43,783 matches
-
kultura, Sofia, 1989; traducere de Valentin Haralampiev; prefață de Vasilka Aleksova), sârbă („Zmija”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan) și rusă („Змей”, Kriterion, Moscova, 2003; traducere de Marianna Iurievna Kojevnikova). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Nuvela a fost ecranizată în anul 1996 de către regizorul Viorel Sergovici, după un scenariu scris de regizor în colaborare cu Adriana Rogovschi, într-un film de televiziune omonim cu o durată de 72 de minute
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
-lea Wilhelm (27 ianuarie 1679 - 12 mai 1738) a fost Margraf de Baden-Durlach între 1709 și 1738. El a fost fiul Margrafului Friedrich Magnus de Baden-Durlach și al Augustei Maria de Schleswig-Holstein-Gottorf. În 1715, el s-a stabilit la Karlsruhe (traducere: locul de odihnă al lui Karl) unde și-a construit reședința. Karlsruhe s-a dezvoltat devenind un oraș mare. Odată cu consolidarea finanțelor publice și crearea unei administrații de încredere, el a pus bazele pentru politicile de reformă ale nepotul său
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
își ebraizase numele, a lucrat în acelaș timp ca redactor la ziarul „Haaretz”, iar mai târziu la ziarul „Yediot Aharonot”. În anul 2000 și-a înființat o editură, numită „Nimrod”, în care a publicat o parte din scrierile sale și traduceri din literatura și gândirea românească și universală. Pentru o foarte scurtă vreme a organizat în locuința sa din Tel Aviv un mic teatru, „Teatrul de buzunar Nimrod”, în care a pus în scenă câteva din scrierile sale. În ultimii ani
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
vânător precoce, participând la prima sa expediție cinegetică pe când avea vârsta de 12 ani, după cum mărturisea mai târziu în volumul memorialistic "Anii de ucenicie" (1944). El a tradus în colaborare cu N.N. Beldiceanu volumul "Povestiri vânătorești" (1852) de Ivan Turgheniev; traducerea lor a fost publicată în 1901 de către Tipografia M. Saidman din Fălticeni, fiind semnată cu pseudonimul Ilie Pușcașu. Edițiile ulterioare ale traducerii au purtat titlul "Povestirile unui vânător". Prozatorul a scris o prefață la ediția revizuită publicată în 1909 de către
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
de ucenicie" (1944). El a tradus în colaborare cu N.N. Beldiceanu volumul "Povestiri vânătorești" (1852) de Ivan Turgheniev; traducerea lor a fost publicată în 1901 de către Tipografia M. Saidman din Fălticeni, fiind semnată cu pseudonimul Ilie Pușcașu. Edițiile ulterioare ale traducerii au purtat titlul "Povestirile unui vânător". Prozatorul a scris o prefață la ediția revizuită publicată în 1909 de către Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva din București. În prefața traducerii el mărturisea că vânătoarea a fost o lungă perioadă pasiunea
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Fălticeni, fiind semnată cu pseudonimul Ilie Pușcașu. Edițiile ulterioare ale traducerii au purtat titlul "Povestirile unui vânător". Prozatorul a scris o prefață la ediția revizuită publicată în 1909 de către Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva din București. În prefața traducerii el mărturisea că vânătoarea a fost o lungă perioadă pasiunea sa dominantă și își justifica entuziasmul juvenil pentru aceste povestiri ale lui Ivan Turgheniev atât prin subiectul său vânătoresc, cât și prin asemănarea între țăranii lui Turgheniev și țăranii moldoveni
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
al scrierii care se datora faptului că lipsea ceva din „acea împletire de umor discret și de poezie mistică” din "Cocostârcul albastru". Volumul "Țara de dincolo de negură" a fost tradus în limba cehă ("Země za mlhou. Povidky", SNDK, Praga, 1960; traducere de Otakar Jirauš). Capitolul „Caprele lui Sfântu-Antonie” a fost tradus în limba slovacă ("Srny svätého Antona. Preložil", Príroda, Bratislava, 1971; traducere de Štefan Žolnay).
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
albastru". Volumul "Țara de dincolo de negură" a fost tradus în limba cehă ("Země za mlhou. Povidky", SNDK, Praga, 1960; traducere de Otakar Jirauš). Capitolul „Caprele lui Sfântu-Antonie” a fost tradus în limba slovacă ("Srny svätého Antona. Preložil", Príroda, Bratislava, 1971; traducere de Štefan Žolnay).
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
punând la punct și publicând o culegere cuprinzătoare pe subiectul acestor texte hieroglifice. Hrozný a încercat, de asemenea, să rezolve „problemele” limbajului proto-indian sau Indus și ale celui cretan. Este important de știut faptul că nici până acum încercările de traducere a acestor limbaje nu au avut succes. Profesorul Bedřich Hrozný a intrat atât în istoria științifică ceha, cât și în cea universală, ca cel care a descifrat limbajul hitit, prima limbă indo-europeana descoperită în manuscris. El a pus bazele unei
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
la Amsterdam și a devenit redactor al publicațiilor editate de Societatea Teosofică. Johan van Manen a avut mereu un mare interes pentru culturile din Himalaya. El a tradus cartea "Reincarnation" a doamnei Besant. În jurnalul "Theosofia" a publicat printre altele traduceri ale operei lui Évariste Huc, Thomas W. Rhys-Davids și a scris un articol despre Tao Te Ching a lui Lao Zi. Din comentariul lui care a însoțit traducerea cărții "Lama's and Druses" a doamnei Helena Blavatsky (1831-1891), fondatoarea Societății
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
cartea "Reincarnation" a doamnei Besant. În jurnalul "Theosofia" a publicat printre altele traduceri ale operei lui Évariste Huc, Thomas W. Rhys-Davids și a scris un articol despre Tao Te Ching a lui Lao Zi. Din comentariul lui care a însoțit traducerea cărții "Lama's and Druses" a doamnei Helena Blavatsky (1831-1891), fondatoarea Societății Teosofice a reieșit poziția lui independentă și spiritul lui științific. Van Manen arată în comentariu că înțelesul atribuit de Blavatsky cuvântului lama nu putea fi deloc corect. În
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
invita uneori la el acasă pe tânărul Eliade și-i împrumuta publicații rare din biblioteca tibetană. Orientalistul rus Bogdanov trăise patru ani în Afganistan și se stabilise după război în India, unde lucra la Consulatul Francez din Calcutta și făcea traduceri pentru „Cama Oriental Institute”. Detesta cultura și arta indiană, pe care o considera „idolatrie”, și nu suporta decât India islamică. Trăia greu la Calcutta și își dorea să plece din India. Eliade i-a scris profesorului Nicolae Iorga, recomandându-l
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
și printr-o „poezie a exoticului pe care M. Eliade o strecoară fără ostentație în paginile lui dense, congestionate de simboluri”. Nuvela „Nopți la Serampore” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Nächte in Serampore”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1955, 1985 și 2007; o altă traducere a fost realizată de Andreas Brylka și publicată la Hamburg în 1975), franceză („Minuit à Serampore”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
fără ostentație în paginile lui dense, congestionate de simboluri”. Nuvela „Nopți la Serampore” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Nächte in Serampore”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1955, 1985 și 2007; o altă traducere a fost realizată de Andreas Brylka și publicată la Hamburg în 1975), franceză („Minuit à Serampore”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („Nights at Serampore”, în
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Serampore”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1955, 1985 și 2007; o altă traducere a fost realizată de Andreas Brylka și publicată la Hamburg în 1975), franceză („Minuit à Serampore”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („Nights at Serampore”, în vol. "Two Tales of the Occult", Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986), maghiară („Serampuri Ejszakak”, Editura Kriterion
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
1975), franceză („Minuit à Serampore”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („Nights at Serampore”, în vol. "Two Tales of the Occult", Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986), maghiară („Serampuri Ejszakak”, Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), spaniolă („Medianoche en Serampor”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din franceză de Joaquim Jordà, reeditată în 1997
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („Nights at Serampore”, în vol. "Two Tales of the Occult", Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986), maghiară („Serampuri Ejszakak”, Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), spaniolă („Medianoche en Serampor”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din franceză de Joaquim Jordà, reeditată în 1997), italiană („Notti a Serampore”, Jaca Book, Milano, 1985; traducere de Mariano Baffi), cehă („Noci v
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
of the Occult", Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986), maghiară („Serampuri Ejszakak”, Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), spaniolă („Medianoche en Serampor”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din franceză de Joaquim Jordà, reeditată în 1997), italiană („Notti a Serampore”, Jaca Book, Milano, 1985; traducere de Mariano Baffi), cehă („Noci v Šúrámpuru”, în vol. "Tajemství doktora Honigbergera", Editura Vyšehrad, Praga, 1990; traducere de Jiří Našinec), portugheză („Meia-noite em
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Serampuri Ejszakak”, Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), spaniolă („Medianoche en Serampor”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din franceză de Joaquim Jordà, reeditată în 1997), italiană („Notti a Serampore”, Jaca Book, Milano, 1985; traducere de Mariano Baffi), cehă („Noci v Šúrámpuru”, în vol. "Tajemství doktora Honigbergera", Editura Vyšehrad, Praga, 1990; traducere de Jiří Našinec), portugheză („Meia-noite em Serampore”, Editura Difel, Lisabona, 1990; traducere de António Vasconcelos), norvegiană (în vol. „Doktor Honigbergers hemmelighet”, Gyldendal, Oslo
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din franceză de Joaquim Jordà, reeditată în 1997), italiană („Notti a Serampore”, Jaca Book, Milano, 1985; traducere de Mariano Baffi), cehă („Noci v Šúrámpuru”, în vol. "Tajemství doktora Honigbergera", Editura Vyšehrad, Praga, 1990; traducere de Jiří Našinec), portugheză („Meia-noite em Serampore”, Editura Difel, Lisabona, 1990; traducere de António Vasconcelos), norvegiană (în vol. „Doktor Honigbergers hemmelighet”, Gyldendal, Oslo, 1996; traducere de Tor Fotland) și sârbă („Noći u Seramporeu”, în vol. "Kod Ciganki", Srpska književna zadruga
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
reeditată în 1997), italiană („Notti a Serampore”, Jaca Book, Milano, 1985; traducere de Mariano Baffi), cehă („Noci v Šúrámpuru”, în vol. "Tajemství doktora Honigbergera", Editura Vyšehrad, Praga, 1990; traducere de Jiří Našinec), portugheză („Meia-noite em Serampore”, Editura Difel, Lisabona, 1990; traducere de António Vasconcelos), norvegiană (în vol. „Doktor Honigbergers hemmelighet”, Gyldendal, Oslo, 1996; traducere de Tor Fotland) și sârbă („Noći u Seramporeu”, în vol. "Kod Ciganki", Srpska književna zadruga, Belgrad, 1999; traducere de Mariana Dan; reeditată în vol. "Tajna doktora Honibergera
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Mariano Baffi), cehă („Noci v Šúrámpuru”, în vol. "Tajemství doktora Honigbergera", Editura Vyšehrad, Praga, 1990; traducere de Jiří Našinec), portugheză („Meia-noite em Serampore”, Editura Difel, Lisabona, 1990; traducere de António Vasconcelos), norvegiană (în vol. „Doktor Honigbergers hemmelighet”, Gyldendal, Oslo, 1996; traducere de Tor Fotland) și sârbă („Noći u Seramporeu”, în vol. "Kod Ciganki", Srpska književna zadruga, Belgrad, 1999; traducere de Mariana Dan; reeditată în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002).
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Našinec), portugheză („Meia-noite em Serampore”, Editura Difel, Lisabona, 1990; traducere de António Vasconcelos), norvegiană (în vol. „Doktor Honigbergers hemmelighet”, Gyldendal, Oslo, 1996; traducere de Tor Fotland) și sârbă („Noći u Seramporeu”, în vol. "Kod Ciganki", Srpska književna zadruga, Belgrad, 1999; traducere de Mariana Dan; reeditată în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002).
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
în 121 de numere tipărite în perioada 1 ianuarie - 22 septembrie 1872. El a fost editat în același an, 1872, de editura Athenaeum din Pesta în cinci volume. La sfârșitul anului 1871 Jókai a semnat un contract pentru realizarea unei traduceri în limba germană: În jurul anului 1894 Sándor Bródy a publicat o versiune pentru tineret a romanului, intitulată "A rózsák szigete" (în ). Bródy a descris viața locuitorilor de pe „Insula nimănui” și a ignorat complet tema dragostei. Această variantă a fost publicată
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
spaniolă („Un hombre de oro”, Buenos Aires, 1908), turcă („Altin adam”, Millî Eğitim Basimevi, Ankara, 1947), bulgară („Zlatnyijat Csovek”, Narodna kultura, Sofia, 1955), slovacă („Zlatý človek”, Slovenské Vydavatel’stvo Krásnej Literatúry, Bratislava, 1955) și slovenă („Zlati človek”, Pomurski tisk, 1964). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Mai multe traduceri au fost publicate în timpul vieții autorului. Jókai scria într-o postfață a romanului că știa de apariția deja a unei a doua ediții în limba engleză. Prima încercare de traducere a romanului
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]