44,517 matches
-
continuitate cu papă Adrian al VI-lea. Slujba de inaugurare a pontificatului sau a avut loc la 19 martie 2013. La această slujba a participat și patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului. Prezenta patriarhului de Constantinopol a constituit o premieră pentru epoca modernă. În data de 25 mai 2014, la 50 de ani de la întâlnirea istorică dintre patriarhul Athenagoras și papă Paul al VI-lea la Ierusalim, papa Francisc s-a întâlnit, tot la Ierusalim, cu patriarhul Bartolomeu. În ziua de 12
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
ale mai multor tipuri de construcții: este în același timp o cetate cu turnuri de pază, un oraș cu străzi și sanctuare, și o mare vilă luxoasă cu apartamente private. Este reprezentativă pentru cele trei principale forme arhitectonice care caracterizează epoca fondatorului său. Situl pe care a fost construit palatul conține o pantă dublă, cu o înălțime de mai mult de opt metri, de la nord la sud, către muchie, și de mai puțin de în direcția sud-vest. Aria întărită este mai
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sud, veranda Masuoleului de la est și fațada temenosului templului lui Jupiter către vest. La origine, intercolonamentele arcadelor laterale au fost închise cu o balustradă făcută din panouri perforate, cu o înălțime de : unul dintre acestea încă mai era vizibil în epoca lui Adam. Intercolonamentul ce marca intrarea în Mausoleu și în temenos este mai important, în timp ce cele trei arcade cel mai dinspre sud sunt puțin mai înalte, aproape ajungând la arhitravă. Muchia sudică a Peristilului corespunde verandei tetrastilului monumental al apartamentelor
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și pentru desfășurarea complexului ceremonial aulic care caracteriza puteria imperială în Antichitatea târzie. Totuși, primii arhitecți și arheologi care au dedicat studii ample Splitului îi recunosc caracteristicile arhitecturale care anticipează, după părerea lor, planurile palatelor imperiale din Antichitatea târzie și epoca bizantină: importanța culoarelor cu colonade, Peristilul cu veranda sa monumentală, Vestibulul, între altele, se aseamănă cu vestibulele, sălile de recepție, rotondele și basilicile ce se regăsesc ca trăsături ale palatelor imperiale de mai târziu. Riscul acestei interpretări este acela al
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
este un simbol al autorității, ci o trăsătură comună a aproape tuturor clădirilor publice; utilizarea marilor alei cu colonade într-un plan ortogonal se întâlnește în toate marile orașe ale Orientului roman; perimetrul fortificat se distinge în incintele urbane ale epocii. Chiar și descrierea verandei de la intrarea în palatul din Antiohia nu este comparabilă de fapt cu Peristilul: în primul caz, este vorba de intrarea principală dinspre exterior a complexului palatului, în vreme ce în al doilea caz, este o intrare interioară a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
est și de vest ("porta principalis dextra" și "sinistra"). Dincolo de această răscruce ce se găsește de regulă într-un fort "principia", cartierul general, flancat de "praetorium", reședința comandantului de garnizoană, și sanctuarul ("aedes") însemnelor legiunii. Printre variațiile cunoscute pentru acea epocă pe marginea acestui plan, se găsește și cetatea de la Drobeta, de pe malul nordic al Dunării, la care spațiul este împărțit de cele două drumuri centrale perpendiculare în patru cartiere simetrice, sau chiar, și mai aproape de schema Splitului, cetatea lui Dioclețian
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mai puțin cunoscută — a fost excavată doar o incintă mai puțin impozantă ca cea de la Romuliana — dar și ea este asociată unui complex funerar, sau materialul regăsit (fragmente de statui imperiale de porfir, ornamente) permite identificarea incinerării unei împărătese în epoca tetrarhică, probabil mama lui Maximinus Daia. Au existat, probabil, și alte ansambluri comparabile, neidentificate sau nedescoperite încă: se știe că Maximian, chiar dacă prefera retragerea în Campania sau în Lucania, a comandat amenajarea unei mari vile în Illyricum. Astfel, împărații Tetrarhiei
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
său declarat era de a realiza o colecție de desene cu vestigii ale palatului lui Dioclețian, care să le completeze pe cele dedicate termelor aceluiași împărat de la Roma. În ciuda rezervelor garnizoanei venețiene față de sosirea lui — Split era încă in acea epocă o cetate venețiană strategică populată de o garnizoană — Robert Adam a putut călători până la sfârșitul lunii august în zona vestigiilor antice, grație în parte ajutorului compatriotului său William Graeme de Bucklivie, comandant al armatei venețiene în acea perioadă. Rezultatul celor
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Epoca de Aur este numele pe care propaganda oficială a vremii l-a atribuit perioadei istorice în care la conducerea Republicii Socialiste România s-a aflat dictatorul Nicolae Ceaușescu, între anii 1965-1989. Expresia "Epoca de Aur" a apărut și a fost
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
Epoca de Aur este numele pe care propaganda oficială a vremii l-a atribuit perioadei istorice în care la conducerea Republicii Socialiste România s-a aflat dictatorul Nicolae Ceaușescu, între anii 1965-1989. Expresia "Epoca de Aur" a apărut și a fost folosită în anii '80, interval marcat în special de cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și al familiei acestuia. De altfel, un alt termen utilizat de instituțiile și presa oficială pentru a desemna această
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
a apărut și a fost folosită în anii '80, interval marcat în special de cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și al familiei acestuia. De altfel, un alt termen utilizat de instituțiile și presa oficială pentru a desemna această perioadă era "Epoca Nicolae Ceaușescu". Instaurarea comunismului în România a început în 1945, odată cu ocupația sovietică, iar Republica Populară Română a fost proclamată pe 30 decembrie 1947. Sistemul democratic a fost abolit și Regele Mihai silit să abdice. Sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
de "Piscul Brăilei", acordat orașului în trecut. Un studiu al originilor Brăilei arată că regiunea a fost locuită din vremuri imemoriale. Există numeroase vestigii arheologice dovedind prezența omului neolitic (Boian-Giulești) 5000 i.Hr., la Brailița (vârful Cațagaței), viața a continuat în epoca bronzului, apoi fiind atestată o puternică așezare getică între secolele IV și III î.Hr. aflată pe terasa înaltă a Dunării și întreținând legături cu grecii - de la pontul Euxin, până la Elada. În era noastră descoperirile atestă prezența civilizației Sântana de Mureș
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
1034-1041). Ambele sunt găsite la Brăila, ultima foarte recent adică în timpul cercetărilor arheologice din 1993. Veacurile următoare sunt relativ bogate în mărturii numismatice explicația fiind circulația monetară datorită comerțului, proveniența lor fiind diversă: Polonia, Imperiul Otoman, Imperiul Habsbugic. Pe la începutul epocii de conlocuire româno-slavă, și anume în anul 681, Imperiul Bizantin, care era în lupta cu slavii, cheamă în ajutor pe avari. Aceștia, avându-și centrul puterii lor tot în Panonia, ca și hunii nu atacă direct, dinspre apus, ci trec
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
domnul Moldovei întrebuințează termenul „ținut”, obișnuit dincolo de Milcov, în locul celui de „județ”, din Țăra Românească. Răspunsul la această scrisoare vine din partea tuturor boierilor, cnejilor și rumânilor „brăileni”, deci din județul Brăilei. Nu avem știri precise asupra întinderii județului Brăila în epoca veche, înainte ca orașul să fi fost ocupat de turci și să i se fi adăugat raiaua. Se crede însă că nu diferea mult, sub acest raport, de ceea ce a fost județul după 1829. El avea drept hotar de miazănoapte
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
februarie 1695, dajdia pentru hotarul Brăilei, în valoare de 8845 de taleri: era o dare care a servit, după toate probabilitățile, la plata cheltuielilor făcute cu prilejul cercetării și restabilirii hotarului raialei. O nouă cotropire a avut loc la începutul epocii fanariote, când a izbucnit războiul turco - austriac, în 1716. După ce domnul Țării Românești, Nicolae Mavrocordat, a fost luat prizonier de austrieci, și până să vina în scaun fratele său Ioan Mavrocordat, turcii din raia s-au folosit de prilej și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Urmează Mihnea al III-lea, care, în 1658, lovește garnizoana otomană din raiaua Brăilei. Intervalul 1711 - 1812 înseamnă un veac de războaie purtate între ruși-turci și austrieci peste trupul țărilor române. În calea răutăților, Brăila este mereu lovită, arsă, refacută. Epoca se încheie cu Pacea de la Adrianopol (2 septembrie (pe stil vechi) 1829), când Brăila revine la Țara Românească, după aproape trei secole. Perioada care a urmat din secolul al XIX-lea a fost înfloritoare pentru oraș, care cunoaște multe modificări
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
, fraternitas iurata sau ordo ad fratres faciendum, este o ceremonie practicată de unele biserici creștine în timpul Evului Mediu și până la începuturile Epocii Moderne în Europa pentru a uni două persoane de același sex (în special bărbați). Cuvântul "adelfopoiesis" (tradus ‘a înfrăți’) provine din limba greacă de la cuvintele ἀδελφός (adelphos): ‘frate’, și ποιῶ (poio): ‘fac’. Prima informație modernă care există despre ritualul "adelphopoiesis
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
despre ritualul "adelphopoiesis" (în slavonă "pobratimstvo" = înfrățire) este din 1914, când teologul rus Pavel Florenski (Павел Александрович Флоренский) relatează elementele fundamentale ale acestui ritual: Una dintre rugăciunile citite este: În cazul bisericii catolice, preoții rar participaseră la acest ritual până în epoca modernă, când a fost introdusă la Conciliul Tridentin. Cu toate acestea, practicarea ritualului s-a produs mai târziu în multe dintre țările apusene și nu a fost un ritual des întâlnit. Totuși, Biserica Vetero-Catolică încă îl practică. Chiar și în
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
califului Ḥărun ar-Rašīd. Cartea dă de asemenea detalii despre cele mai vechi triburi arabe, despre "’ayyăm al-ʻarab", despre viața lor social, viața de curte a ’ummayazilor, despre societatea califilor ʻabbasizi. Cu alte cuvinte cartea cuprinde civilizația și cultura araba din Epoca Ignoranței și până în secolul III al Hegirei.</ref> de al-Faraǧ al-Ișbahănī.este arab quraișit, mai precis face parte din ramura marwănidă a ’ummayazilor. Cu toate acestea, el era șiʻit.. Și-a părăsit orașul natal pentru a merge la Bagdad, unde
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
ale iubirii. Dacă acest verset suprinde o iubire pură față de Dumnezeu, în alte versete coranice iubirea va dobândi ale conotații, precum: În sura 89 și în sura 100 Dumnezeu critică iubirea de bogăție: Poezia se pliază și evoluează în funcție de contextul epocii. O dată cu Muʻăwiya capitala este mutată la Damasc. Civilizația va cunoaște o altă etapă, cea a cântecului, unde poeții vor scrie pentru a fi cântați, așa cum va rămâne mărturie Kităb al-’aġănī , a lui Abū al-Faraǧ al-Ișbahănī. Scriitura va deveni mai
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
mai rapidă a distanțelor decât pe vechile drumuri sinuoase din Imperiul Roman, pornind de la Roma. Drumurile legau între ele cetățile din toate punctele Italiei, apoi ale Imperiului, cu centrele de decizie politice sau economice. Ele permiteau deplasările ușor practicabile pentru epocă, ale trupelor sau negustorilor și curierilor. Marea acoperire oferită de drumurile romane a condus la crearea dictonului popular: „"Toate drumurile duc la Roma"” (cu sensul: „Există mai multe mijloace pentru a atinge un anumit scop”), cunoscut în toate culturile europene
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
spre cetățile din apropiere. Raidul galilor din 390 î.Hr., conduși de Brennus, care s-a dovedit dezastruos pentru romani, a scos în evidență ineficacitatea sistemului defensiv al Romei, datorată îndeosebi încetinelii cu care puteau înainta trupele romane pe drumurile din epocă. Necesitatea unei mai bune apărări, îmbinată cu voința de expansiune și de hegemonie asupra întregii Italii, a condus Republica Romană, încă fragilă și amenințată din exterior, să creeze o rețea de drumuri pietruite solide și locuri de popas, mai bine
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
neexistând așa cum există acum pe hărțile rutiere actuale. Cu toate acestea, călătorul roman putea găsi aici numeroase indicații despre etape și popasuri, lungimea etapelor, obstacole și locurile remarcabile (capitale de provincie, sanctuare), ceea ce era important pentru un călător din acea epocă. "Itinerarul lui Antonin", în , este un catalog indicator unde sunt enumerate, pentru toate drumurile, etapele și distanțele. Se inspiră din Tabula Peutingeriana și a fost redactată, mai întâi, sub domnia lui Caracalla (Marcus Aurelius "Antoninus"), apoi, în mod plauzibil, remodelat
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
lui Antonin", în , este un catalog indicator unde sunt enumerate, pentru toate drumurile, etapele și distanțele. Se inspiră din Tabula Peutingeriana și a fost redactată, mai întâi, sub domnia lui Caracalla (Marcus Aurelius "Antoninus"), apoi, în mod plauzibil, remodelat în epoca Tetrarhiei, la sfârșitul secolului al III-lea, întrucât este evocat Constantinopolul. A fost, fără îndoială, realizat pornind de la o hartă murală. Documentul cel mai cunoscut care a ajuns până la noi este Tabula Peutingeriana, sau Tabula Theodosiană. Este copia făcută de
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
hărții Imperiului lui Agrippa destinată socrului său, împăratul Augustus. Donată umanistului Konrad Peutinger, ea este astăzi la biblioteca din Viena, în Austria. În 11 file (6,80 m pe 0,34 m în total), Tabula Peutingeriana reprezintă lumea cunoscută în epocă, din Anglia în Africa de Nord și de la Atlantic în India. În secolul al XIX-lea, aproape de Roma, în lacul Bracciano, au fost găsite patru pahare de argint. Paharele de la Vicarello, numite așa de la toponimul descoperirii, poartă gravate mai multe coloane cu
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]