44,803 matches
-
pedestre și cele motorizate (dependente de o rețea de drumuri bună) nu puteau ține pasul cu unitățile de tancuri. Wehrmachtul a proiectat autoșenile blindate pentru ca infanteria să țină pasul cu tancurile. Acestea aveau un blindaj ușor, fiind echipate cu un motor de camion obișnuit. Infanteria trebuia să mențină ritmul și să sprijine tancurile, conform doctrinei militare Blitzkrieg. Semișenilatele SdKfz 251, utilizate de Wehrmacht, împreună cu semișenilatele M2 și M3 folosite de armata americană și aliații ei, au reprezentat precursoarele transportoarelor blindate din
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
concept derivat din cel al transportorului blindat pentru trupe. Majoritatea transportoarelor blindate pentru trupe folosesc în prezent un motor diesel similar celor folosite în cazul camioanelor mari sau autobuzelor. Vehiculul de fabricație americană M113, de exemplu, este dotat cu același motor folosit la autobuzele General Motors obișnuite. Majoritatea transportoarelor blindate folosite în prezent sunt amfibii. Transportoarele șenilate sunt propulsate în apă de șenile, iar transportoarele pe roți folosesc elice sau jeturi de apă. Pregătirile pentru traversarea cursurilor de apă constau de
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
acționată cu arc. Sunt folosite practic pe toate roțile de automobil și, în Statele Unite, pe roțile de bicicletă cu jantă mai lată. În afară de roți, ventilele Schrader de diametre diferite sunt folosite în sistemele de răcire și conțiținare a aerului, instalații, motoare cu injecție, suspensii și regulatoare de presiune pentru scufundare SCUBA, care permit utilizatorului să monteze sau să demonteze furtunul în timpul utilizării. Ventilele Presta (numite și „ventile Sclaverand” sau „ventile franțuzești”) sunt folosite, în mod normal, numai la biciclete. Corpul ventilului
Ventil () [Corola-website/Science/320211_a_321540]
-
și mai târziu, care erau relativ ineficiente (precum seria Marder). Șasiul era bazat pe modelele Porsche Tiger I deja construite și era dotat cu șenile noi. Suspensia era formată din șase boghiuri așezate în perechi cu bare de torsiune longitudinale. Motorul era amplasat în mijlocul carcasei blindate, pentru a se potrivi cu turela proiectată de Krupp pentru versiunea Porsche a tancului greu Tiger I. Camera de luptă era fixă, de tip cazemată, iar blindajul lateral era ușor înclinat. Motoarele acționau generatoare electrice
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
de torsiune longitudinale. Motorul era amplasat în mijlocul carcasei blindate, pentru a se potrivi cu turela proiectată de Krupp pentru versiunea Porsche a tancului greu Tiger I. Camera de luptă era fixă, de tip cazemată, iar blindajul lateral era ușor înclinat. Motoarele acționau generatoare electrice, care la rândul lor alimentau motoarele electrice conectate la roțile motoare din spate. Mecanicul conductor și operatorul radio erau așezați într-un compartiment separat în partea din față. Vehiculul era dotat cu un tun 88 mm Panzerabwehrkanone
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
pentru a se potrivi cu turela proiectată de Krupp pentru versiunea Porsche a tancului greu Tiger I. Camera de luptă era fixă, de tip cazemată, iar blindajul lateral era ușor înclinat. Motoarele acționau generatoare electrice, care la rândul lor alimentau motoarele electrice conectate la roțile motoare din spate. Mecanicul conductor și operatorul radio erau așezați într-un compartiment separat în partea din față. Vehiculul era dotat cu un tun 88 mm Panzerabwehrkanone (PaK) 43/2 L/71. Modelul L/ 71 avea
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
43/2 proiectat de Krupp. Această armă precisă urma să distrugă tancurile inamice înainte ca acestea să ajungă în raza lor de acțiune. Nouăzeci și unu de șasiuri au fost transformate de la numărul de serie 150010 până la 150100. Cele două motoare răcite cu aer Porsche au fost înlocuite cu două motoare Maybach HL 120 TRM cu puterea de 300 cai putere. Acestea acționau generatoarele electrice, care la rândul lor alimentau motoarele electrice conectate la roțile motrice din spatele șenilelor. Motoarele electrice erau
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
distrugă tancurile inamice înainte ca acestea să ajungă în raza lor de acțiune. Nouăzeci și unu de șasiuri au fost transformate de la numărul de serie 150010 până la 150100. Cele două motoare răcite cu aer Porsche au fost înlocuite cu două motoare Maybach HL 120 TRM cu puterea de 300 cai putere. Acestea acționau generatoarele electrice, care la rândul lor alimentau motoarele electrice conectate la roțile motrice din spatele șenilelor. Motoarele electrice erau folosite și la sistemul de direcție al vehiculului. Pe lângă consumul
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
transformate de la numărul de serie 150010 până la 150100. Cele două motoare răcite cu aer Porsche au fost înlocuite cu două motoare Maybach HL 120 TRM cu puterea de 300 cai putere. Acestea acționau generatoarele electrice, care la rândul lor alimentau motoarele electrice conectate la roțile motrice din spatele șenilelor. Motoarele electrice erau folosite și la sistemul de direcție al vehiculului. Pe lângă consumul ridicat și performanța slabă, agregatul energetic necesita o mentenață atentă; roțile motoare ale șenilelor trebuiau schimbate la fiecare 500 de
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
Cele două motoare răcite cu aer Porsche au fost înlocuite cu două motoare Maybach HL 120 TRM cu puterea de 300 cai putere. Acestea acționau generatoarele electrice, care la rândul lor alimentau motoarele electrice conectate la roțile motrice din spatele șenilelor. Motoarele electrice erau folosite și la sistemul de direcție al vehiculului. Pe lângă consumul ridicat și performanța slabă, agregatul energetic necesita o mentenață atentă; roțile motoare ale șenilelor trebuiau schimbate la fiecare 500 de kilometri parcurși. Pe blindajul frontal au fost nituite
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
oțel cu o grosime de 100 de milimetri. Grosimea blindajului a crescut la 200 de milimetri, însă cu prețul a 5 tone de greutate suplimentară. Camera de luptă de tip cazemată încorpora tunul și majoritatea echipajului, fiind amplasată în spatele vehiculului. Motorul era situat la mijloc, mecanicul conductor și operatorul radio fiind așezați în față, separat. Datorită compartimentării, aceștia puteau fi contactați doar prin radio. Procesul de transformare a fost terminat între lunile martie-mai 1943. În septembrie 1943, toți vânătorii de tancuri
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
de tancuri Ferdinand. Această diferență impresionantă a fost posibilă datorită puterii de foc și protecției extreme a vânătorului de tancuri, fapt care reprezenta un avantaj enorm atunci când era folosit în atac sau în operațiunile defensive statice. Totuși, performanțele slabe ale motorului și defecțiunile frecvente au împiedicat folosirea acestui vehicul blindat de luptă la potențial maxim în operațiuni.
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
în rolul de vehicul anti-tanc autopropulsat;" Ferdinand" folosind nouăzeci și unu din șasiurile tancului VK4501 (P) construite de Porsche. Iar" Nashorn" folosind o combinație dintre șasiurile tancurilor Panzer III și IV.Ferdinand era prea greu și Nashorn prea încet datorită motorului subdimensionat. Armata Germană a comandat la sfârșitul anului 1942 ca un vânător de tancuri greu să fie conceput,acesta să construit pe șasiul tancului Panther și înarmat cu tunul de 8.8 cm și să aibă denumirea în inventar de
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
dificilă și periculoasă, comandantul lui Hindenburh, căpitanul Ernst Lehmann, era determinat să impresioneze presa și politicienii prezenți (oficiali ai partidului nazist) cu o plecare "la timp" procedând la decolare în ciuda condițiilor nefavorabile. Cand masivul dirijabil a început ascensiunea sub puterea motoarelor a fost surprins de o rafală laterală dintr-un unghi de 35 de grade incapacitând eficiența aripii vericale din spate și târând dirijabilul. Pagubele erau semnificative, aripa din coadă și cârma atașată acesteia fiind avariate în partea inferioară. Președintele companiei
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
Adolf Hitler și politicile sale. (Goebbles nu a făcut niciodată publică această interdicție care, o lună mai târziu, a fost ridicată tacit.) Nici acest prim zbor către America de Sud nu a fost scutit de probleme pentru Hindenburg, unul dintre cele patru motoare diesel Daimler-Benz de 16 cilindri un bolț rupându-se în timpul îndelungatei călătorii iar reparațiile din Recife nu au putut face ca motorul să furnizeze energie complet. O problemă similară a apărut și la călătoria de întoarcere când un alt motor
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
Nici acest prim zbor către America de Sud nu a fost scutit de probleme pentru Hindenburg, unul dintre cele patru motoare diesel Daimler-Benz de 16 cilindri un bolț rupându-se în timpul îndelungatei călătorii iar reparațiile din Recife nu au putut face ca motorul să furnizeze energie complet. O problemă similară a apărut și la călătoria de întoarcere când un alt motor a cedat în apropierea Marocului, deasupra Coastei de Aur (Ghana), iar când mecanicii se ocupau de repunerea sa în funcțiune un alt
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
motoare diesel Daimler-Benz de 16 cilindri un bolț rupându-se în timpul îndelungatei călătorii iar reparațiile din Recife nu au putut face ca motorul să furnizeze energie complet. O problemă similară a apărut și la călătoria de întoarcere când un alt motor a cedat în apropierea Marocului, deasupra Coastei de Aur (Ghana), iar când mecanicii se ocupau de repunerea sa în funcțiune un alt motor a cedat și nu a mai putut fi repornit. Cu doar două motoare active, Hindenburg era în
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
să furnizeze energie complet. O problemă similară a apărut și la călătoria de întoarcere când un alt motor a cedat în apropierea Marocului, deasupra Coastei de Aur (Ghana), iar când mecanicii se ocupau de repunerea sa în funcțiune un alt motor a cedat și nu a mai putut fi repornit. Cu doar două motoare active, Hindenburg era în pericol să fie purtat în derivă spre Deșertul Sahara unde, în lipsa ehipajelor auxiliare de la sol și a echipamentelor de ancorare specifice, existau riscuri
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
întoarcere când un alt motor a cedat în apropierea Marocului, deasupra Coastei de Aur (Ghana), iar când mecanicii se ocupau de repunerea sa în funcțiune un alt motor a cedat și nu a mai putut fi repornit. Cu doar două motoare active, Hindenburg era în pericol să fie purtat în derivă spre Deșertul Sahara unde, în lipsa ehipajelor auxiliare de la sol și a echipamentelor de ancorare specifice, existau riscuri ce depășeau simplele avarii. Pentru a evita o catastrofă, echipajul a ridicat dirijabilul
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
urgență din partea Franței pentru de a zbura utilizând o rută mai directă prin traversarea văii Rhoneului. Cele nouă zile de zbor au acoperit 20.529 de km în 203 ore și 32 de minute efective de zbor. Toate cele patru motoare au fost apoi inspectate și reparate capital fără a mai prezenta vreo problemă în misiunile ulterioare ale lui Hindenburg. Hindenburg a realizat 17 curse dus-întors pe deasupra oceanului Atlantic în 1936, primul și singurul său sezon complet de serviciu activ, cu
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
(n. 24 octombrie 1907, Râșnov, d. 24 noiembrie 1976, Timișoara) a fost un inginer român de la IAR Brașov, care a pus la punct compresorul motorului avionului IAR 80. După al Doilea Război Mondial a funcționat ca profesor universitar la Universitatea Politehnica Timișoara. Este considerat întemeietorul școlii timișorene de termotehnică. S-a născut în Râșnov, ca singurul fiu dintre cei cinci copii ai lui Ioan și
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
ani, până în 31 august 1935 lucrează ca proiectant de celule de avion, sub conducerea lui Elie Carafoli. Tot în această perioadă proiectează mai multe tipuri de elice. Alți doi ani, până în 15 septembrie 1937 lucrează ca proiectant la fabrica de motoare de avion, punând la punct compresoarele de supraalimentare cu acțiune mecanică ale motoarelor de avion fabricate acolo. Apoi, până în 31 ianuarie 1938 este șef de secție la încercarea prototipurilor și a compresoarelor. În continuare, până la sfârșit îndeplinește funcțiile de inginer
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
conducerea lui Elie Carafoli. Tot în această perioadă proiectează mai multe tipuri de elice. Alți doi ani, până în 15 septembrie 1937 lucrează ca proiectant la fabrica de motoare de avion, punând la punct compresoarele de supraalimentare cu acțiune mecanică ale motoarelor de avion fabricate acolo. Apoi, până în 31 ianuarie 1938 este șef de secție la încercarea prototipurilor și a compresoarelor. În continuare, până la sfârșit îndeplinește funcțiile de inginer șef al Serviciului de încercare a motoarelor, inginer șef al Serviciului de fabricație
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
de supraalimentare cu acțiune mecanică ale motoarelor de avion fabricate acolo. Apoi, până în 31 ianuarie 1938 este șef de secție la încercarea prototipurilor și a compresoarelor. În continuare, până la sfârșit îndeplinește funcțiile de inginer șef al Serviciului de încercare a motoarelor, inginer șef al Serviciului de fabricație al motoarelor și director adjunct al Fabricii de reparat motoare de avion. După încheierea activității la IAR, între anii 1945 - 1948 a funcționat ca șef al Secției de reparat vagoane la fabrica „D. Voina
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
avion fabricate acolo. Apoi, până în 31 ianuarie 1938 este șef de secție la încercarea prototipurilor și a compresoarelor. În continuare, până la sfârșit îndeplinește funcțiile de inginer șef al Serviciului de încercare a motoarelor, inginer șef al Serviciului de fabricație al motoarelor și director adjunct al Fabricii de reparat motoare de avion. După încheierea activității la IAR, între anii 1945 - 1948 a funcționat ca șef al Secției de reparat vagoane la fabrica „D. Voina” din Brașov. În octombrie 1945 Marin Bănărescu îl
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]