi creștini din Marea Britanie și America erau ahtiați după împlinirea profețiilor și apropierea Sfârșitului Zilelor, pe care întoarcerea evreilor din exil l-ar fi anunțat. În această perioadă, cu sprijinul
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
convins că din punct de vedere financiar proiectul de așezare a evreilor în țara lor străbuna nu va fi dificil, deoarece și multi creștini din Marea Britanie și America erau ahtiați după împlinirea profețiilor și apropierea Sfârșitului Zilelor, pe care întoarcerea evreilor din exil l-ar fi anunțat. În această perioadă, cu sprijinul Christadelphienilor și al unor persoane particulare, evrei și creștini, din Marea Britanie, Oliphant a colectat fonduri pentru achiziționarea de pământuri și așezarea de refugiați și imigranți evrei în Galileea. A
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
fi dificil, deoarece și multi creștini din Marea Britanie și America erau ahtiați după împlinirea profețiilor și apropierea Sfârșitului Zilelor, pe care întoarcerea evreilor din exil l-ar fi anunțat. În această perioadă, cu sprijinul Christadelphienilor și al unor persoane particulare, evrei și creștini, din Marea Britanie, Oliphant a colectat fonduri pentru achiziționarea de pământuri și așezarea de refugiați și imigranți evrei în Galileea. A mers la Istanbul pentru a susține această cauză în fața autorităților otomane pentru a le obține consimțământul la o
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a reușit, în cele din urmă, să obțină o bună parte din ce i se cuvenea. Drept răzbunare, Harris a încercat să obțină internarea lui Alice Oliphant într-un spital psihiatric, sub pretext de dezechilibru psihic. Sensibilizat de pogromurile împotriva evreilor din Imperiul Rus, Oliphant a apelat la cercuri religioase creștine din Londra pentru a accelera emigrația evreilor în Palestina. Totodată a acționat pentru trimiterea de ajutoare refugiaților evrei aflați în Galiția (care aparținea atunci Austro-Ungariei cu sprijinul fondului Mansion House
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
răzbunare, Harris a încercat să obțină internarea lui Alice Oliphant într-un spital psihiatric, sub pretext de dezechilibru psihic. Sensibilizat de pogromurile împotriva evreilor din Imperiul Rus, Oliphant a apelat la cercuri religioase creștine din Londra pentru a accelera emigrația evreilor în Palestina. Totodată a acționat pentru trimiterea de ajutoare refugiaților evrei aflați în Galiția (care aparținea atunci Austro-Ungariei cu sprijinul fondului Mansion House Relief fund al primăriei Londra. Spre deosebire de Alianță Israelita Universală (Kol Israel Haverim), care încuraja emigrația evreilor din
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
emigrația evreilor în Palestina. Totodată a acționat pentru trimiterea de ajutoare refugiaților evrei aflați în Galiția (care aparținea atunci Austro-Ungariei cu sprijinul fondului Mansion House Relief fund al primăriei Londra. Spre deosebire de Alianță Israelita Universală (Kol Israel Haverim), care încuraja emigrația evreilor din estul Europei spre Statele Unite, Oliphant îi sfătuia pe evrei să plece în Palestina și a încercat să convingă în acest spirit și pe purtătorii de cuvânt ai Alianței Israelite. În 1882 a plecat iar, cu Alice, în Orientul Apropiat
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
ajutoare refugiaților evrei aflați în Galiția (care aparținea atunci Austro-Ungariei cu sprijinul fondului Mansion House Relief fund al primăriei Londra. Spre deosebire de Alianță Israelita Universală (Kol Israel Haverim), care încuraja emigrația evreilor din estul Europei spre Statele Unite, Oliphant îi sfătuia pe evrei să plece în Palestina și a încercat să convingă în acest spirit și pe purtătorii de cuvânt ai Alianței Israelite. În 1882 a plecat iar, cu Alice, în Orientul Apropiat. Mai întâi la Istanbul, unde au stat la Therapia. Reluând
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
plecat iar, cu Alice, în Orientul Apropiat. Mai întâi la Istanbul, unde au stat la Therapia. Reluând negocierile cu otomanii, a reușit să atragă interesul ministrului turc al afacerilor externe, Said Pasă, care voia să lege planul de așezare a evreilor cu proiectul construirii unei căi ferate care să traverseze Palestina. În condițiile deteriorării relațiilor otomano-britanice, din cauza situației în Egipt, Oliphant a trebuit însă să înceteze din nou demersurile. Întors în Palestina, Oliphant și-a construit o casă la Haifa, și
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Haifa, și alta, de vară, la Daliat al Karmel, si a primit numeroși oaspeți din rândurile cunoscuților de la Brocton și din rândurile diplomaților, liderilor religioși, funcționarilor otomani, arheologilor etc. În acei ani regiunea a cunoscut o creștere a imigrației de evrei din răsăritul Europei, în cadrul mișcării presioniste Hibat Tzion din România și Imperiul Rus. În 1882 l-a angajat ca secretar pe Naftali Herz Imber, poetul ebraic care va fi cunoscut că autorul cuvintelor imnului sionist și al Statului Israel, Hatikva
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
căsătorească cu Manuel I al Portugaliei, unchiul lui Afonso, vărul și succesorul lui Ioan al II-lea. Ea a făcut acest lucru cu condiția ca Manuel să urmeze politica religioasă a părinților ei și să-i elimine din regat pe evreii care nu se convertesc la creștinism. În același an, Isabella a devenit Prințesă de Asturia și moștenitoarea a Castiliei după moartea singurului ei frate Juan. În 1498, la vârsta de 27 de ani, Isabella a murit dând naștere unui băiat
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
inclusiv focuri de armă trase ocazionale către polițiști sau către patrulele militare—aveau să continue zile în șir. Revolta a fost în cele din urmă zdrobită de autoritățile ruse. Rapoartele oficială vorbesc despre 151 de civili morți (55 polonezi, 79 evrei și 17 germani) și 150 de răniți; rapoartele neoficiale vehiculau cifra de peste 200 de morți și între 800 și 2.000 de răniți. Revolta din Łódź nu a fost nici prima și nici ultima frământare din ceea ce istoriografia poloneză denumește
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
Zile. Câteva din casele sătenilor au inclus în ziduri elemente decorative și arhitectonice din sinagoga antică. Posibil ca în acest loc să fi existat în vechime o localitate romană, ai cărei locuitori politeiști să fi venerat izvorul din apropiere. Primii evrei s-ar fi stabilit aici în secolul I. î.H. După unele opinii (S.Klein) Kanatir putea fi deformarea numelui Kamtra, al unei așezări menționate în Talmud, în legătură cu un învățat Amora, Shimon Kamtria, din secolul al III-lea e.n. menționat
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
să fi furnizat îmbrăcăminte vecinilor înstăriți din orașele Susita (în vremea romană Hippos) și Beit Saida (în vremea romană Julia). Sătenii s-ar mai fi ocupat cu agricultura, cu creșterea oilor și cultivarea măslinilor. În veacul al VI-lea locuitorii evrei au reamenajat o mare sinagogă, pe locul uneia mai vechi. Clădirea avea 18 metri lungime și 13 metri lățime si circa 12 metri înălțime, fiind una din cele mai mari din cele 25 sinagogi descoperite în zonă. Ea a fost
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
Ilan din Ramat Gan. Locul a primit denumirea de „Kishtot Rehavam” - „Arcurile lui Rehavam”, după numele generalului și politicianului Rehavam Zeevi, care promovase ca director de muzeu și ca ministru al turismului studiul istoriei și naturii peisajelor legate de trecutul evreilor în Palestina istorică, inclusiv lucrările de la Umm al Kanatir. În iunie 2012 a început munca pentru asigurarea suprastructurii necesare organizării unui centru de oaspeți, sub jurisdicția Consiliului regional Golan. La lucrări a fost utilizată și o macara pentru reașezarea pietrelor
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
nou sistem politic, căruia Confederația de la Varșovia îi garanta stabilitatea. Toleranța religioasă a fost un factor important într-un stat plurietnic și multiconfesional, în care de-a lungul mai multor generații s-au adunat diferite popoare (polonezi, lituanieni, ruteni, germani, evrei și tătari) care aveau confesiuni diferite (catolică, ortodoxă, reformată, chiar și iudaică sau islamică). A devenit un stat în care chiar și cele mai radicale secte (cum erau de pildă unitarienii) care erau persecutate în restul continentului puteau găsi aici
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
scriitoarei și traducătoarei Irena Tuwim, vărul actorului de cabaret și cântărețului Kazimierz "Lopek" Krukowski. S-a semnat sub diferite pseudonime - "Oldlen, Tuvim, Schyzio Frenik, Wim, Roch Pekiński." S-a născut pe 13 septembrie 1894 în Łódź, într-o familie de evrei asimilați. Între anii 1904-1914 a învățat la Gimnaziul pentru Băieți Rządowy din Łódź. La început avea note proaste - nu a arătat vreun interes pentru materiile reale, în special pentru matematică, materie din cauza căreia a repetat clasa a șasea. În anul
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
ai săi au profesat ca doctori sau ca avocați. După moartea soțului său, a căzut într-o depresie puternică, încercând să se sinucidă. Și-a petrecut ultimii ani din viață într-un spital de boli psihice din Otwock. În timpul exterminării evreilor în Otwock, a fost împușcată de nemți pe 19 ianuarie 1942. Cu Stefania Marchew (1894-1991), Tuwim s-a căsătorit pe 30 aprilie 1919 în Marea Sinagogă din Łódź. După întoarcerea din străinătate, cei doi au adoptat-o pe Ewa. În
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
fost așezat între liniile de demarcație Oder-Neisse și Curzon. Ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, Polonia devenise pentru prima dată în istoria sa un stat național omogen din punct de vedere etnic fără minorități proeminente datorită exterminării evreilor polonezi în Holocaust, strămutarea germanilor în vest, relocarea ucrainienilor în est, repatrierea polonezilor din Kresy. Noul guvern comunist din Varșovia și-a consolidat puterea politică în următorii doi ani, în vreme ce Partidul Muncitoresc Unit Polonez (PZPR) sub conducerea lui Bolesław Bierut
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
după locațiile unde s-au desfășurat întrunirile: Palatul Natolin în apropiere de Varșovia și Strada Puławska din Varșovia. Facțiunea Natolin era alcătuită din oficiali comuniști din cadrul armatei și a securității statului, printre care Moczar, Kliszko și Nowak care cereau înlăturarea evreilor protejați ai lui Stalin din sistem, și au anunțat public că îl vor susține pe Gomułka. Facțiunea Puławy era alcătuită din comuniști evrei ai sistemului de securitate, care în cea mai mare parte a războiului au petrecut-o în URSS
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
oficiali comuniști din cadrul armatei și a securității statului, printre care Moczar, Kliszko și Nowak care cereau înlăturarea evreilor protejați ai lui Stalin din sistem, și au anunțat public că îl vor susține pe Gomułka. Facțiunea Puławy era alcătuită din comuniști evrei ai sistemului de securitate, care în cea mai mare parte a războiului au petrecut-o în URSS; precum și oportuniști dezamăgiți, și membrii vechii intelectualități comuniste. Ambele facțiuni susțineau sovietizarea Poloniei dar cu obiective ușor diferite dar staliniștii erau lipsiți de
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
a fost dus în fața instanței pentru reprimările întreprinse în perioada lui Bierut, exceptându-i pe cei doi de mai sus. Facțiunea "Puławy" argumenta că procesele în masă a oficialilor staliniști, mulți dintre ei fiind evrei, vor incita la animozitate față de evrei. Konstantin Rokossovsky și alți consilieri sovietici au fost trimiși acasă, iar comunismul polonez a urmat o orientare mai independentă. Cu toate acestea, Gomułka era conștient că sovieticii nu vor permite Poloniei să părăsească Pactul de la Varșovia datorită poziției strategice a
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]