51,037 matches
-
popoarele ― au nevoie de cineva care să le spună la tot pasul ce să facă, când trebuie "să stea" și când trebuie "s-o ia din loc". Se sustrag sindromului doar cei care mai au în ei o fărâmă din intenția de a-și da singuri comanda și de a stabili când anume, în viața lor, e nevoie de o zăbavă și când de așternerea la drum. Altminteri, haltele noastre și deplasările noastre, pe parcursul unei vieți sau pe cel al istoriei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
copiii lui Susan fuseseră Întotdeauna cam ciudați. Cinthia Îl luă de mînă pe Julius, „vino“, zise și, pentru a o supăra și mai tare pe mătușa cea Îngrozitoare, Îi spuse că o să stea În bibliotecă să citească. Julius, parcă Înțelegînd intențiile Cinthiei, o urmă. Vilma se ridică și ea ca să-i urmeze, dar mătușa o opri. — Dumneata poți să treci În bucătărie, Vilma, Îi spuse; o să vă servim tuturor ceai Înainte de a-i pofti pe copii În sufragerie. Treceți pe rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu gîndul că o să-i devină mai puțin dezagreabil și o să-l poată suporta mai ușor; Îi spuse de trei ori la rînd, dar degeaba: continua să fie Îngrozitor Gargajo ăsta; pînă cînd chiar el, hipersensibil cum era, Îi ghici intenția și se simți dezgustător și detestat, Își plecă ochii și rămase așa Întreaga după-amiază, mut, jegos și pocit. „Trebuie să fii complet lipsit de papile gustative În cerul gurii ca să nu-ți placă tocănița negresei mele!“, striga rotofeiul Romero În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apăreau în dulapul Lisei, nimeni nu avea cum să își dea seama. Bine, de fapt, toată lumea își dădea seama, dar nimeni nu avea ce face în privința asta. Și era un avantaj la care Lisa nu avea nici cea mai mică intenție să renunțe acum. Mercedes îi aruncă Lisei o privire suspicioasă și atotștiutoare. Spre surprinderea ei, aceasta nu era mulțumită. Asta e tot? întrebă Jack. Ce spuneți de...? spuse Ashling încet, abia făcându-și curaj să vorbească. Bănuia că are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fără gena pentru socializat. Dar sunt sigur că nu e nevoie să îți spun asta. Cum adică? întrebă Lisa. —E, haide. Sunt o matahală morocănoasă. Nu ai fost niciodată așa cu mine, spuse Lisa, deși îi observase toanele. — Nu e intenția mea să fiu, spuse el cu oarecare tristețe. E pur și simplu... un fel de... se întâmplă, deși îmi pare mereu rău după aceea. — Deci mai mult latri decât muști? El s-a întors cu fața la ea. —E gata! spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
peste Fionn O’Malley, un burlac atrăgător, cu stil propriu. El se considera unul dintre cei mai sexy bărbați din Irlanda, datorită sprâncenelor sale ascuțite ca ale lui Jack Nicholson. —Bună. Calm, îi zâmbi Lisei și ridică din sprâncene, dezvăluind intenții demonice. —Arăți delicios în seara asta. Acest compliment a fost însoțit de alte ridicări și coborâri din sprâncene, într-un fel care o făcea pe Lisa să se simtă incomod, din cauza implicațiilor sexuale evidente. Plictisită, și-a întors spatele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o opțiune. Fixându-l cu privirea, Lisa gânguri: Dă-mi una mare. — Ce vrei? întrebă el, înclinând capul către bar. — Nu mă refer la băutură, spuse ea, cu profund subînțeles. Fiecare mușchi al feței lui s-a încordat odată cu înțelegerea intențiilor ei. Aha, spuse el, înghițind în sec. Am înțeles. Ce... —Cina. Pentru început. Bine, spuse el ascultător. Acum? —Acum. Și-a permis să răsufle ușurată. Îl păcălise. Bănuia că așa va fi, dar nu se știe niciodată... În timp ce plecau, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
simțit că urmează să spună ceva scârbos. Și nu a fost dezamăgită. Singurul lucru cu care mă hrănește al meu, spuse Joy în scârbă, este scula lui. Îți dai seama că, dacă Marcus te scoate în oraș sâmbătă seara, are intenții serioase?... Intenții, repetă ea accentuat. Gata cu prostiile de data trecută, nu mai poți spune că te duci la muncă dimineața. —Știu. Și părul a început deja să crească pe picioarele mele. Ashling știa cu exactitate ce va purta sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
urmează să spună ceva scârbos. Și nu a fost dezamăgită. Singurul lucru cu care mă hrănește al meu, spuse Joy în scârbă, este scula lui. Îți dai seama că, dacă Marcus te scoate în oraș sâmbătă seara, are intenții serioase?... Intenții, repetă ea accentuat. Gata cu prostiile de data trecută, nu mai poți spune că te duci la muncă dimineața. —Știu. Și părul a început deja să crească pe picioarele mele. Ashling știa cu exactitate ce va purta sâmbătă seara. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
inteligent să o vorbească de rău pe Lisa. Tu ar trebui să primești laudele, totuși. —Dar eu nu am făcut nimic. Marcus se uită la ea cu subînțeles. Le poți spune că m-ai convins când eram împreună în pat. Intenția clară din privirea lui o făcu să își piardă vocea. Apoi a înghițit de parcă mânca o scoică. —Dar asta nu ar fi adevărat. Entuziasmul ei se evaporase. Era prea devreme pentru a se culca cu el, dar un refuz ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
temperatură și că îți faci griji că ar putea fi meningită. Așa ceva reușise să o scape de petrecerea de Crăciun de la firma lui Dylan, în urmă cu un an. Și cu un an înainte de asta. Și avea cea mai puternică intenție să folosească aceeași scuză și anul ăsta. Își schimba incomod poziția. Ceva ascuțit o înțepa în spate. După căutări, s-a dovedit a fi un Buzz Lightyear. De partea cealaltă a ferestrei, pescărușii țipau din nou, plânsetul lor nesuferit rezonând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din New Orleans, fuseseră amândoi mult prea ocupați pentru a se bucura unul de celălalt, iar ea abia dacă avusese timp să flirteze cu el. Dar se putea odihni pe un pat de lauri în această seară și avea toate intențiile de a se odihni alături de el. Ea privi audiența cu un zâmbet mulțumit. Unde dracu’ era Ashling? Aha, acolo. Lisa dădu din cap, era timpul pentru buchet. După discursuri, petrecerea se desfășura intens. Calvin părea chiar alarmat - la New York nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că e. În tăcerea ciudată care s-a lăsat între ei, Ashling a aruncat o privire în jur. Stătuse în acea cameră de vineri după-amiaza. Acum era luni seara și ea își părăsise patul doar pentru a vizita rapid baia. Intenția ei fusese de a dormi pentru a trece peste șoc, apoi să dea de Marcus și să vadă ce poate salva. Dar nu mai reușise să se dea jos din pat. Acum îi plăcea să stea aici și se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nugent? Monica părea furioasă. —O cheamă Clodagh Kelly de zece ani. Dar, oricum, e mai mult de atât. Monica se gândea nervoasă la cuvintele fiicei ei. —Cât de rău ești? — Stau în pat. E a cincea zi. Nu am nici o intenție de a-l părăsi. —Mănânci? Nu. —Te speli? Nu. — Gânduri sinucigașe ai? Nu încă. Ce bine, avea la ce să se gândească. —O să mă urc în tren mâine dimineață, dragoste, și voi avea grijă de tine o vreme. Monica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nervoasă și agitată, în timp ce Jack deschidea primul nasture al pantalonilor. Cu mâinile tremurânde, a ezitat un moment înainte de a-și deschide fermoarul pantalonilor negri și a ieși din ei. —Șosete! declară el, dar tonul lui glumeț nu era asortat cu intenția de pe fața lui. Gâtul ei era uscat și se simțea înnebunită de dorință, în timp ce stăteau unul în fața celuilalt, Jack în chiloți albi Calvin Klein și Ashling într-un corset cu efect de talie. —Ai prins regulile? întrebă Jack. Ea dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am anunțat pe părinți: „O să distribui o actriță În filmul meu“. Parcă Îl aud pe tata răspunzînd: „Dacă vrei s-o filmezi pe una din surorile tale, celelalte nu vor Înțelege. Crede-mă, continuă să faci un documentar, așa cum aveai intenția la Început“. Își Închipuia că-mi voi filma una dintre surori! CÎteva zile mai tîrziu, am aflat că se organiza o excursie la Simiane-la-Rotonde, un sat unde se Înălța o rotondă al cărei secret arheologii nu izbuteau să-l dezlege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
au nevoie să fie În mod supranatural meritorii. Pe legea mea, cine ar sta să te asculte ar crede că are de-a face cu un maestru al ascezei creștine! Presupun că profesorii dumitale de religie ți-au vorbit despre intenția bună, sau despre intenția perfectă. — CÎnd ni se cerea să măturăm sau să spălăm vasele, oferind acestă acțiune pentru mîntuirea sufletelor din Purgatoriu? Ia te uită! Sau pentru mîntuirea cărților tatălui dumitale, mai știi? Îți iubești tatăl și ai scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În mod supranatural meritorii. Pe legea mea, cine ar sta să te asculte ar crede că are de-a face cu un maestru al ascezei creștine! Presupun că profesorii dumitale de religie ți-au vorbit despre intenția bună, sau despre intenția perfectă. — CÎnd ni se cerea să măturăm sau să spălăm vasele, oferind acestă acțiune pentru mîntuirea sufletelor din Purgatoriu? Ia te uită! Sau pentru mîntuirea cărților tatălui dumitale, mai știi? Îți iubești tatăl și ai scris o carte. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nostru de învățământ: gafa Ministerului Educației, Cercetării și Inovării va fi trecută în contul tinerilor care apucaseră deja să se înscrie la această specializare, dar al căror vis s-a năruit într-o clipă. Evidența faptelor ne demonstrează că buna intenție declarată este total lipsită de valoare, iar forța de acțiune a discursului anihilată de decizii contradictorii. Mai mult, faptele decredibilizează instituția. Stimați Colegi, Avem două alternative: ori ne resemnăm în fața propriilor noastre neputințe și așteptăm să ni se termine mandatul
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Am participat vineri, 15 aprilie, la o manifestare științifică interesantă și, totodată, binevenită: simpozionul organizat de DPPD din cadrul Universității din Suceava intitulat Învățământul românesc. Realizări și perspective. Moderatorul și sufletul acțiunii a fost doamna lector univ. drd. Carmen Agoutin, iar intenția, salutată de altfel de toți participanții, de a dezbate situația carierei didactice în contextul schimbărilor de pe piața muncii și a noii legi a învățământului precum și educația pentru formarea continuă s-a materializat într-un dialog polemic și foarte consistent. După
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Televiziunea română este ca o adolescentă”, „Media este peste tot dar, de fapt, ea nu există”, „Presa nu educă”, „Fracvențe joase”. Interesul analizei noastre se îndreaptă spre orientarea argumentativă și persuasivă a paratextualității acestui dosar tematic. Paratextul trădează o anumită intenție, o interpretare auctorială sau editorială a căror forță și valoare orientează lectura. Trebuie de menționat că paratextul îți construiește sensul doar în raport cu textul, el fiind, conform lui Gerard Genette, o formă de relații transtextuale caracterizate prin: - intertextualitatea sau prezența unui
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
principiul conform căruia aplicarea și verificarea ideilor mele se poate face doar în contextul specific al reprezentării, de către mine, a unui important număr de indivizi, purtători ai acelorași idei, credințe, idealuri. Și am găsit, într-o dimineață, strecurată cu bună intenție pe biroul meu de deputat, o carte de referință: Domnia cantității și semnele vremurilor de René Guénon, în varianta princeps: Le règne de la Qualité et les Signes des Temps (Gallimard, 1945). Tradusă în română de Florin Mihăescu și Dan Stanca
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
de veac, în Cuvântul înainte la revista Favonius din 1926, N.I. Herescu explică titlul noii publicații ca simbol al redeșteptării valorilor clasice mereu actuale : Clasicismul, noi îl înțelegem așa : în veșnică devenire. Numele de „Favonius” dat acestei publicații arată tocmai intenția de a stârni în studiul literaturilor clasice un vînt nou de primăvară, de tinerețe, de actualitate. Viitorul profesor de literatură latină la universitatea bucureșteană refuză reducerea disciplinei la dimensiunea ei științifică, precum și înțelegerea limitată a clasicismului practicată de specialiștii interesați
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
odoare. El este încredințat că zilele îi sunt numărate și nu mai are scăpare : De-acum grăbita moarte oriunde mă așteaptă ; sunt un om fatal./ Respiri în a mea casă un aer infernal (IV 2). Dintre invitați, patricianul Barrus simulează intenția sinuciderii : Aș vrea să mor, o credeți ? Căci viața-mi pare seacă./ Puah ! Ghiftuit de toate, dezgustul mă îneacă (IV 4). Umbra morții stă de fapt pe fruntea lui Ovidiu, pe care Actea îl vede palid, aiurit, ceea ce provoacă explicația
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-și regăsească familia și mai ales pe fratele drag. În noua versiune a tragediei, soarta oamenilor nu mai pare decisă de zei : muritorii cad victime ale înlănțuirii nefaste a întâmplărilor, dar și a propriei incapacități de a-și face cunoscute intențiile și de a se înțelege cu semenii lor. Eliminând majoritatea elementelor și procedeelor dramaturgiei antice socotite drept artificiale de către moderni, Paul Everac reintroduce spiritul tragic într-o tragedie elină cu încheiere fericită atipică. Locul fatalității este luat de impasul comunicării
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]