47,696 matches
-
(M1, NGC 1952, Taurus A, Taurus X-1) este o rămășiță de supernovă, rezultat al exploziei unei stele masive în supernovă istorică (SN 1054), observată de un astronom chinez în perioada dinastiei Song, din iulie 1054 până în aprilie 1056. Nebuloasa a fost observată pentru prima oară în 1731 de John Bevis, apoi în 1758 de Charles Messier care
Nebuloasa Crabului () [Corola-website/Science/311964_a_313293]
-
de John Bevis, apoi în 1758 de Charles Messier care l-a trecut, pe primul loc, în catalogul său. Nebuloasa a fost descoperită în anul 1731 de către astronomul amator de origine britanică John Bevis, dar a fost observată ca o stea foarte strălucitoare, de către astronomii chinezi în anul 1054. Consemnările acelei perioade vorbesc de apariția pe cer a unei stele noi, mai strălucitoare ca Venus, se pare de o magnitudine neobișnuită aproximativ -6, ce s-a văzut pe cer chiar în timpul
Nebuloasa Crabului () [Corola-website/Science/311964_a_313293]
-
Nebuloasa a fost descoperită în anul 1731 de către astronomul amator de origine britanică John Bevis, dar a fost observată ca o stea foarte strălucitoare, de către astronomii chinezi în anul 1054. Consemnările acelei perioade vorbesc de apariția pe cer a unei stele noi, mai strălucitoare ca Venus, se pare de o magnitudine neobișnuită aproximativ -6, ce s-a văzut pe cer chiar în timpul zilei vreme de 23 de zile și apoi cu ochiul liber pe cerul de noapte încă 653 de zile
Nebuloasa Crabului () [Corola-website/Science/311964_a_313293]
-
găuri produse când se împletește un coș. Există o teorie conform căreia acești "ochi" au menirea de a ne proteja, prin observarea spiritelor rele ce ne înconjoară în cotidian. „Kagome” este de asemenea numele unei figuri ce are forma de stea sau chiar a unei hexagrame (element decorativ des întâlnit în templele Shinto); în anime, mama lui Kagome afirmă că a botezat-o după lumină care a văzut-o la pieptul acesteia, fiind astfel botezata după Giuvaerul Sacru. Kagome are pielea
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
Major la Armata 1, locțiitor al Comandantului la Armata 1, locțiitor al Comandantului la Corpul 1 Armată Teritorial, apoi pe cea de director al Statului Major al Forțelor Terestre. A fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu 1 stea) la 1 decembrie 1999 și apoi la cel de general-maior (cu 2 stele) la 5 iulie 2002 . În perioada 1 mai 2003 - 1 decembrie 2004, generalul-maior Neculai Băhnăreanu a condus Corpul 4 Armată Teritorial "Mareșal Constantin Prezan" (fosta Armată a
Neculai Băhnăreanu () [Corola-website/Science/311949_a_313278]
-
la Corpul 1 Armată Teritorial, apoi pe cea de director al Statului Major al Forțelor Terestre. A fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu 1 stea) la 1 decembrie 1999 și apoi la cel de general-maior (cu 2 stele) la 5 iulie 2002 . În perioada 1 mai 2003 - 1 decembrie 2004, generalul-maior Neculai Băhnăreanu a condus Corpul 4 Armată Teritorial "Mareșal Constantin Prezan" (fosta Armată a IV-a), cantonat la Cluj. A îndeplinit apoi funcția de șef al Direcției
Neculai Băhnăreanu () [Corola-website/Science/311949_a_313278]
-
martie 2005). A fost comandantul paradei militare organizate cu ocazia zilei naționale a României: 1 dec. 2002 - București, 1 dec. 2003 - Alba Iulia, 1 dec. 2005 - București, 1 dec. 2006 - București. A fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 3 stele) la 31 iulie 2007, fiind trecut în rezervă cu acest grad . Bogdan Băhnăreanu este nepotul lui.
Neculai Băhnăreanu () [Corola-website/Science/311949_a_313278]
-
Internațional "George Enescu" din București, Premiile Academiei Române (1956, 1961), premiul Pelicanul Alb al Festivalului de Film de la Mamaia (1964), dar și premii ale U.C.M.R. (1969, 1977, 1979). A fost distins cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1952), Ordinul Steaua R.P.R., clasa a IV-a (1957). Ordinul 23 August, clasa a III-a (1964) și clasa a II-a (1979), Ordinul Meritul Cultural, clasa I (1969). Maestru Emerit al Artei (1957). Suite: Pentru instrumente solo:
Gheorghe Dumitrescu () [Corola-website/Science/311935_a_313264]
-
Sistemul nostru Solar, deși estimările acestei distanțe au variat de la simplu la dublu, potrivit diferiților autori. Cu magnitudinea sa absolută de -9,1, roiul este mult mai luminos decât alte roiuri din constelație, M10 (roi globular) și M12. Concentrația în stele la centrul roiului este relativ slabă. Luminozitatea sa este echivalentă cu aceea a de sori. Stelele cele mai strălucitoare au o magnitudine de 14. În sfârșit, roiul numără peste 70 de stele variabile. Roiul, fiind departe de stele strălucitoare, este
Messier 14 () [Corola-website/Science/311976_a_313305]
-
Cu magnitudinea sa absolută de -9,1, roiul este mult mai luminos decât alte roiuri din constelație, M10 (roi globular) și M12. Concentrația în stele la centrul roiului este relativ slabă. Luminozitatea sa este echivalentă cu aceea a de sori. Stelele cele mai strălucitoare au o magnitudine de 14. În sfârșit, roiul numără peste 70 de stele variabile. Roiul, fiind departe de stele strălucitoare, este dificil de reperat. Roiul globular M10, care pare ca bun punct de reper, se află la
Messier 14 () [Corola-website/Science/311976_a_313305]
-
constelație, M10 (roi globular) și M12. Concentrația în stele la centrul roiului este relativ slabă. Luminozitatea sa este echivalentă cu aceea a de sori. Stelele cele mai strălucitoare au o magnitudine de 14. În sfârșit, roiul numără peste 70 de stele variabile. Roiul, fiind departe de stele strălucitoare, este dificil de reperat. Roiul globular M10, care pare ca bun punct de reper, se află la 10° la nord, ceea ce este enorm. Cât despre stelele vizibile cu ochiul liber, cea mai apropiată
Messier 14 () [Corola-website/Science/311976_a_313305]
-
Concentrația în stele la centrul roiului este relativ slabă. Luminozitatea sa este echivalentă cu aceea a de sori. Stelele cele mai strălucitoare au o magnitudine de 14. În sfârșit, roiul numără peste 70 de stele variabile. Roiul, fiind departe de stele strălucitoare, este dificil de reperat. Roiul globular M10, care pare ca bun punct de reper, se află la 10° la nord, ceea ce este enorm. Cât despre stelele vizibile cu ochiul liber, cea mai apropiată se află la 21° est! Din cauza
Messier 14 () [Corola-website/Science/311976_a_313305]
-
În sfârșit, roiul numără peste 70 de stele variabile. Roiul, fiind departe de stele strălucitoare, este dificil de reperat. Roiul globular M10, care pare ca bun punct de reper, se află la 10° la nord, ceea ce este enorm. Cât despre stelele vizibile cu ochiul liber, cea mai apropiată se află la 21° est! Din cauza distanței la care se află, roiul este dificil de rezolvat în stele și are mai degrabă aspectul lăptos al unei galaxii: un telescop de 300 mm este
Messier 14 () [Corola-website/Science/311976_a_313305]
-
bun punct de reper, se află la 10° la nord, ceea ce este enorm. Cât despre stelele vizibile cu ochiul liber, cea mai apropiată se află la 21° est! Din cauza distanței la care se află, roiul este dificil de rezolvat în stele și are mai degrabă aspectul lăptos al unei galaxii: un telescop de 300 mm este necesar pentru a începe să se rezolve câteva stele!
Messier 14 () [Corola-website/Science/311976_a_313305]
-
află la 21° est! Din cauza distanței la care se află, roiul este dificil de rezolvat în stele și are mai degrabă aspectul lăptos al unei galaxii: un telescop de 300 mm este necesar pentru a începe să se rezolve câteva stele!
Messier 14 () [Corola-website/Science/311976_a_313305]
-
circa 5.500 de ani-lumină de Pământ, în constelația Săgetătorul și are un diametru de15 ani-lumină. Face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Cu o întindere de vreo patruzeci de ani-lumină, nebuloasa își datorează luminozitatea unor stele tinere de tip B, care iradiază gaz în jur, creând astfel o regiune H II. Culoarea roșie a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis constituit din vreo treizeci de stele
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
stele tinere de tip B, care iradiază gaz în jur, creând astfel o regiune H II. Culoarea roșie a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis constituit din vreo treizeci de stele mascate de nebuloasă. În infraroșu se poate observa o cantitate importantă de praf favorabil formării de stele. Nebuloasa a fost menționată de De Chéseaux în 1746, apoi de Messier în 1764. Este vizibilă cu ochiul liber în bune condiții la
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
roșie a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis constituit din vreo treizeci de stele mascate de nebuloasă. În infraroșu se poate observa o cantitate importantă de praf favorabil formării de stele. Nebuloasa a fost menționată de De Chéseaux în 1746, apoi de Messier în 1764. Este vizibilă cu ochiul liber în bune condiții la latitudini joase, cu magnitudinea aparentă 6. Prin luminozitatea sa, M17 este ușor de reperat: se situează la
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
de De Chéseaux în 1746, apoi de Messier în 1764. Este vizibilă cu ochiul liber în bune condiții la latitudini joase, cu magnitudinea aparentă 6. Prin luminozitatea sa, M17 este ușor de reperat: se situează la 2° la sud-vest de steaua Gamma din constelația Scutul (Gamma Scuti). În mod rezonabil este ușor de localizat chiar și cu un binoclu 10x50 sau chiar mai mic, în cazul în care cerul este întunecat și limpede: prin aceste instrumente arată ca o pată alungită
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
O galaxie mică, IC 4617, se află la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". Recent galaxia NGC 6207 a produs o supernovă de tip II (SN 2004A). Fiind compus din peste de stele, M13 este și unul dintre cele mai bătrâne obiecte astronomice: vârsta sa este estimată de la 12 până la 14 miliarde de ani. Apare cu un diametru de 20 de minute de arc, adică un diametru real de 150 de ani-lumină. Totodată
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
mai bătrâne obiecte astronomice: vârsta sa este estimată de la 12 până la 14 miliarde de ani. Apare cu un diametru de 20 de minute de arc, adică un diametru real de 150 de ani-lumină. Totodată are particularitatea de a conține numeroase stele tinere (apartenernța acestora la roi a fost confirmată de viteza lor unghiulară), ceea ce este neobișnuit pentru un roi de această vârstă: oamenii de știință cred că aceste stele tinere nu s-au născut în interiorul roiului ci, mai degrabă, au fost
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
real de 150 de ani-lumină. Totodată are particularitatea de a conține numeroase stele tinere (apartenernța acestora la roi a fost confirmată de viteza lor unghiulară), ceea ce este neobișnuit pentru un roi de această vârstă: oamenii de știință cred că aceste stele tinere nu s-au născut în interiorul roiului ci, mai degrabă, au fost capturate de roi. Ies în evidență, între alte stele ale roiului, o stea strălucitoare, care este o gigantă roșie, o stea variabilă, V11, cu o magnitudine aparentă de
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
de viteza lor unghiulară), ceea ce este neobișnuit pentru un roi de această vârstă: oamenii de știință cred că aceste stele tinere nu s-au născut în interiorul roiului ci, mai degrabă, au fost capturate de roi. Ies în evidență, între alte stele ale roiului, o stea strălucitoare, care este o gigantă roșie, o stea variabilă, V11, cu o magnitudine aparentă de 11,95. M13 se află la distanța de 25.100 de ani-lumină de Pământ. M13 a fost utilizat, în 1974 (la
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
ceea ce este neobișnuit pentru un roi de această vârstă: oamenii de știință cred că aceste stele tinere nu s-au născut în interiorul roiului ci, mai degrabă, au fost capturate de roi. Ies în evidență, între alte stele ale roiului, o stea strălucitoare, care este o gigantă roșie, o stea variabilă, V11, cu o magnitudine aparentă de 11,95. M13 se află la distanța de 25.100 de ani-lumină de Pământ. M13 a fost utilizat, în 1974 (la 16 noiembrie), ca țintă
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
vârstă: oamenii de știință cred că aceste stele tinere nu s-au născut în interiorul roiului ci, mai degrabă, au fost capturate de roi. Ies în evidență, între alte stele ale roiului, o stea strălucitoare, care este o gigantă roșie, o stea variabilă, V11, cu o magnitudine aparentă de 11,95. M13 se află la distanța de 25.100 de ani-lumină de Pământ. M13 a fost utilizat, în 1974 (la 16 noiembrie), ca țintă pentru trimiterea unui mesaj adresat unei potențiale civilizații
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]