435,226 matches
-
gloanțele au zburat deasupra sa în ambele sensuri. În romanul său "Mizerabilii", publicat treizeci de ani mai târziu, în 1862, Hugo descrie perioada anterioară rebeliunii și urmărește viețile și interacțiunile mai multor personaje pe o perioadă de douăzeci de ani. Acțiunea romanului începe în anul înfrângerii finale a lui Napoleon Bonaparte și atinge apogeul cu luptele din cadrul Rebeliunii din iunie 1832. Militant republican sincer, Hugo i-a favorizat, fără îndoială, pe revoluționari. Scenele plănuirii rebeliunii de către studenții și săracii Parisului în
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
Donatella Francesca Versace (n. 2 mai 1955) este un designer italian, cunoscută îndeosebi pentru legăturile cu casa de modă Versace, moștenită de la fratele mai mare, Gianni Versace. Donatella deține azi 20% din acțiunile Versace, este directorul de creație al casei și supervizează toate colecțiile couture. Cea mai mică dintre copiii familiei Versace, născută în Reggio Calabria, Donatella a studiat design în Florența și plănuia o carieră în PR la casa de modă a
Donatella Versace () [Corola-website/Science/337659_a_338988]
-
La fel ca în multe alte țări, poliția în uniformă germană este, de obicei, prima care ajunge la locul unui incident, fie că este vorba de o crimă sau de un accident de circulație. Ea este responsabilă, de asemenea, cu acțiunea inițială ("Erster Angriff"), chiar dacă mai târziu, cazul este predat investigatorilor de la "Kriminalpolizei" (Kripo). Ofițerii de poliție din cadrul "Schutzpolizei" sunt responsabili cu păstrarea ordinii publice, prevenirea infracționalității și controlul traficului. Schupo a apărut în 1872 în orașul Berlin prin sciziune din
Schutzpolizei () [Corola-website/Science/337665_a_338994]
-
Ea a fost cea de-a cincea grădină zoologică din Germania, după Grădina Zoologică din Berlin (1844), Grădina Zoologică din Frankfurt (1858), Grădina Zoologică din Köln (1860) și Grădina Zoologică din Dresda (1861). Compania era organizată ca o societate pe acțiuni. În 1861 a cumpărat un teren de 13 hectare (32 de acri) ce se afla în afara zidurilor orașului Hamburg, lângă cimitirul municipal. În noiembrie 1862 Societatea Zoologică a emis acțiuni suplimentare pentru a finanța construirea unui acvariu. Atât de mare
Grădina Zoologică din Hamburg () [Corola-website/Science/337658_a_338987]
-
din Dresda (1861). Compania era organizată ca o societate pe acțiuni. În 1861 a cumpărat un teren de 13 hectare (32 de acri) ce se afla în afara zidurilor orașului Hamburg, lângă cimitirul municipal. În noiembrie 1862 Societatea Zoologică a emis acțiuni suplimentare pentru a finanța construirea unui acvariu. Atât de mare a fost agitația stârnită de acest proiect încât toate acțiunile s-au vândut în 24 de ore. Grădina zoologică a fost destul de populară atunci când s-a deschis pe 17 mai
Grădina Zoologică din Hamburg () [Corola-website/Science/337658_a_338987]
-
32 de acri) ce se afla în afara zidurilor orașului Hamburg, lângă cimitirul municipal. În noiembrie 1862 Societatea Zoologică a emis acțiuni suplimentare pentru a finanța construirea unui acvariu. Atât de mare a fost agitația stârnită de acest proiect încât toate acțiunile s-au vândut în 24 de ore. Grădina zoologică a fost destul de populară atunci când s-a deschis pe 17 mai 1863. Deși populația orașului Hamburg era la acea vreme de doar 300.000 de locuitori, aproximativ 54.000 de persoane
Grădina Zoologică din Hamburg () [Corola-website/Science/337658_a_338987]
-
au dat în perioada 12-14 mai 1940 la Hannut, Belgia. Această bătălie a fost cea mai mare luptă de tancuri de până la acea dată. Scopul principal al germanilor era blocarea celor mai puternice elemente ale Armatei I franceze și împiedicarea acțiunii acesteia din urmă împotriva atacului Grupului de Armată A care se desfășura prin Ardeni, după cum fusese stabilit prin planul operațional "Fall Gelb", de către generalul Erich von Manstein. Străpungerea germană prin Ardeni fusese programată pentru 15 mai, la cinci zile după
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
forțe blindate masive. Belgia, dar și Olanda și Luxemburgul luaseră decizia respectării unei stricte neutralități, de aceea le fusese imposibil francezilor să pregătească poziții defensive corespunzătoare pe teritoriile acestor țări. De aceea, Corpurile de Cavalerie a primit misiunea executării unei acțiuni de întârziere a înaintății inamicului undeva în regiunea dintre Gembloux și Maastricht (în cel mai probabilă zonă de traversare a canalului Albert, în punctul de joncțiune a canalului cu râul Meuse). Aceste lupte de întârziere ar fi trebuit să îi
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
prin zona munților Ardeni. Reușita acestui plan ar fi dus la separarea Armatei I franceze, a Corpului Expediționar Britanic și a belgienilor de restul trupelor aliate printr-o înaintarea rapidă a coloanelor germane spre canalul Mânecii și încercuirea lor. Această acțiune trebuia să mascheze intențiile principale ale germanilor, să izoleze forțele aliate din nord, care să nu poată interveni împotriva atacului principal prin Ardeni. Bătăia de la Hannut avea să devină cea mai mare luptă de tancuri de până atunci.Cele două
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
înălțimi care se întindeau de la Hannut spre Crehen și Merdorp. La nord de aceste dealuri, Petite Gette curgea spre nord până la confluența cu Escaut. La sud, Mehaigne curgea spre sud, până la vărsarea în Meuse. Exista astfel un coridor natural favorabil acțiunii forțelor blindate.. 3e DLM fusese desemnată să apere un front de 17 km, dintre care doar 11 erau parțial acoperiți cu obstacole antitanc. Prioux a interpretat greșit prevederile regulamentelor militare franceze. Manualul cavaleriei franceze din 1939 (unul dintre autorii acestuia
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
era autorizată efectuarea unei retrageri mai ample. Doctrina militară franceză sublinia că în cazul unui front foarte larg în câmp deschis împotriva unor forțe blindate inamice concentrate, DLM trebuia să renunțe la defensiva descentralizată și să își concentreze forțele pentru acțiune. Prioux nu a urmat aceste instrucțiuni. Comandamentul francez a finalizat amplasarea forțelor de cavalerie pe 11 mai. Pe flancul stâng a fost plasată 3e DLM sub comanda generalului Langlois. Divizia sa era împărțită din punct de vedere organizatoric în sectoarele
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
2-lea cuirasieri staționate la Jandrenouille, respectiv Merdorp. La sud de Crehen era plasată 2e Division Légère Mécanique, care avea un front de-a lungul pârâului Mehaigne, până la orașul Huy pe râul Meuse. Pe 12 mai, "4. Panzerdivision" a pornit acțiunea pentru atingerea primului obiectiv, cucerirea orașului Hannut, ajungând în zonă în dimineața zilei. Generalul Hoepner ordonase "4. Panzerdivision" și "3. Panzerdivision" să își concentreze eforturile pentru cucerirea controlului asupra Hannutului asigurarea siguranței flancului Armatei a 6-a. Generalul-maior Stever, comandantul
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
bombardament din cadrul „Arme de l'air” a executat două raiduri masive. În primul dintre acestea, din cele 18 bombardiere Breguet 693, 8 au fost doborâte. La rândul lor, aviația de vânătoare germană s-a străduit să asigure acoperirea aeriană a acțiunilor terestre. Cele 85 de aparate de tip Messerschmitt 109 din cadrul "Jagdgeschwader 27" au efectuat aproximativ 340 de misiuni în acea zi, revendicând doborârea a 26 de avioane aliate cu prețul pierderii a doar două avioane proprii. Artileria antiaeriană germană a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Principalele forțe franceze s-au retras spre Medorp. Încercuirea Batalionului al 2-lea cuirasieri a fost spartă de un contraatac al 2DLM. Tancurile SOMUA S35 au străpuns liniile germane, iar unitățile franceze au ieșit din înceurcuire, suferind pierderi grele în timpul acțiunii. În acel moment, flancul drept al Diviziei a 4-a Panzer era slăbit și amenințat de atacurile franceze. Divizia a 3-a Panzer a început înaintarea din zona de concentrare de la Oreye aflată la 11 km nord este de Hannut
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
terestre, acoperind înaintarea Diviziei a 3-a Panzer spre Thorembais. Divizia a 4-a Panzer trebuia în acest timp să se deplaseze spre Perwez, împotriva a ceea ce germanii considerau că trebuia să fie o linie antitanc belgiană puternică. Prin aceste acțiuni, Corpul de Armată VI s-a încadrat în acțiunile generale ale Armatei a 6-a, care avea ordin să înainteze neîntârziat spre Gembloux. Regimentul al 12-lea curasieri și Batalionul al 3-lea al din cadrul Regimenului al 11-lea Dragoni
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Thorembais. Divizia a 4-a Panzer trebuia în acest timp să se deplaseze spre Perwez, împotriva a ceea ce germanii considerau că trebuia să fie o linie antitanc belgiană puternică. Prin aceste acțiuni, Corpul de Armată VI s-a încadrat în acțiunile generale ale Armatei a 6-a, care avea ordin să înainteze neîntârziat spre Gembloux. Regimentul al 12-lea curasieri și Batalionul al 3-lea al din cadrul Regimenului al 11-lea Dragoni au reușit să respngă mai multe asalturi ale infanteriei
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
a 2-a mecanizată nu mai dispunea de rezerve pe care să le folosească pentru respingerea noii amenințării. Dragonii lui Bougrain și infanteria motorizată erau plasați într-o serie de puncte întărite izolate și erau datorită acestui fapt vulnerabil la acțiunile de infiltrare ale inamicului. Bougraini- a refuzat pe belginii din Corpul III, care se retrăgeau prin zonă dinspre Liege, și care s-au oferit să umple breșele din frontul francez de pe râul Mehaigne. Neglijarea doctrinei militare franceze în cazul organizării
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
infanterie din Corpurile XVI, care înainta prin Liege, în Corpul XXVII, plus cu escadrilele de sprijin aerian și un număr de mașini blindate. Aceste forțe s-au infilrat între punctele întărite franceze și angajat în luptă blindatele lui Bougrain. Această acțiune a germanilor, care a blocat blindatele franceze în apărarea propriei infanterii, i-a permis lui Hoepner să își concentreze atacul împotriva unităților comandate Prioux la vest de Hannut. Dacă Bougrain ar fi organizat un atac al blindatelor spre nord sau
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
unităților comandate Prioux la vest de Hannut. Dacă Bougrain ar fi organizat un atac al blindatelor spre nord sau nord-est, ar fi putut să pună în pericol planul german. Doar că Prioux nu a dat ordinul pentru organizarea unei asemena acțiuni. Punctul principal al atacului german de pe 13 mai era la vest de Hannut. Ordinul venit la cartierul general al Armatei a 6-a comandate de Hoepner nu prevedea doar străpungerea frontului francez pe direcția Gembloux, dar și împingerea inamcului spre
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
spre Marilles și Orp. În continuare, comandamentul german a ordonat Regimentului al 6-lea să schimbe direcția de atac spre Jandrain și Jandrenouille, într-o zonă în care terenul era mai favorabil blindatelor și de unde putea fi sprijinită mai eficient acțiunea Diviziei a 4-a Panzer. În timpul înaintării de pe cele două maluri ale râului Petite Gette, Regimentul al 6-lea german a intrat în regiunea apărată de tancurile granceze la Orp, unde a trebuit să combine luptele de apărare cu cele
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
a 2-a de infanterie motorizată a lansat la rândul ei raiduri împotriva flancurilor încă vulnerabile ale Diviziei a 4-a Panzer, iar câteva grupuri mici de tancuri franceze au reușit să străpungă liniile germane. În cele din urmă însă, acțiunea acestor blindate a fost respinsă de bateriile antitnac al Batalionuli al 64-lea, din cadrul Diviziei a 4-a Panzer. În afară de aceste raiduri de mică amploare, Divizia a 2-a de infanterie motorizată nu a mai făcut nici o în cercare de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
fiind puterea de foc și blindajul superioare, dar tactica germană "schwerpunkt" („centrul de greutate”) de concentrare a atacului în punctele vitale a dat rezultate în cele din urmă. Mici grupuri de infanterie franceză s-au infiltrat în spatele tancurilor germane, dar acțiunea lor a fost zdrobită de atacurile infanteriei germane. În acest moment, cele două divizii Panzer (3 și 4) înaintau spre Jandrain. În fața orașului a avut loc o luptă de tancuri violentă. Germanii, care se bucurau de superioritate numerică, au raportat
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
că aceștia se pregăteau să declanșeze un contraatac masiv. De fapt, francezii răspundeau atacurile doar cu unitățile din ariergardă. După ce în timpul zilei amble tabere au suferit pierderi materiale însemante, odată cu venirea nopții Divizia a 2-a mecanizată franceză a încetat acțiunile, iar comandanții germani și-au recâștigat liniștea și încrederea. Forțele aliate au câștigat timp pentru reorganizarea forțelor în vederea respingerii următorului asalt al germanilor de pe 15 mai. Tancurile Panzer III și Panzer IV erau singurele blindate germane care egalau sau erau
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
tactici de apărare statice, moștenite din timpul primei conflagrații mondiale. Tancurile franceze nu puteau comunica cu aceeași rapiditate și în condiții tehnice la fel de bune cu cele germane. Toate aceste motive au dus la pierdere eficacității operaționale și de coordonare a acțiunilor. Pe de altă parte, tancurile germane erau deservite de un echipaj mai numeros, în acest fel comandantul de tanc putându-se concentra asupra manevrelor din câmpul tactic. Prin comparație, comandanții francezi de tanc îndeplineau și funcția de tunar și trebuia
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
și să-i determine pe răzvrătiții care au rămas în Kiel să-și reia atribuțiile normale. Maximilian de Baden și succesorul său în calitate de cancelar Friedrich Ebert, care era un prieten apropiat al lui Noske, au fost foarte mulțumiți de rezultatele acțiunii lui Noske. Noske a rămas în Kiel până în decembrie 1918. Ca urmare a revoltei "Volksmarinedivision" chiar înainte de Crăciunul anului 1918, reprezentanții social-democraților independenți (USPD) au părăsit guvernul revoluționar al Consiliului de Deputați ai Poporului ("Rat der Volksbeauftragten") la sfârșitul lunii
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]