46,314 matches
-
Victor Eftimiu. Cea de-a patruzecea aniversare a debutului său este sărbătorită printr-o ceremonie specială la Academie, unde Tudor Vianu susține un discurs prin care realizează o retrospectivă a întregii opere a confratelui său. După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist. Aceasta a dus la colaborarea cu Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS), condusă de medicul endocrinolog, ulterior academician Constantin Ion
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ceremonie specială la Academie, unde Tudor Vianu susține un discurs prin care realizează o retrospectivă a întregii opere a confratelui său. După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist. Aceasta a dus la colaborarea cu Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS), condusă de medicul endocrinolog, ulterior academician Constantin Ion Parhon. Scriitorul îndeplinește rolul de gazdă pentru delegațiile sovietice conduse de Andrei Vîșinski și
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
o vilă deținută anterior de jurnalistul Pamfil Șeicaru, de orientare fascistă. Această decizie a fost considerată de Partidul Național-Țărănesc drept corupție politică, atrăgându-i lui Sadoveanu porecla de „Contele de Ciorogârla". În 1948, după abdicarea Regelui Mihai și instalarea regimului comunist la putere, Sadoveanu primește cele mai înalte poziții care au fost acordate vreodată unui scriitor român, însoțite de beneficii materiale substanțiale. Între anii 1947-1948, el, alături de Parhon, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere, și Ion Niculi, devine membru al Prezidiului ales de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
în 1949, Sadoveanu devine președintele de onoare al acesteia. Apoi, în 1950, este numit președintele ei, înlocuindu-l pe Zaharia Stancu. Conform scriitorului Valeriu Râpeanu, această numire a fost un semn al marginalizării lui Stancu după excluderea sa din Partidul Comunist Român, Uniunea Scriitorilor fiind în acea perioadă condusă de fapt de Primul Secretar, poetul comunist Mihai Beniuc. Sadoveanu și Beniuc au fost realeși la primul congres al uniunii (1956). Între timp, Sadoveanu publică mai multe volume realist-socialiste, printre care și
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ei, înlocuindu-l pe Zaharia Stancu. Conform scriitorului Valeriu Râpeanu, această numire a fost un semn al marginalizării lui Stancu după excluderea sa din Partidul Comunist Român, Uniunea Scriitorilor fiind în acea perioadă condusă de fapt de Primul Secretar, poetul comunist Mihai Beniuc. Sadoveanu și Beniuc au fost realeși la primul congres al uniunii (1956). Între timp, Sadoveanu publică mai multe volume realist-socialiste, printre care și "Mitrea Cocor" (după unele surse scris de Dumitru Ciurezu și modificat de Sadoveanu), prin care
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ales „circumspecția reciprocă” între Sadoveanu și Partidul Național Liberal, subliniind simpatia scriitorului pentru „intelectualii de stânga”. Sine o marxist, Ovid S. Crohmălniceanu a sugerat că, încă din 1930, atitudinea lui Sadoveanu a fost destul de asemănătoare cu cea avută de grupurile comuniste. În timpul anilor '30, pe vremea când era la conducerea "Adevărul"ui, Sadoveanu a fost ținta atacurilor unor redactori ai unui ziar de dreapta deținut de antreprenori evrei, care susținea că el a ales să-și abandoneze prerogative sale naționaliste. Astfel
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
recuceri Basarabia și partea de nord a Bucovinei (pierdută în 1940). În primăvara anului 1944, cu câteva luni înaintea înlăturării Regelui Mihai de pe tron, el a fost abordat de simpatizanții săi din mediul academic, de asemenea și ai clandestinului Partid Comunist Român , să semneze o scrisoare deschisă care cerea condamnarea alianței României cu Germania nazistă. Conform activistului comunist Belu Zilber, care a luat parte la această acțiune, Sadoveanu, ca și prietenii săi, intelectualii Dimitrie Gusti, Simion Stoilow și Horia Hulubei, a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
luni înaintea înlăturării Regelui Mihai de pe tron, el a fost abordat de simpatizanții săi din mediul academic, de asemenea și ai clandestinului Partid Comunist Român , să semneze o scrisoare deschisă care cerea condamnarea alianței României cu Germania nazistă. Conform activistului comunist Belu Zilber, care a luat parte la această acțiune, Sadoveanu, ca și prietenii săi, intelectualii Dimitrie Gusti, Simion Stoilow și Horia Hulubei, a refuzat să semneze acest document. Tot conform lui Zilber, Sadoveanu își motivează acest refuz din cauză că el considera
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
atunci, partenerii săi politici se foloseau de faima sa literară, iar în pamfletul său electoral scria: „Nu există nici o îndoială că miile de cititori ai operelor sale se vor grăbi la 19 noiembrie să-i dea votul” După instalarea regimului comunist în 1948, Sadoveanu sprijină total autoritățile comuniste. În 1952, după adoptarea celei de-a doua constituții republicane și odată cu intensificarea represaliilor făcute de autorități asupra anti-communiștilor, Sadoveanu face una din multele sale afirmații controversate, declarând că fostul regat a trecut
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
faima sa literară, iar în pamfletul său electoral scria: „Nu există nici o îndoială că miile de cititori ai operelor sale se vor grăbi la 19 noiembrie să-i dea votul” După instalarea regimului comunist în 1948, Sadoveanu sprijină total autoritățile comuniste. În 1952, după adoptarea celei de-a doua constituții republicane și odată cu intensificarea represaliilor făcute de autorități asupra anti-communiștilor, Sadoveanu face una din multele sale afirmații controversate, declarând că fostul regat a trecut printr-un lung interval de corupție organizată
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
vedere cultural, dar de care noul regim avea nevoie”, cum ar fi poetul Dumitru Theodor Neculuță și istoricul Mihail Roller. În calitatea sa oficială de președinte a MAN, Sadoveanu a semnat decrete de pedeapsă cu moartea, sentințe date de tribunalele comuniste, și, în urma Afacerii Tămădău din vara anului 1947, a prezidat ședințele Camerei care a scos în afara legii partidul de opoziție PNȚ: conform cercetătorului Victor Frunză, el a fost un participant activ la acestă înscenare, fiind deranjat de expunerea averii sale
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
activistul național țărănist Ion Mihalache, considerând că vechea abordare politică agrarianistă l-a făcut un „personaj ridicol”. Ioan Stanomir consideră această afirmație drept o „abjecție intelectuală” și inutilă, din moment ce Mihalache era deja prizonier politic și avea să moară în închisorile comuniste. Totuși, din poziția de președinte a Uniunii Scriitorilor din România, scriitorul îl apără pe poetul Nicolae Labiș, un comunist deziluzionat de excluderea din Uniunea Tineretului Muncitor în vara anului 1954, pentru că îi plăcea opera sa. L-a mai ajutat și
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Nicolae Labiș, un comunist deziluzionat de excluderea din Uniunea Tineretului Muncitor în vara anului 1954, pentru că îi plăcea opera sa. L-a mai ajutat și pe George Călinescu să-și publice romanul " Scrinul negru", făcând pace între el și liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mihail Sadoveanu oferea propria definiție a politicii sale într-o conversație cu scriitorul Ion Biberi (1946). „Nu am intrat în politică pentru a fi singura persoană care controlează lumea.” „Sunt o persoană de dreapta, care urmează zelul poporanist
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
dar unul adaptat noilor circumstanțe.” Cioroianu observă în aceste afirmații că, încercând să scape de trecutul său, Sadoveanu se includea în grupul intelectualilor socialiști care erau „dornici să se lase cuceriți de șarmul indescriptibil și întregul avânt dat de utopia comunistă”, dar că în realitate ar fi fost „motivat de frică”. Parafrazând vocabularul comunist, Stanomir îl descrie pe scriitor ca fiind una dintre personalitățile burgheziei care au ajuns să-i susțină pe comuniști fără a fi cu adevărat unul din ei
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
scape de trecutul său, Sadoveanu se includea în grupul intelectualilor socialiști care erau „dornici să se lase cuceriți de șarmul indescriptibil și întregul avânt dat de utopia comunistă”, dar că în realitate ar fi fost „motivat de frică”. Parafrazând vocabularul comunist, Stanomir îl descrie pe scriitor ca fiind una dintre personalitățile burgheziei care au ajuns să-i susțină pe comuniști fără a fi cu adevărat unul din ei, susținând că dorința lui Sadoveanu era ca democrația să fie în mâinile oamenilor
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
susținând că dorința lui Sadoveanu era ca democrația să fie în mâinile oamenilor, „un model de cameleonism”. Conform istoricului Vladimir Tismăneanu, Sadoveanu, ca și Parhon, George Călinescu, Traian Săvulescu și alții, a fost unul dintre „intelectualii non-comuniști” atrași de Partidul Comunist Român și al său regim comunist (Tismăneanu evidențiază și faptul că unul din factorii acestui proces erau relațiile bune în care se afla cu Gheorghiu-Dej, cel din urmă având abilitatea de a părea „inofensiv”). Alții au susținut că apartenența lui
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ca democrația să fie în mâinile oamenilor, „un model de cameleonism”. Conform istoricului Vladimir Tismăneanu, Sadoveanu, ca și Parhon, George Călinescu, Traian Săvulescu și alții, a fost unul dintre „intelectualii non-comuniști” atrași de Partidul Comunist Român și al său regim comunist (Tismăneanu evidențiază și faptul că unul din factorii acestui proces erau relațiile bune în care se afla cu Gheorghiu-Dej, cel din urmă având abilitatea de a părea „inofensiv”). Alții au susținut că apartenența lui Sadoveanu la Francmasonerie, care îi avea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
servitori care își fură [căciula] pentru a-i purta blazonul”. Această problemă a fost mai târziu discutată de criticul Ioan Holban, care considera că majoritatea poveștilor istorice inspirate de Sadoveanu sunt „nesemnificative” pentru literatura română. În primele etape ale regimului comunist, programa școlară era dependentă de recomandările ideologice. În acea perioadă, Sadoveanu a fost unul din scriitori interbelici ale căror opere încă se studiau în școli. Într-un manual de limba și literatura română din 1953, apărea alături de autorii comunoști Alexandru
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Rebreanu au fost excepționali pentru generația fiind activ interesați de modul în care au fost traduse, editate și publicate operele lor în străinătate. Mai târziu, facerea cunoscută a operei lui Sadoveanu în Blocul Estic a devenit una din prioritățile regimului comunist. Astfel, "Mitrea Cocor" a făcut parte, împreună cu alte scrieri ale lui Zaharia Stancu și Eusebiu Camilar, din primul val de cărți românești traduse în limba cehă și publicate în Cehoslovacia comunistă. Alături de lucrări similare de-ale lui Petru Dumitriu, "Mitrea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
în Blocul Estic a devenit una din prioritățile regimului comunist. Astfel, "Mitrea Cocor" a făcut parte, împreună cu alte scrieri ale lui Zaharia Stancu și Eusebiu Camilar, din primul val de cărți românești traduse în limba cehă și publicate în Cehoslovacia comunistă. Alături de lucrări similare de-ale lui Petru Dumitriu, "Mitrea Cocor" a fost printre primele ediții traduse în limba engleză sancționate de regimul comunist român, având o prefață făcută de Jack Lindsay în 1953. Nouă ani mai târziu, colecția de povești
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și Eusebiu Camilar, din primul val de cărți românești traduse în limba cehă și publicate în Cehoslovacia comunistă. Alături de lucrări similare de-ale lui Petru Dumitriu, "Mitrea Cocor" a fost printre primele ediții traduse în limba engleză sancționate de regimul comunist român, având o prefață făcută de Jack Lindsay în 1953. Nouă ani mai târziu, colecția de povești scurte a servit ca o monedă de schimb cultural între România și Statele Unite. Aprecierea de care se bucura Sadoveanu în Uniunea Sovietică de după
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
În timpul anilor '90, un al bust al lui Sadoveanu, munca a mai mulți sculptori, a fost dezvelită la Chișinău, ca parte a ansablului sculptural de pe "Aleea Clasicilor". Operele lui Sadoveanu au influențat și filmele românești, în special cele din perioada comunistă. Cu toate acestea, primul film bazat pe operele sale a fost o producție germană din 1929. Scenariul era bazat pe "Venea o moară..." iar filmul era intitulat "Sturmflut der Liebe", avându-i în rolurile principale pe Marcella Albani, Alexandru Giugaru
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de filmul "Ochi de urs" (1983), regizat de Stere Gulea. În 1989, cu puțin înainte de Revoluția Română, Dan Pița a produs filmul "Noiembrie, ultimul bal", bazat pe romanul "Locul unde nu s-a întâmplat nimic". În timpul primelor decenii din era comunistă, Sadoveanu, Alexandru Toma și mai târziu Tudor Arghezi au fost de multe ori omagiați cu sărbători naționale, lucru care se datorează, conform criticului literar Florin Mihăilescu, cultului personalității rezervat pentru Stalin și Gheorghe Gheorghiu-Dej. După moartea scriitorului, actuala Casă Monteoru
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
germană, la Facultatea de Filologie din Cluj, pe care o abandonează după un an. La insistențele tatălui său, face o tentativă de a urma dreptul. A deținut la un moment dat funcția de membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Își face debutul literar în revista "Viața studențească" (nr. 5, din mai 1957), cu schița "Doamna din vis". În perioada 1958-1960, Nicolae Breban rămâne, prin excelență, un autodidact, instruindu-se, mai mult, în afara mediului universitar al acelei epoci. „Acei
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
al Doilea Război Mondial. Handicapul nu l-a împiedicat să urmeze, cu rezultate excepționale, Liceul Pușkin din Berezniki, regiunea Perm și apoi Institutul Politehnic Ural, cu specializarea "Construcții". În 1961, încurajat de "dezghețul" lui Nikita Hrușciov, se înscrie în Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) și în 1969 ajunge în nomenclatura de partid, lucrând în administrația comunistă. Manifestând calități organizatorice deosebite, avansează pe linie de partid și ajunge secretar de partid al regiunii Sverdlovsk, calitate în care dispune ditrugerea casei Ipatiev
Boris Elțin () [Corola-website/Science/297615_a_298944]